Sunt exagerata?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui MissParker

Depinde de importanta pe care o dai acestei prietenii.

Esti dispusa sa risti pierderea brusca a acestei prietenii? Testeaza si spune adevarul, cum ai formulat si tu. Fara reprosuri, doar afirmatii despre modul cum te-ai simtit tu si cum s-a simtit copilul tau. Restul sa inteleaga prietena. Sau "prietena". Si daca iti este o prietena buna, va insista sa afle care a fost contributia ei la modul cum v-ati simtit si cum ar putea sa repare. Daca nu, nu. Dar atunci ai sa stii cu cine ai de-a face. Desi eu cred ca stii deja de acum, dar nu prea vrei sa accepti ca realitatea e asa cum e.

Vrei sa transformi prietenia in amicitie sau s-o lasi sa se stinga de la sine? Nu intra in nici un fel de explicatii, dar gaseste pretexte ca sa nu mai poti merge la ea. Scurt. Categoric va simti si prietena ca s-a intamplat ceva. Daca abordeaza subiectul, spune-i adevarul, da-i sansa sa repare. Daca nu, din nou vei sti cu cine ai de-a face.

Parerea mea sincera este ca aceasta prietenie nu mai are sanse de supravietuire.


Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi ***** Povestea nasterii ***** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000). Informati-va cat mai bine si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.

Pentru mamicile anti-vaccin sau cu copii vatamati in urma vaccinurilor: ne intalnim www.jabs.org.uk/" target="_blank">AICI.



Felicia, tu ai intuit bine ca in spatele povestii cu copilul sta de fapt o chestie putin mai adanca. Pentru ca in realitate copilul tau este total incompatibil cu copilul cuiva cu care tu esti total incompatibil. Noi nu avem aceleasi valori, ca familie. Sotul gazdei i-a spus copilului lui de 5 ani (cica in gluma) cand a venit sa se planga ca Vlad nu-i da jucaria ”arde-i una”. Si cand chiar i-a ars una si m-am dus sus la ei sa vad ce se intampla mama ”batausului” nu avea nimic de spus si eu atunci i-am spus copilului de 5 ani ”Sa nu mai indraznesti sa dai in baiatul meu” la care ea face ochii mari si cand ii spun ”Nu trebuie sa le permitem sa se bata” ea-mi raspunde ”sunt baieti”.

Apoi... copilul purta un tricou pe care scria ”Eu sunt seful”.

Social eu am gresit. Ei erau niste amici. Nu niste prieteni. Adica ne vedeam pe la vre-un picnic, restaurant, schi - pe teren neutru. Am gresit cand am acceptat mai mult decat atat. Si am facut-o pentru prietena mea care i-a cunoscut prin mine, acum baiatul ei de 13 ani pare sa aiba o relatie draguta cu fetita de 12 ani a gazdelor... Si pentru ca mi-e drag baiatul prietnei mele si ma bucur ca are si el prima relatie cu o fata mi-am calcat pe inima...

Nu vreau sa ma cert. Vreau sa ies oarecum elegant din combinatie si sa fac astfel incat sa ma taie de pe listele de invitati (chiar daca o va pune pe prietena mea). Si imi devine din ce in ce mai clar ca mai bine-i spun ca daca copilul nu se simte bine nu ma pot simti nici eu bine si ca asta e situatia...

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui mariamunteanu

Citat:
citat din mesajul lui simali
Cand ai un copil asa ... plini de personalitate intacta cum spui tu... nu mai inviti fraierii la tine special pentru a fi victimizati de copilul tau.


Spuneai ca ati fost invitati la ziua unui adult.

Maria


Da, dar ne-a invitat cu copiii.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deianira spune:

Hai sa iti zic parerea mea - o alta perspectiva. Eu am trecut prin ce a trecut copilul tau, doar ca era petrecerea unei fetite. Aveam vreo 7-8 ani si toata seara "gazda" m-a dat afara din camera cu copii, mi-a smuls jucarii din mana, a tipat la mine etc.

