Sunt exagerata?
Raspunsuri - Pagina 6
filofteia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Sa sti ca sunt destul de hotarata sa raman ferma pe chestia cu smiorcaitul si cerutul prin plans la 8 ani. I-am spus ca nu este vorba numai de situatia de la petrecere ci si de smiorcait asa... in general. ”Nu pot sa-mi pun centuraaaaaaaa”, ”Nu ajung sa-mi iau jocul de suuuuuuus”, ”Un copil la scoala mi-a spus ca ghiozdanul meu e de furaaaaaat”, etc. Pana la urma o saptamana fara TV ne prinde bine tuturor (ca nici noi nu ne uitam, din solidaritate). Acum imi citeste din ”Animale din savana”, apoi eu ii citesc 2 pagini din Iliada... N-om muri. alice |
Pai daca pana la 8 ani l-ai lasat sa se smiorcaie, tu vrei acum prin pedepse sa n-o mai faca? N-o va mai face, dar de frica.
Cum as proceda eu? De fiecare data cand se smiorcaie nu i-as indeplini cererea pana nu spune normal.
In ceea ce priveste gestionarea conflictelor cu ceilalti...tot asa trebuia de mic sa fie invatat sa spuna, dar banuiesc ca tot asupra lui s-a rasfrant, incat ii este teama sa-ti spuna.
EU as renunta la astfel de prieteni.
A_Iulia spune:
Simali, faptul ca intrerupi contactul cu familia respectiva nu va insemna nimic. Copilul tau trebuie sa invete sa reactioneze cu astfel de oameni, nu-l vei putea tine mereu intr-un glob de sticla.
Am si eu acasa un exemplar similar, si ma gandesc mereu cum sa fac. Incerc s-o protejez cat mai putin, s-o las sa se descurce cat mai mult singura, intervin daca ea mi-o cere, altfel nu, si niciodata nu merg pe ideea ca daca a mea se comporta admirabil, la fel trebuie s-o faca si ceilalti.
Poate ca reactia ta a fost cam radicala, tu de fapt trebuie sa-l ajuti, orice copil are nevoie de ajutor personalizat in functie de temperamentul lui; de aceea sfaturile de aici sunt din experienta fiecaruia cu copilul propriu - stiu eu cat te ajuta pe tine?
Tu stii cel mai bine dintre toti cum e copilul tau si trebuie sa-l pregatesti pentru viata. Deja e suficient de mare cat sa poti purta discutii pe tema asta cu el, vorbeste mult cu el. Este singura cale sa-l ajuti.
Nu stiu ce-as face in locul tau, citind postarile tale si punandu-ma in locul tau m-am gandit initial instinctual: rup relatia cu ceilalti si gata, problema e rezolvata. Dar oare e chiar rezolvata? Trebuie sa gasim calea prin care sa-i invatam pe acesti pui minunati cum sa razbata aceste cazuri, cum sa se comporte astfel incat sa le fie si lor bine, si altora bine.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui adelamaria Poate ca e o modalitate in care vrea sa-ti atraga atentia ca ii e greu. Nu se comporta asa ca sa te supere, ca sa-ti faca in ciuda. E o reactie de aparare fata de factorii externi, parerea mea. Nu stiu, posibil ca tot ce-am scris e o mare aberatie, dar poate ai putea incerca sa ceri sfatul unui psiholog (poate ai vreun prieten in domeniu) sau poate cauti ceva literatura pe subiectul asta. Sunt aproape sigura ca vei gasi ceva. PS> Lipsa televizorului e oricand binevenita, mai ales ca sunteti solidari si aveti si activitati placute impreuna  Ade, mami de Ilana http://www.ilanaandreea.blogspot.com/ |
Orice copil unic care vine dintr-o familie foarte armonioasa sfarseste, asa cum bine spui tu, prin a fi putin neadaptat la realitatile lumii exterioare. Familia este inconstient un glob de sticla. Si nici nu se poate face mare lucru aici pentru ca nu vreau ca familia noastra sa devina altceva numai pentru a-i da copilului nostru mostre de ceea ce insamna rautatea lumii.
Stiu ca maraiala nu este indreptata impotriva mea si ca nu vrea sa-mi faca mie in ciuda. Dar mai siu ca este un obicei foarte prost cu care daca continua va avea foarte tare de suferit - in special la scoala.
