Sunt exagerata?
Raspunsuri - Pagina 62
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ralu_t ... o mama empatica, care-si respecta copilul si care macar incearca sa-l creasca armonios stie cel mai bine cum sa se comporte vis-avis de copilului ei. Degeaba poate scrie gordon, dolto sau x carti despre cum sa ne crestem copiii sau sa reactionam in situatia S, cu cat vom fi mai putin creativi si mai mult incorsetati de prejudecati, fie ele si de natura psihologica, riscam sa fim mai departe de parintele pe care visam sa-l fim. Eu cred ca o mama care nu are grave probleme psihice si care-si iubeste sincer copilul nu are cum sa greseasca iremediabil (dar va gresi inevitabil) in educatia copilului. Important e sa-si asume greselile si sa le foloseasca constructiv pe mai departe. La fel va face si copilul folosind marea putere a exemplului edit: ca tot se recomanda carti, recomand si eu una : "convorbiri psihanalitice cu parintii" a lui winnicott. este o carte nu despre cum se cresc copiii, ci despre cum se simt parintii si cum sa-i intelegem pe parinti, adica reversul medaliei, fiindca din aceasta inter-relationare parinte copil-parintele si sentimentele lui nu sunt deloc de lasat la urma, mai ales sper binele copilului (fara flori  ) |
Crezi ca majoritatea mamelor sunt empatice si isi respecta copilul? In cazul asta, esti o idealista.
Si cate mame din cate cunosti tu obisnuiesc sa-si recunoasca greselile, sa si le asume si sa contruiasca mai departe ceva mai bine?
Cartile astea sunt bune tocmai fiindca nu te incorseteaza in prejudecati, nu iti spun cum sa reactionezi in situatia X sau Y, din contra incearca sa-ti schimbe atitudinea fata de copil si fata de rolul tau de parinte, incearca sa te faca ceva mai atent, mai empatic si mai creativ..., ceva mai liber as spune.
In sensul asta iti arata calea.Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
pitzinuca spune:
salut, ma tineti minte? sunt mama care a zis ca baiatul ei poa' sa se faca gunoier daca e fericit de-adevaratelea cu asta.
io am venit sa va zic 2 chestii (voi veti spune ca sunt off-topic, mie mi se pare dimpotriva)
1. saptamana trecuta a citit prima lui propozitie (are 5,7 ani): "Toamna, cand frunze multicolore cad alene din copaci..."
2. zilele trecute stiti ce mi-a zis?
"mami, stii cat de mult de iubesc eu?
ca si cum tu ai fii copilul meu!"
inseamna enorm pentru mine. inseamna ca se simnte foarte, foarte iubit de mine, de noi.
inseamna ca sunt(inca, doamne-ajuta)pe calea cea buna, fie ea Zen, sau cu alt nume.
va pup. si va urez sa daruiti muuulta fericire sufleteasca si sanatate mentala copiilor vostri!
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
rrox3 spune:
Anca foarte bun epilogul 
Subscriu. Si la faptul ca e cazul sa ajungem la epilog Nu de alta, dar oripilam forumistele cu asa topic luuung... eah, greu de suportat
Asa cum v-am mai urat o data pe la pagina "x", va urez si acum sa cresteti copii fericiti! Asta-i scopul defapt
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
ralu_t spune:
roxana, cred ca nu m-ai inteles. sunt impotriva retetelor pe care le-am tot vazut arborate la acest topic, cu citate din diversi-sau nu neaparat, citate din "asta functioneaza cu brio la noi". nu exista asa ceva, un universal valabil in orice context. exista o multitudine de maniere eficiente de educare, daca sa mentin niste principii pe care le enumerasem in mare, si care nu sunt exhaustive. nu ma invalideaza pe mine ca parinte faptul ca tu te comporti altfel. s-au creat tabere, se sustin infocat modele comportamentale. nu sunteti decat paritii propriilor vostrii copii pe care ii cresteti in contextele voastre unice si irepetabile. se pot impartasi pareri insa nu retete.si iarasi o parte fundamentala pe care n-a luat-o nimeni in seama in aceasta teorie a chibritului despre cresterea copilului este de cum se raporteaza parintele la el insusi, nu numai la copil. nu sunt o idealista. nu toate mamele sunt empatice si nici toate nu isi iubesc neconditionat copiii, am sustinut asa ceva? spuneam ca e un desiderat si ca poate fi o baza suficient de buna in educatie. stii , e asa usor sa extragi din context niste comportamente, sa la afisezi ca "ideale". ce va crede mama care poate-si pedepseste copilul fiindca nu stie mai bine de atat-adica sa-l asculte empatic, insa in rest e un parinte atent, responsabil, sensibil? ca a esuat in rolul ei de mama? nicidecum. asa cum nici mama care nu-si pedepseste copilul fiindca are ea niste principii ale ei sau imprumutate, dar care petrece foarte putin timp cu copilul ei fiind o carierista infocata,nu e mai presus decat cea dinainte. e evident cu nu se poate cataloga in bine/rau, asa da asa nu. asta ma deranjase in topicul asta. si tocmai fiindca am citit mult, pot recunoaste inainte de toate la mine insami tendinte rigide, preconcepte, fiindca le stiu eu pe toate, ca doar le-am citit si am vaste orizonturi. si-mi imaginez, visez, proiectez despre cum trebuie sa ajunga copilul meu si uit ca am plecta tocmai de la ideea ca ar trebui sa devina ce vrea el.am inceput sa las la o parte elitismul si sa observ in jurul meu oameni fara pretentii, care se descurca minunat desi n-au citit carti si totusi au familii echilibrate. topicul asta a devenit un razboi cand trebuia sa fie eventual un schimb de experiente.
