Sunt exagerata?

simali spune:

Ai cartea sau ai descarcat-o de pe undeva?

alice

anca_a spune:

Eu cred ca tu l-ai incurajat intotdeauna sa isi exprime doar sentimentele pozitive. Asta si faptul ca nu esti sincera cu de el vizavi de sentimentele tale au construit intre voi o relatie falsa. De asemenea, cum spuneam mai devreme trebuie sa inveti sa ii arati ca ai incredere in el (in capacitatea lui de a gestiona o situatie conflictuala) si sa il incurajezi in acest sens. Rrox3 si adelmaria au surpins zic eu esenta problemelor tale.
Iti recomand si eu cartea lui Thomas Gordon. Dupa ce o vei citi, vei privi cu siguranta lucrurile din alta perspectiva.

rrox3 spune:

Din pacate nu o am in format electronic, mi-am comandat-o pe net si a sosit prin posta. E publicata de Editura Tritonic.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_a spune:

Cartea se poate comanda online. A aparut la editura Tritonic.

simali spune:

Hai ca astea-s fantezii care apar prin carti dar care nu au nici o legatura cu practica. Cum crezi tu ca face cineva PRACTIC sa-si incurajeze copilul sa-si exprime doar sentimemtele pozitive si sa le inhibe pe cele negative, sau invers?

Tu cand copilul tau tipa ca nu stiu ce chestie il deranjeaza te duci la el si-i spui "Tipa mama, asa, da tot, hai, inca odata" ca si cum ati avea amndoi de nascut Tragedia? Sau te duci ca orice mama sanatoasa la cap si-l mangai "hai cu mama, nu mai plange, lasa ca trece?".

Sau cand vezi ca e fericit te duci si-i spui "Atata fericire nu-i buna, draga, mai da afara ceva ce nu-ti convine, hai, repejor!".

Fiecare copil - in functie de firea lui si de situatiile in care-l pune viata - are momente bune si momente mai putin bune. Legat de ceea ce i se intampla dezvolta sentimente pozitive si sentimente negative. Am spus mai sus ca atunci and ne-am intors de la petrecere i-am spus lui Vlad ca A AVUT DREPTATE SA FIE SUPARAT dar ca un baiat de 8 ani nu tipa si zbiara cand are o problema ci incearca sa gaseasca solutii sau cere ajutorul adultilor daca nu poate. De la un copil de 8 ani ai asteptari diferite fata de unul de 4-5 ani.

alice

iulia_b spune:

Parerea mea este ca i s-a pus in carca prea mult baietelului aluia de 5 ani si chiar parintilor lui. Uneori avem tendinta sa invinuim pe altii de unele probleme pe care le avcem noi sau copiii nostri. E drept ca altii poate sunt mai neciopliti sau mai needucati dar parca prea repede se pun etichete. Sunt copiii mai agitati poate, stiu eu cu ce probleme, sau chiar far' de probleme, nu sunt toti la fel (si asta fara sa fie needucati)si nu mi se pare corect sa spun ca ei sunt de vina ca al meu copil nu s-a adaptat intr-o anume situatie.Eu am prieteni care au baietel de 6 ani si care-i dau si acum apa incalzita sa nu raceasca, care-i pun n-spe flanele si caciuli in casa, care nu-l lasa pe topogan sa nu cada, sa nu tipe ca nu-i frumos etc dar si unii care au unul de 5 ani si care-i agitat, care vorbeste mai greu si de multe ori prostii. Dar sunt niste prieteni extreaordinari pe care nu i-as schimba pentru nimic in lume; ai mei au invatat sa convietuiasca la intalniri cu toti. Eu fac eforturi sa nu-i judec dupa calapodul meu si alor mei incerc sa le explic ca daca vad pe unul mai agitat nu inseamna ca-i un monstru si ca daca nu le place sa se joace cu el sa caute altceva de facut. Si de multe ori plec cu sacosa de jucarii dupa mine, in caz ca se intampla incidente.
Am fost cu prietenii astia care au copilul mai agitat in concediu. la restaurant baietelul nu are stare sa stea pe scaun, se foieste pe sub masa, nu vrea sa manance etc si am vazut priviri dezaprobatoare in jur, uracioase. Si parintii lui erau jenati si noi ne simteam ca naiba. Prin alte parti parca nu te simti asa sub lupa,nu se uita nimeni la tine insistemt cat mananci, cum mananci si ce face copilul de langa tine. N-am vazut ingaduinta pentru un copil, care la 5 ani nu are cum sa fie rau si needucat, si cate alte epitete. Cred ca uneori ne straduim prea mult sa le aratam celorlati ca noi suntem cineva.
Si eu fac multe greseli cu copiii mei si cine nu face. fetita mea e mai mare cu 2 ani ca baiatul. Si am crescut-o mai liber, fara sa citesc prea mult pe internet sau nu stiu cate carti de spihologie a copilului. Si astfel n-am avut prea multe angoase, nu i-am transmis nu stiu cate temeri si este descurcareata, sociabila. In schimb baiatul este altfel. Am avut probleme de sanatate in sarcina si dupa ce am nascut. M-am simtit vinovata ca nu l-am alaptat si am inceput sa citesc diverse. Si am dezvoltat tot felul de anxietati in legatura cu el. ca atare el este mai introvertit, mai sensibil, stiu eu, poate i-am transmis temerile mele.M-am fixat mai mult pe el ca sa zic asa. Nu zic ca documentatia asta si straduinta sunt ceva rau (ignoranta poate fi infinit mai rea) dar de multe ori ceea ce vine din suflet face mai mult decat miile de carti si decat "trebuie, ca sa face toata lumea". De multe ori incercand sa fa totul perfect am descoperit ca am uitat cum e sa rad cu ei, sa ma tavalesc prin zapada pana cadem lati, chestii de astea.