Cand incepi sa plangi cei care vor sa te necajeasca sunt incantati. Asta-i scopul lor. Uite exemple concrete:
1. Vin niste copii la el pe holul scolii si-i spun ca ghiozdanul lui e de furat. Si el incepe sa se smiorcaie "Ba nu, nu este adevrat, etc." In situatii de-astea daca incepi sa plangi esti mancat. Devi victima sigura si pe viitor. Este ca si cum ai purta pe piept un buton mare si rosu pe care scrie "daca apasati aici tip" si nimeni nu o sa se poata abtine sa te apese mereu pe acel buton. Asa s-a intamplat si cu pustiul ala de 5 ani la care am fost in vizita. Te-ai intrebat de ce nu a hartuit el pe altcineva? L-a hartuit pe Vlad pentru ca obtinea rapid lacrimile scontate ceea ce era probabil fascinant.
2. Ne ducem mai multe familii cu copii la teatru si in pauza baietii se duc la oaleta. i unul deschide usa unde era Vlad si incepe sa rada. Si eu il aud plangacios din interior "Nu este frumoooos".
Toate actiunile mele au un singur scop: sa-l fac sa inteleaga cat mai repede ca daca te miorlai te postezi singur in rolul victimei si vei sfarsi victimizat. Poti sa spui celor care te supara ce ai de spus pe un ton hotarat si fara sa te miorlai.
alice
Hakimela spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui kariguld
de acord! presupunerile si propriile interpretari nu ajuta la nimik pe simali. eu raman la parerea mea, discuta deschis si cat mai repede cu prietena ta, asa te vei convinge CLAR cum stau lucrurile si care va fi modul tau de abordare pe viitor! |
Iata un exemplu de citare trunchiata. Dar, ba da, Simali a cerut pareri, pentru ca a simtit ca e ceva in neregula, pe de o parte cu atitudinea celorlalti parinti, pe de alta parte cu decizia ei. Daca propriile noastre pareri nu o ajuta, atunci de ce credeti ca a scris aici? Asta facem toate, emitem pareri.
Later edit: de ce nu o lasati pe Simali sa spuna ce o ajuta si ce nu? De ce faceti presupuneri cu privire la ce o ajuta?
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina_nz Din ce spui tu copilul tau este cam rasfatat, obijnuit sa nu imparta nimic cu nimeni, si cam moale. Sincer e victima perfecta a partenerilor de joaca si a colegilor. Pana nu v-a invata sa se apere si sa ia atitudina fara sa se smiorcaie nimic nu se va schimba si v-a fi in continuare bullied. Din pacate nu e vina lui ci a voastra iar raul a fost facut in 8 ani de zile si nu o sa poti sa-l indrepti pedepsindu-l cu o saptamana fara TV. In primul rand trebuie sa iti iei perdeaua de pe ochi si sa-l vezi exact asa cum e. Ca parinte e foarte greu sa iti vezi copilul altfel decat perfect insa, tot ca parinte, esti obligat sa faci din copilul tau un invingator nu un ratat. A fost dus la cresa/gradinita? In general acolo se invata cel mai bine sa se joace cu alti copii si mai ales sa se solutioneze conflicte fara interventia adultilor. Iti dau dreptate cand vorbesti despre ceilalti parinti, gazdele. E evident ca nu s-au comportat matur si responsabil si pentru asta poate ca ai dreptate sa rupi legatura cu ei insa nu ai dreptate sa blamezi copilul de 5 ani. Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si baby  |
Vlad este obisnuit sa imparta ceea ce are cu toata lumea si nu are nici un fel de problema pe tema asta. La noi vine mereu lume cu copii in vizita si niciodata nu au fost probleme ca Vlad nu le da o jucarie sau alta. S-au mai contrat dar nu situatii de hartuire continua.
Este alintat in sensul ca stie ca este um membru foarte important al familiei dar nu si in sensul ca si-ar permite orice. Noi ne intelegem cu el excelent, este un tip logic, daca-i explici frumos intelege si nu este nevoie sa faci nimic altceva. In viata lui nu a tras ceva de pe undeva, nu a cotrobait aiurea, nu a stricat ceva, in ciuda faptului ca nu are absolut nici o interdictie si are voie sa umble peste tot si cu orice (inclusiv camera de filmat, aparat foto, DVD recorder, farduri, margele, etc.).