Asa ca numa am plans si am fost smiorcaita si m-am rugat de mama sa plecam, iar acasa tot eu am fost pedepsita pentru ca am facut-o de ras :-((. Nu vrei sa stii ce sentiment rau si apasator am avut mult timp...

Concluziile le tragi singura.



Good things happen to good people.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui monabella

Copii de 8 ani si 5 ani nu stiu si nu pot sa reziste 7 ore numai pt ca adultii au chef de petrecere. Si sa pretinzi unui copil de 5 ani la ora 11 noaptea sa fie politicos ca gazda e de-a dreptul ridicol. Sau sa pedepsesti un copil de 8 ani ca n-a stiut sa se impuna in fata unui copil de 5 ani la ora 11 noaptea e la fel de ridicol.

Spui ca a fost ziua prietenei tale. Daca aveati chef de distractii si de petreceri de adulti de ce v-ati dus cu copiii? pt. astfel de situatii exista baby sitter/bunici/vecini. Daca ai vazut ca baiatul tau nu se simte bine de ce nu ai plecat mai devreme si ai stat pina la 11??? mai degraba tu te-ai simti bine la acea petrecere si acum dai vina pe copii.

Cind e ziua unui copil petrecerile dureaza citeva ore. De ce la petrecerile adultilor la care se vine cu copiii trebuie sa fie altfel? Copilul tau nu are un program o ora de culcare? Atit tu cit si gazda ati fost parinti iresponsabili la faza asta.



Si totusi eu am fost la multe astfel de petreceri (inclusiv eu am dat cateva) si s-au terminat foarte bine, si toata lumea s-a distrat, inclusiv copiii. Pot sa spun fara sa-mi aiu rosii ca ultima petrecere de la mine (cu copiii) a tinut pana la 3 dimineata? Si nu au fost probleme. In situatia de fata circul cu copilul gazdei a inceput din minutul 1 al intrarii pe usa. Nu oboseala a fost motivul conflictelor.

Copilul meu are ora de culcare dar eu nu sunt dintre acei parinti care fac dintr-o regula un steag. Uneori regulile sunt pentru a fi incalcate. Uneori la 11 noaptea iau copilul in masina si ne ducem la McDrive la inghetata, apoi dam o raita cu masina prin oras. Noi o numim ”expedita nocturna”. Alte ori dam un picnic pe covorul din sufragerie... Nu ma pretind mama perfecta...

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui Deianira

Hai sa iti zic parerea mea - o alta perspectiva. Eu am trecut prin ce a trecut copilul tau, doar ca era petrecerea unei fetite. Aveam vreo 7-8 ani si toata seara "gazda" m-a dat afara din camera cu copii, mi-a smuls jucarii din mana, a tipat la mine etc.

Asa ca numa am plans si am fost smiorcaita si m-am rugat de mama sa plecam, iar acasa tot eu am fost pedepsita pentru ca am facut-o de ras :-((. Nu vrei sa stii ce sentiment rau si apasator am avut mult timp...

Concluziile le tragi singura.



Good things happen to good people.



Dar eu nu l-am pedepsit pentru ca m-a facut de ras. Eu i-am spus ca a avut dreptate sa fie suparat, dar ca trebuia sa vina la mine sa-mi spuna ”X nu ma lasa sa ma ating de nimic, ba mai mult, ma urmareste peste tot si ma necajeste”. Si atunci BAZAT PE ASTA puteam noi, adultii, sa facem ceva. Dar eu nu am stiut ce se intampla pana cand copiii nu au coborat jos si nu s-au petrecut cateva scene in fata mesei adultilor. Si deja era foarte tarziu.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali


Felicia, tu ai intuit bine ca in spatele povestii cu copilul sta de fapt o chestie putin mai adanca. Pentru ca in realitate copilul tau este total incompatibil cu copilul cuiva cu care tu esti total incompatibil. Noi nu avem aceleasi valori, ca familie. Sotul gazdei i-a spus copilului lui de 5 ani (cica in gluma) cand a venit sa se planga ca Vlad nu-i da jucaria ”arde-i una”. Si cand chiar i-a ars una si m-am dus sus la ei sa vad ce se intampla mama ”batausului” nu avea nimic de spus si eu atunci i-am spus copilului de 5 ani ”Sa nu mai indraznesti sa dai in baiatul meu” la care ea face ochii mari si cand ii spun ”Nu trebuie sa le permitem sa se bata” ea-mi raspunde ”sunt baieti”.

