Sunt exagerata?

rrox3 spune:

Banuiesc ca ai glumit
Asta e doar manifestarea, nevoia e alta.
Poate nu-i place profa de engleza fiindca nu il apreciaza, poate se plictiseste la ora fiindca nu se ridica la pretentiile lui, poate i-a facut observatie urat profesoara si acum se razbuna pe ea continuand s-o deranjeze, poate..., poate .... El stie cel mai bine.Si e posibil sa fie suficient Denizel sa-i asculti empatic si suportiv nevoia respectiva. Va simti ca el si sentimentele lui sunt importante si, poate, va fi mai deschis spre gasirea unei solutii.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Iar pui in carca copilului vina. Copii buni si copii rai... .. nu parentare buna si parentare mai putin buna...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Simali daca tu crezi ca il mai poti mani**** pe un adolescent furios cu banii de buzunar...
Eu am spus "daca a adunat suficienta frustrare si furie impotriva ta ". Prietenul tau se vede treaba ca nu a adunat destula pentru a renunta la beneficiul urias de a crede ca parintii lui au fost minunati si l-au iubit foarte mult. Asta isi doreste orice copil sa creada despre proprii parinti. Dar probabil isi va pedepsi la randul lui copii, perpetuand metoda, folosindu-si puterea impotriva propriilor copii.
Si te asigur ca, cel putin la nivel subconstient, nu exista copilul care sa-si admire parintii fiindca l-au pedepsit.

Mi se pare interesant ca tocmai tu, care "te plangi" de un copil extrem de cuminte, sustii pedepsele. A... "rezonabile"...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_a spune:

Simali, cum poti pedepsi creativ un copil?

Anca

avmaria spune:

Despre pocnit si pocniciosi ... Tot ce am citit aici la capitolul solutii se refera la cazul in care parintele e de fata. Cum gestionati cazul in care vi se raporteaza de la cresa/gradinita/scoala ca virgula copilul vostru pocneste? Concret va rog.

Si tot la subiect, imi vine in minte un exemplu concret. Baiatul meu era mic, tocmai incepusem sa-l dau pe tobogan, inca nu umbla. L-a luat unul mare in colimator. L-a lovit o data. Am crezut ca din greseala. A doua oara. Am inceput sa fiu atenta. Faza 3 : l-am suit sus pe tobogan, nici nu a ajuns bine jos ca baiatul respectiv si-a dat drumul si mi-a ras ficiorul de pe tobogan de nu s-a vazut saracul, a aterizat direct la radacina ghioceilor. In prima secunda am fost socata, in secunda doi mi s-a urcat sangele la cap. Am inceput sa-l cert pe baiat. I-am spus ca e rau ce face, ca baiatul meu e mic si fara aparare, si l-am intrebat daca lui i-ar place sa-l lovesc eu, care sant mai puternica decat el. Tata-sau, vazand scena de pe banca - scena in care aveam ceva de impartit cu fi-su caci discutam - a venit langa noi si a intrebat ce s-a intamplat. I-am explicat. Nu mi-a adresat nicio privire, s-a uitat la fi-su si l-a intrebat e adevarat? Nu. Au plecat impreuna cum a venit. Am ramas interzisa, fara cuvinte. Cam tot in perioada aia, am citit o discutie aici pe forum, in care parca Inaioana se revolta la un topic : cu ce drept un alt parinte iti apostrofeaza copilul in parc? Nimeni in afara de parinte nu are acest drept. Citind asta, am retrait secventa si sangele cred ca mi-a facut 1000 ture pe secunda. Dar n-am mai scris nimic atunci pe forum ...

avmaria spune:

rrox, teoretic ai dreptate, practic mai putin as zice. Pt ca pe acest subiect s-a discutat pe puncte, detaliat, pe concret si nu pe "chestiuni mai largi".