A fost la gradinita de stat cu program prelungit si s-a descurcat destul de bine dar nu si-a prea facut prieteni. El ar vrea sa discute cu copiii ca si cu oamenii mari, in special despre domeniile lui de interes, ceea ce evident nu se poate. Si se simte frustrat. Se intelege minunat cu adultii dar deosebit de prost cu copiii.
Si eu cred ca este foarte important sa invete sa ia atitudine fara sa se smiorcaie si asta cat mai repede, pentru ca sti cum e, copiii te claseaza imedit "smiorcait" si e foarte greu sa mai iesi din raft odata eticheta pusa.
Nu blamez in nici un fel copilul de 5 ani. Blamez cel mult o anumita educatie care i-a fost facuta. In timp ce noi ne invatatm copilul sa tina cont de sentmentele altora altii il invata sa-i arda una-n nas oricui nu se supune. Sau am auzit faza (spusa de sot sotiei care voia sa intervina) - acum mi-am amintit-o si m-a cuprins din nou furia - "lasa-l in pace ca e casa lui". Adica trebuia sa intelegem ca daca un copil e in casa lui toti invitatii sunt un fel de fraieri si singurul lor rol e sa aplaude sau sa faca sluj la comanda gazdei. De vis...
alice
Sabina spune:
in timpul in care tu nu stiai ca se intampla cu V, te simteai bine in vizita?
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli eu cred ca un astfel de comportament (smiorcaiala, miriiala) nu se indreapta prin pedeapsa, ci invatindu-l sa aiba incredere in el si in tine. ai analizat vreodata DE CE se poarta asa? nu poti sa-l pedepsesti pt ca nu-ti place rezultatul, trebuie sa cauti cauza. www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@ |
As da orice sa aflu si eu raspunsul la intrebarea "De ce asa".
De ce unii oameni se nasc pesimisti (poate ca zodia pestilor e de vina, desi nu prea cred in zodii) si altii optimisti. Sti cum e sa fii o mama optimista si vesela si sa cresti un copil pesimist? Parca esti barza care creste un pui de cuc. Nu pricepi nimic. Stai, te uiti si te minunezi. Nu spun ca nu este fascinant. Din pesimism vin si foarte multe chestii bune: oamnii pesimisti, tocmai pentru ca nu se incred in nimic, vor sa controleze totul, sa stie totul, sa inteleaga de ce faci asa si nu altfel, sunt prudenti, nu se arunca cu capul inainte in nimic (Vlad in viata lui nu si-a pus viata in pericol in vre-un fel, daca voiam si nu puteam sa-l pierd la supermarket).
Iar tot timpul mesajul meu catre el este "relaxeaza-te, nu mai lua totul asa in serios, ai putina incredere si in alti oameni, invata sa te bucuri de moment in loc sa-ti faci atatea griji, etc."
Am fost cu el la Dresda la nise muzee deosebite din cele care stiu ca-i plac lui, cu armuri, cu mumii, etc. Si in loc sa se bucure de ceea ce vede, primul lucru pe care-l facea cum intram in muzeu era sa se intereseze cand inchid. Apoi incepea sa se ingrijoreze ca "daca ne inchid aici". Era o obsesie care in loc sa dispara prin explicatii logice devenea din ce in ce mai puternica. Mentionez ca in viata lui nu a fost inchis undeva... Traia insa experienta asta la nivelul imaginarului. Daca... I-am spus "mai copile, bucura-te de viata, de moment, de ce ai de vazut aici, inceteaza sa-ti mai faci viata amara". Crezi ca a incetat? Nu. Si am ajuns la concluzia (il studiez cam de 7 ani totusi) ca-si savureaza momentele astea de angoasa, ca se simte bine asa, ca si cum prea multa fericire nu i se pare sigura. Cred ca asa trebuie sa fi fost in copilarie Cristian Tudor Popescu. In pesimismul asta dublat de o oarecare autoflagelare (spune des "nu sunt suficient de capabil") se simte in siguranta. "Mai bine sunt scceptic decat optimism" pare sa fie deviza lui la varsta de 7 ani.