si daca ma crezi tu pe mine o idealista, ce te face pe tine atat de pesimista sa sustii nevoia de "a-ti fi schimbata atitudinea fata de copil sau rolul tau de parinte" cu ceva citit dintr-o carte? suntem fundamental parinti rai care trebuie sa devenim buni? si e idealist sa crezi ca patternuri invatate in copilaria noastra despre ce inseamna sa fi copil si parinte se dezvata citind si se inlocuiesc printr-un efort cultural, bine ar fi sa fie asa. nu sunt impotriva cartilor, eu recomand mereu si sunt pro deschidere de orizonturi. insa nu devine nimeni expert in educatie cititindu-le. cata vreme avem in fata noastra un copil fericit si echilibrat cred ca ne facem bine treaba. si credinta ca astea e calea si nu alta-mostra evidenta de rigiditate- e tocmai calea gresita, aia care nu te mai lasa sa vezi ca poate mai si gresesti.
imi cer scuze ca am facut epilog la epilog
ralu-
de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra 
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pitzinuca salut, ma tineti minte? sunt mama care a zis ca baiatul ei poa' sa se faca gunoier daca e fericit de-adevaratelea cu asta. |
Da, te tin. Si tu sa ma tii pe mine minte cand iti zic: baiatul tau n-o sa se faca in vecii vecilor gunoier, dar fericit - are toate sansele sa ramana
. Maria
Andrada spune:
1200 de raspunsururi mai tirziu simali tot mai crezi ca esti singura care exagereaza?
simali spune:
Ooooo! Nuuuuuuuuu!
Dar pe undeva cred ca stiam asta...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
simali spune:
De dragul adevarului stiintific trebuie sa fac o completare.
Am scris despre Gordon mai sus unele lucruri... ma rog... mai mult critici. Asa a fost contextul. Totusi cartea "Manualul parintilor eficace" este foarte buna si am gasit multe idei valorose in ea. Am avut de invatat si cred ca merita citita. Scuze, nenea Gordon...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Pur si simplu nu puteti sa va imaginati o solutionare pasnica si fara victime frustrate si supuse prin pedeapsa :). A, Andusa, la cei mai multi dintre copii, interdictia TV pentru o zi este suficienta si...foarte eficienta. Chiar pe termen lung . Tine de puterea de intelegere a copilului :).Desigur, daca [] copilul stie ce vrea , il poti intreba: "daca nu te-ai mai uita la desenele cu Arthur doua zile, ai inceta sa-l mai pocnesti pe Petrica?" Daca raspunsul este "te rooog, vreau sa ma uit la Arthur, nu-l mai pocnesc pe Petrica", urmeaza "atunci, nu-l mai pocni, si te vei uita zilnic la desenele cu Arthur" .La noi a functionat chestia asta de muuulte ori  . |
io-s din clubul lor, a celor care nu pricep pedepsele astea, unde duc si ce rezolva, fundamental adica?
in exemplul dat de tine, am o dilema: ce intelege copilul cand ii iei televizorul, care n-are legatura cu conflictul cu petrica? in locul lui, as intelege ca adultul dispune arbitrar sa ma frustreze de ceva ce-mi place pentru ca produc lui petrica ceva ce nu-i place. lectia dedusa e ca, daca il mai lovesc pe petrica, pierd desenele animate cu arthur. cand lectia ar trebui sa fie asta: trebuie sa inteleg ca ii produc durere lui petrica si sa nu mai fac asta, punct. desenele sunt din alt film, nu ala cu petrica.
| Citat: |
| Rox, poate reusesti sa imi raspunzi tu :). Cum procedam in cazul copiilor in care pocneala este pur si simplu o metoda de descoperire sau de amuzament in care nu e implicata rautate si rea vointa? Ce solutie propui, dupa ce vei fi incercat fara rezultat explicatiile indelungi si nenumarate, apelul la empatie, am rog, intreg arsenalul? |
well, uite solutie aplicata si ras-aplicata la gradi de educatoare, unde sonia primeste pocneli si muscaturi si alte cele de la copiii mai mari: explici ca pocneala doare, il iei de manuta si il duci la petrica sa-i ceara scuze. dupa care ai un tete a tete cu el si il intrebi de ce l-a pocnit pe petrica si ce crede el ca poate face pe viitor sa evite cauza care-l determina sa pocneasca si cum crede el ca-l poti ajuta tu sa se stapaneasca? daca nu merge, poti sa ii ceri sa se pocneasca singur in joaca si sa-ti spuna ce simte si daca-i place, si cum s-ar simti daca l-ar pocni altcineva?
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Credeti ca exista cea mai mica sansa ca un copil intreg la minte, odata ajuns la 14 ani, sa-mi aduca la cunostinta ca l-am umilit si abuzat fiindca nu l-am mai lasat sa bata copiii?  |
exista sanse foarte mari.
intrebarea este ce faci cand ai epuizat toate pedepsele si i-ai aplicat toate interdictiile posibile? exact ce zici ca se intampla acum: nu-i mai pasa ce-i interzici, ca se detaseaza si de televizor, si de toate. e la fel cu rasplata - la un moment dat nu mai ai ce sa-i oferi ca sa-l mituiesti sa se comporte civilizat.
de-aia zic, pentru comportamentul civilizat nu exista alta motivatie decat tot asta, comportamentul civilizat in sine.