Nu vreau sa ma cert. Vreau sa ies oarecum elegant din combinatie si sa fac astfel incat sa ma taie de pe listele de invitati (chiar daca o va pune pe prietena mea). Si imi devine din ce in ce mai clar ca mai bine-i spun ca daca copilul nu se simte bine nu ma pot simti nici eu bine si ca asta e situatia...

alice


Asta e deja altceva. Daca voi, adultii, nu sunteti compatibili si nu te simti bine in aceasta amicitie, atunci nu are rost sa va mai duceti pe la ei. Spune-i ce simti si gata, nu-ti mai face probleme cum sa iesi din relatie.

Acum chiar ca ma iau de tine, stai asa. Ai facut doua greseli mari: 1. ti-ai pedepsit baiatul pt. greseala altora, inclusiv a ta si 2. ai mai ramas la petrecere dupa ce gazda a avut iesirea de prost gust. Adica ai tacut si ai lasat pe cineva sa-i "arda" una copilului tau dupa care tot pe copilul tau il pedepsesti ? Unde-i logica, Simali, ca eu n-o vad ?

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali
In situatia de fata circul cu copilul gazdei a inceput din minutul 1 al intrarii pe usa. Nu oboseala a fost motivul conflictelor.



Si tie ti-au trebuit 7 ore ca sa-ti dai seama ? Hmm ...

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Da Maria. Nu sti ca atunci cand esti in ”ziua idioteniei” trebuie sa ramai idiot pana la capat? Parca-am fost lovita-n cap cu leuca...

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui Deianira

Hai sa iti zic parerea mea - o alta perspectiva. Eu am trecut prin ce a trecut copilul tau, doar ca era petrecerea unei fetite. Aveam vreo 7-8 ani si toata seara "gazda" m-a dat afara din camera cu copii, mi-a smuls jucarii din mana, a tipat la mine etc.

Asa ca numa am plans si am fost smiorcaita si m-am rugat de mama sa plecam, iar acasa tot eu am fost pedepsita pentru ca am facut-o de ras :-((. Nu vrei sa stii ce sentiment rau si apasator am avut mult timp...



Dar eu nu l-am pedepsit pentru ca m-a facut de ras.

Dar eu nu am stiut ce se intampla pana cand copiii nu au coborat jos si nu s-au petrecut cateva scene in fata mesei adultilor. Si deja era foarte tarziu.



L-ai pedepsit pt. un alt motiv fals. Deianira a dat un exemplu.

Cand pleci undeva cu copiii, trebuie sa-i supraveghezi macar din cand in cand, mai ales ca erau la alt etaj. Daca erai vigilenta, aflai dinainte si nu s-ar fi ajuns aici.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Da Maria. Nu sti ca atunci cand esti in ”ziua idioteniei” trebuie sa ramai idiot pana la capat? Parca-am fost lovita-n cap cu leuca...

alice


Eu n-as fi atat de aspra. N-ai fost vigilenta, te-a furat peisajul si tralala ... Eu sunt de partea copiilor, de aceea iti spun ca ai gresit pedepsindu-ti fiul cand nu e vinovat. Cere-i iertare, recunoaste-ti greseala fata de el si incurajeaza-l sa-ti spuna ce nu-i convine.

Nu uita ca urmeaza o perioada dificila, cea a pubertatii, cand pedepsele si aprimea ii indeparteaza pe copii de parintii lor. Tactul, intelepciunea, rabdarea trebuie sa fie atributele tale in relatia cu fiul tau.

Maria

Mergi la inceput