alice
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Orice copil unic care vine dintr-o familie foarte armonioasa sfarseste, asa cum bine spui tu, prin a fi putin neadaptat la realitatile lumii exterioare. Familia este inconstient un glob de sticla. Si nici nu se poate face mare lucru aici pentru ca nu vreau ca familia noastra sa devina altceva numai pentru a-i da copilului nostru mostre de ceea ce insamna rautatea lumii. |
Eu nu sunt de acord ca motivul pentru care copilul tau este neadaptat si plangacios este faptul ca provine din familia perfecta. Familia perfecta ar fi produs un copil echilibrat care stie sa isi apere drepturile si sa aibe abilitati sociale potrivite varstei. Fiica mea a fost 7 ani copil unic si nu s-a purtat deloc asa. Sa-ti dau un exemplu, cand avea vreo 3-3,5 ani am fost in vizita la cineva si gazda (el) a crezut ca poate sa se amuze pe seama fiicei mele. In timp ce fata manca gazda spunea: uite cum mananca, face numai firmituri, am crezut ca e mare, uite nici nu stie sa tina furculita cum trebuie, aaa...a scapat carnea pe fata de masa, etc. Fiica mea a continuat sa manance si l-a ignorat vreo 15 minute dupa care se intoarce spre mine si tare imi spune: mami, X asta e cam prost!
. Pur si simplu ne-am tavalit pe jos de ras.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adina Iulia Nu stiu ce-as face in locul tau, citind postarile tale si punandu-ma in locul tau m-am gandit initial instinctual: rup relatia cu ceilalti si gata, problema e rezolvata. Dar oare e chiar rezolvata? Trebuie sa gasim calea prin care sa-i invatam pe acesti pui minunati cum sa razbata aceste cazuri, cum sa se comporte astfel incat sa le fie si lor bine, si altora bine. |
Nu, sigur ca nu e rezolvata. Problema e la mine in continuare. Dar noi - totata familia (exceptie facand sotul meu care a crescut in cartierul Militari "la liber" - nu stim oricum sa interactionam cu golania. Orice-am face picam de fraieri. Eu cel putin. Am avut odata un angajat golan pe care-l tratam cu grija si deferenta ca pe toti oamenii normali si el radea pe la spatele meu; eu nu eram pentru el decat o naiva buna de dus cu presul. Culmea e ca simteam ca asa trebuie sa stea lucrurile dar nu cunosteam alt comportament. Eu nu-l controlam prea amanuntit(pentru ca mereu am considerat controlul jignitor) si el se ducea in timpul programului la Casino si ma aburea la telefon ca e la client... Asa ce, revenind la oile noastre, de unde sa invete Vlad saracu' golania? Ca daca s-ar face cursuri pe undeva m-as duce si eu cu el.
alice
MissParker spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui adelamaria Poate ca fiind singurul copil ai avut tedinta cand era foarte mic sa fii o mamica f. protectoare. Ceea ce e firesc si absolut de inteles, multe dintre noi (ca sa nu zic majoritatea ) suntem asa. Ai overit un mediu f. sigur copilului, fara factori perturbatori - din nou, absolut normal. O data iesit de sub aripa ta - la scoala, cu prietenii - poate ca Vlad ajunge sa cunoasca si o alta realitate. La care poate ca ii e inca greu sa se adapteze. Si atunci are tendinta de a "reveni" la stadiul care il face sa se simta in siguranta - se comporta ca un copil mult mai mic, vine si cere permanent ajutorul tau. Poate ca e o modalitate in care vrea sa-ti atraga atentia ca ii e greu. Nu se comporta asa ca sa te supere, ca sa-ti faca in ciuda. E o reactie de aparare fata de factorii externi, parerea mea. |
Tot ce se poate sa ai dreptate.
Alice, nu uita ca Vlad a incercat - in felul lui - sa gestioneze singur conflictul cu acel baietel, deci e de laudat pana la urma ca nu a venit sa parasca. Poti vedea lucrurile si din acest punct de vedere.
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi ***** Povestea nasterii ***** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David
Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000). Informati-va cat mai bine si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.
Pentru mamicile anti-vaccin sau cu copii vatamati in urma vaccinurilor: ne intalnim www.jabs.org.uk/" target="_blank">AICI.