anca_a spune:

Pai ii niciun caz nu nu ii spun “ lasa ca trece”. Ii respect suferinta si incerc sa empatizez cu el, chiar daca e dintr-un un motiv care mie imi poate parea ridicol. Pentru el suferinta e reala.

Si DA, il las (cu mine alaturi, daca ma cere) sa-si planga supararea.

rrox3 spune:

O simpla observatie: tu ii dai voie sa fie suparat!!! Orice om are dreptul sa-si traiasca propriile emotii atunci cand le are. Nu trebuie sa-i dea cineva voie, pur si simplu le are. Ce faci tu apare ca si cand acum ai avut dreptate sa fi suparat si implica: altadata nu ai avut dreptate sa fi suparat. Ii cenzurezi emotiile. Exact la asta se referea Anca, nu sunt bazaconii din carti.
OK ar fi fost sa-i transmiti ca ai luat cunostiinta de supararea lui fara sa i-o judeci (daca-i indreptatita sau nu) si sa-l intrebi ce poti face pentru ca el sa se simta mai bine.
Sunt nuante, e adevarat, dar spun multe.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

giulia71 spune:

Simali, am un baiat cu un an mai mare decat al tau si acum ceva vreme am trecut exact prin aceeasi situatie cu a ta, numai ca totul s-a petrecut la noi acasa cu un copil extrem de prost educat.
Parerea mea:parintii sunt de vina pentru ca-si incurajeaza progeniturile in astfel de porniri, ba mai mult se si exagereaza "ce cool e baiatul meu" sau "uite are veleitati de mare sef".Vezi sa nu?!
E drept ca lucrul asta tine de cultura, mediu samd, dar sa fim noi sanatosi se poate vedea si la case mari lucrul asta.
Ca sa n-o mai lungesc, ei au venit la noi in vizita si n-a durat 10 minute sa ne asezam la un pahar ca l-a si pocnit pe fii-mio cu fata de tencuiala decorativa.
No, am zis ca e un accident, am incercat sa-i impacam dar deja incompatibilitatea copiilor era clara. A urmat apoi o masa cu lacrimi si suferinta pe fata lui fii-mio si inca un show in care copii s-au contrazis si alalalt ca sa arate cin e sefu a sarit cu picioarele pe picioarele lui fii-mio. I-a prins o pielitza aproape de cuculetz, iti dai seama ce durere, si al meu zbiera din gura de sarpe.
Ei, nici unu din parinti nu s-a ridicat de la masa sa vada ce minunatii le-a facut progenitura si a trebuit sa gestionez singura conflictul care pentru al meu si pentru noi capatase dimensiuni uriase.
Intr-un final s-a terminat cosmarul pentru ca am spus ca e prea mult pentru copilul meu si nici nu au mai fost invitati la noi.
Suntem colegi de serviciu si atat.
Eu nu mi-am pedepsit baiatul , care la fel e tot moale si nu "the boss" , i-am explicat ca in viata sunt si oameni prost educati si ca tocmai a avut ghinionul sa intalneasca unul.

Fii-mio este asa, ca asta e firea lui si n-am de gand sa i-o schimb. Asta e el si asa va fi o viata de aici inainte. Nu toti putem fi tari,puternici, destepti sau dati naibii, oricate carti sau scoli am urma. Avem "acea" parte a noastra, acel"eu" pe care ni l-a dat Dumnezeu, cu care ne nastem si vom muri.
Da, ca putem sa ne insusim niste parti ale caracterului nostru sau ale felului nostru de a fi, asta e altceva, dar eu cred ca nu poti schimba la un copil ce anume i-a daruit natura .
Asa ca nu incerca sa schimbi caracterul puiului tau doar pentru ca a avut ghinionul sa intalneasca un copil razgaiat si prost-educat.
Parerea mea:)

mariamunteanu spune:

Cititi si cartea pe care v-am recomandat-o eu, pe mine m-a ajutat sa inteleg cum am fost eu crescuta, care au fost greselile din formarea mea si cat de importanti (prea importanti) sunt parintii, cum functioneaza programarea parentala si scenariile.

Societatea romaneasca este plina de prejudecati, de superficialitate, de sabloane. Macar noi sa ne corectam si sa ne crestem copiii altfel decat am fost noi crescuti.

Maria