Sunt exagerata?

ocebine spune:

Ca raspuns direct la intrbarea din titlu...Da, esti exagerata. Dar nu pe motivele expuse de tine in postarea initiala. Ci pentru actiunea de a gasi motive pentru a rupe niste relatii de amicitie (indiferent de cit de strinse/sau mai putin strinse) folosindu-te de copil.

Mesajele ulterioare au capatat alte nuante...si din atentia indreptata asupra ta, de fapt, ai deturnat-o catre familia respectiva (care era intentia adevarata a indignarii tale).

Era foarte simplu, atunci cind situatia devenise iesita oarecum de sub control sa te scuzi si sa pleci. Chiar daca erai la distanta mare. Chiar nu vad rostul pedepsei...orice dintre noi (si adulti fiind) avem zile proaste si zile bune. Pentru el a fost o zi deosebit de grea.

Ceea ce te-a determinat sa stai este motivul care merita introspectie.




Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

simali spune:

Sa sti ca sunt destul de hotarata sa raman ferma pe chestia cu smiorcaitul si cerutul prin plans la 8 ani. I-am spus ca nu este vorba numai de situatia de la petrecere ci si de smiorcait asa... in general.
”Nu pot sa-mi pun centuraaaaaaaa”, ”Nu ajung sa-mi iau jocul de suuuuuuus”, ”Un copil la scoala mi-a spus ca ghiozdanul meu e de furaaaaaat”, etc.
Pana la urma o saptamana fara TV ne prinde bine tuturor (ca nici noi nu ne uitam, din solidaritate). Acum imi citeste din ”Animale din savana”, apoi eu ii citesc 2 pagini din Iliada... N-om muri.

alice

simali spune:

Anamaria, nu am deturnat lucrurile in nici un fel. Initial am expus situatia pe scurt dar apoi am fost nevoita sa dau niste detalii. Si nu vreau sa ma cert cu gazda. Dar nici nu vreau sa fiu nesincera. Ea ma tot suna si eu m-am tot eschivat pana acum incercand sa-mi fac ceva ordine in idei si sa discut cu ea dupa ce nu voi mai fi atat de nervoasa. Sunt constienta ca suprarea ma poate face sa nu mai vad lucrurile foarte clar. De aceea am si deschis subiectul si am cerut sfaturi. Si ma bucur foarte mult ca am primit tot felul de opinii. Toate m-au facut sa ma intreb ”Este adevarat?”, ”Asa am gandit?”, ”Asa s-au petrecut lucrurile?”.
Am raspuns sincer opiniilor exprimate pentru ca eu, in primul rand, am tot interesul sa fac asta.

Legat de faptul ca puteam sa ma scuz si sa plec, cred ca sti si tu ca nu se poate pleca de la o petrecere chiar in orice moment fara ca asta sa bata la ochi si fara ca lumea sa inceapa sa se intrebe cu ce-ai fost jignita. Am plecat oricum primii... Si gazda m-a sunat de cel putin 5 ori ca sa afle ce-a fost cu mine...Plus ca repet, nu stiam exact de ce tot plange Vlad. M-am gandit ca e o faza, ca o sa se adapteze...etc. Nu eram la prima petrecere de genul acesta cu el...

alice

monabella spune:

Alice dear, aminteste-ti chestia cu "regulile sint facute pt a fi incalcate" si cind fiul tau la adolescenta iti va incalca toate regulile si iti va raspunde obraznic.
Regulile sint facute pt. a fi respectate. Daca tu incalci propriile reguli copilul va invata repede ca regulile nu conteaza sau mai la modul general ce spui tu nu conteaza.
Fireste ca fara te;evizor e chiar foarte ok.

corinadana spune:

De ce ai stat atat??? nici macar nu era ziua unui copil...

Edit: am vazut de ce nu ai plecat!

Daaar: e mai important ce zice lumea/invitatii decat cum se simte copilul tau?




Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

anca_a spune:

Alice, problema era a copilului tau si nu a ta!
Un inceput inspre rezolvarea favorabila a problemelor lui ar fi investirea acestuia cu incredere in capacitatile sale de a se descurca SINGUR in anumite situatii. Lasa-l sa creasca! Vei avea astfel surpriza poate, ca intr-o buna zi, mai repede decat te astepti sa renunte singur la "mataieli".

adelamaria spune:

Simali, eu te stiu de mult de pe DC si te apreciez. Chiar as vrea sa ajut cumva, desi eu n-am trecut prin genul asta de situatii...inca.
Referitor la "problema" lui Vlad, o sa-mi permit sa mai fac niste presupuneri, desi nu cunosc contextul general; imi cer anticipat scuze daca nu au nimic de-a face cu realitatea.
Poate ca fiind singurul copil ai avut tedinta cand era foarte mic sa fii o mamica f. protectoare. Ceea ce e firesc si absolut de inteles, multe dintre noi (ca sa nu zic majoritatea) suntem asa. Ai overit un mediu f. sigur copilului, fara factori perturbatori - din nou, absolut normal. O data iesit de sub aripa ta - la scoala, cu prietenii - poate ca Vlad ajunge sa cunoasca si o alta realitate. La care poate ca ii e inca greu sa se adapteze. Si atunci are tendinta de a "reveni" la stadiul care il face sa se simta in siguranta - se comporta ca un copil mult mai mic, vine si cere permanent ajutorul tau. Poate ca e o modalitate in care vrea sa-ti atraga atentia ca ii e greu. Nu se comporta asa ca sa te supere, ca sa-ti faca in ciuda. E o reactie de aparare fata de factorii externi, parerea mea.
Nu stiu, posibil ca tot ce-am scris e o mare aberatie, dar poate ai putea incerca sa ceri sfatul unui psiholog (poate ai vreun prieten in domeniu) sau poate cauti ceva literatura pe subiectul asta. Sunt aproape sigura ca vei gasi ceva.
Nu cred ca pedepsindu-l pentru reactia lui vei rezolva mare lucru. dimpotriva, eu cred ca risti sa-l indepartezi, sa-l dezamagesti (pt ca va concluziona ca nici macar tu nu-l intelegi), sa-l frustrezi, sa-l faci sa se interiorizeze.
Din nou, te rog sa ignori mesajul meu daca vei considera ca e o mare prostie

PS> Lipsa televizorului e oricand binevenita, mai ales ca sunteti solidari si aveti si activitati placute impreuna

ina_nz spune:

Sper sa nu te supere postarea....nici nu am pretentia ca am 100% dreptate.....nu te cunosc prea bine ci doar din cateva posturi pe forum.

Din ce spui tu copilul tau este cam rasfatat, obijnuit sa nu imparta nimic cu nimeni, si cam moale. Sincer e victima perfecta a partenerilor de joaca si a colegilor. Pana nu v-a invata sa se apere si sa ia atitudina fara sa se smiorcaie nimic nu se va schimba si v-a fi in continuare bullied.
Din pacate nu e vina lui ci a voastra iar raul a fost facut in 8 ani de zile si nu o sa poti sa-l indrepti pedepsindu-l cu o saptamana fara TV.
In primul rand trebuie sa iti iei perdeaua de pe ochi si sa-l vezi exact asa cum e. Ca parinte e foarte greu sa iti vezi copilul altfel decat perfect insa, tot ca parinte, esti obligat sa faci din copilul tau un invingator nu un ratat.
A fost dus la cresa/gradinita? In general acolo se invata cel mai bine sa se joace cu alti copii si mai ales sa se solutioneze conflicte fara interventia adultilor.
Iti dau dreptate cand vorbesti despre ceilalti parinti, gazdele. E evident ca nu s-au comportat matur si responsabil si pentru asta poate ca ai dreptate sa rupi legatura cu ei insa nu ai dreptate sa blamezi copilul de 5 ani.


Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si baby

buli spune:

eu cred ca un astfel de comportament (smiorcaiala, miriiala) nu se indreapta prin pedeapsa, ci invatindu-l sa aiba incredere in el si in tine.
ai analizat vreodata DE CE se poarta asa?

nu poti sa-l pedepsesti pt ca nu-ti place rezultatul, trebuie sa cauti cauza.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Deianira spune:

Simali, nu am sugerat ca te-a facut de ras, doar am spus exemplu meu, asa cum mi s-a intamplat mie.

Dar nu mi se pare ca e ok sa il pedepsesti. Mai bine discuta cu el, incearca sa rezolvi problema prin comunicare, insufla-i incredere. Poate nu a mai trecut prin asa o situatie si e de inteles ca nu a stiut cum sa gestioneze situatia, dar nici contextul nu l-a ajutat. Trebuie sa rezolvi de tot problema, nu doar sa clamezi spiritele pe moment.

Spui ca totusi nu i-ai stopat pedeapsa - ar trebui sa ii explici ca nu ai procedat nici tu bine (daca tu te-ai convins de asta), dar ca ar fi bine sa petreceti cu totii mai putine ore la televizor pentru ca ... (si ii explici motovele), altfel s-ar putea sa aiba in continuare sentimentul ca a gresit si sa nu fie sigur cum ar trebui sa procedeze alta data.

---