Stii de ce in primul si in primul rand? Pt ca am fost si voi muri rebela, ti-o spun la modul cel mai sincer si nu cu emfaza. Un rebel nu are self-controlul innascut, se va chinui o viata intreaga - sau nu - sa si-l educe. Nu are atitudinea si exprimarea corespunzatoare asteptarilor societatii. Va deveni mai intelept cu timpul, va intelege treptat (sau nu) ca nu se poate trai fara compromisuri, fara a pune formele de rigoare in exprimare, etc. Francezul are o vorba po****ra : nu poti avea si untul si banii de pe unt. Cam asa si cu rebeliunea asta. Nu e bine sa-ti doresti un copil rebel daca nu constientizezi pe deplin ceea ce presupune aceasta. Desi nu prea cred in impartirea asta in rebeli "inteligenti" si rebeli "prosti", daca e s-o iau ad-literram cred ca sunt un rebel inteligent. Am fost premianta dar am avut 7 la purtare pe vremea lui Ceausescu, cand un 9 la purtare te nenorocea daca vroiai sa dai la drept, cand un 9 la purtare era deja prea mult daca erai fata. Numai golanii golanilor aveau 7 pe atunci, si inca... Si nu pt ca am pocnit pe careva ci pt ca am chiulit cat zece in liceu. De ex ma plictisea la culme sa ma duc la practica in uzinele patriei si am considerat ca am altceva mai bun de facut. Am avut niste principii si le-am respectat, m-am razvratit cand mi-au fost incalcate drepturile indiferent de consecinte - si consecinte au fost... La scoala, cu parintii, si mai tarziu in viata de adult. M-am dus pana in panzele albe pt principiile mele. La 20 de ani am plecat singura in lumea larga pt ca am decis ca o tara in care un om care gandeste liber e calcat in picioare nu e o tara in care mai cred. Pt ca nu am putut concepe sa fim condusi in continuare de comunisti, sa fim scuipati si batuti de proprii semeni (mineriada). Am fost un rebel "inteligent" pt ca am avut o viata foarte frumoasa, am trait experiente extraordinare, mi-am depasit limitele - desi am murit de frica de multe ori - nu m-am lasat, m-am dus mai departe, mi-am urmat principiile, indiferent de parerea generala si de ce se astepta de la mine. Mi-am trait visele, am reusit sa-mi depasesc frica, nu m-am conformat. Am avut curajul sa "dau cu piciorul la tot" ca sa-mi urmez "calea" de cateva ori in viata. In viata profesionala, am avut curajul sa-mi infrunt seful - sefii, si sa nu plec capul cand am considerat ca nu e de plecat. Am crezut ca voi fi data afara in secunda doi si am avut castig de cauza, chiar peste asteptari. Per ansamblu pot spune, acuma, cu recul, ca mereu am cazut in picioare. De aici deduc ca am fost totusi un "rebel inteligent". Nu ma laud, ma expun. Dar exista reversul medaliei. Asta e unul dintre ele, si nu cel mai greu de "purtat" ...

Rebel perfect nu exista. Si un rebel va avea intotdeauna de suferit, va fi condamnat la un moment dat de cei din jur. Un rebel a carui atitudine si exprimare sa convina in permanenta societatii - mini-societatii, in cazul de fata forumului - nu exista. Asa cum nu exista o tipologie a individului perfect : e rebel dar poate ca nu are o atitudine "corespunzatore" in societate, sau poate e conformist dar nu are scanteia nebuna a rebelului, care il face sa-si depaseasca limitele. Un rebel adevarat - inteligent sau prost - nu are cum sa fie calculat - e instinctiv. De aceea imi permit sa spun, atentie ce va doriti, daca nu santeti pregatiti sa acceptati pachetul complet ! Nu s-a inventat inca un buton pe care sa apesi si sa iasa rebelul perfect, care sa nu supere pe nimeni, sa aiba oprobiul societatii, calmul si detasarea desavarsita, si care sa strecoare printre dinti, cu zambetul pe buze : zic ca voi da' fac ca mine.

MissParker spune:

Hei, oare suntem siameze si nu stim?

Exact prin aceleasi experiente am trecut si eu: 7 la purtare, cu transfer disciplinar in clasa a XI-a (concomitent voiau poza mea pentru panoul de onoare ca ajunsesem la faza pe tara a Olimpiadei de franceza), plecat din tara cu scarba in 1990, trait viata tumultuoasa, cu multe decizii si cumpene, mers intotdeauna dupa propriile principii si propria inteligenta (adica ceea ce defineste dupa parerea mea un nesupus inteligent). Si slava Domnului ca am un job bun, sunt placuta si apreciata in ciuda faptului ca nu ma conformez ca oaia la regulile stupide (pe celelalte le-am fumat si stiu cum sa le incalc in asa fel incat sa nu deranjeze pe nimeni ).

Sigur ca un om nesupus (definitie din nou = un om care filtreaza totul prin propria inteligenta si nu urmeaza orbeste turma) va fi mai izolat si mai controversat in societatea noastra. Este pretul care trebuie platit. It's pretty lonely at the top. Dar oare nu merita sa-ti pastrezi valorile, sa nu-ti tradezi inteligenta, sa renunti mai degraba la "armonia" cu ceilalti, care - mediocri fiind - te vor si invidia si deci oricum relatiile nu vor fi autentice?? Eu zic ca merita.

Si ma gandesc asa: am o viziune idealista si cu siguranta greu de realizat. Dar oare nu e bine sa pornim de la idealism ca sa avem loc de compromisuri mai tarziu? Ar fi trist sa incepem direct cu compromisurile, din teama ca nu ne vom putea realiza visurile si dorintele... ar fi ca si cum am renunta inca dinainte de a fi inceput.

Tonnia spune:

Eu cred ca rebel te nasti sau nu, nu poti sa-l faci pe copil rebel, poti sa incerci bineinteles, daca vrei. sa-l faci sa gandeasca singur se poate cu siguranta dar tot nu iese un rebel de acolo daca nu e sa fie.

MissParker, da-mi si mie, te rog, vreo 2 exemple de incalcare sau de eludare a unor reguli din viata ta de adult.

rrox3 spune:

Avmaria caracteristicile rebelului, atat de bine expuse de tine (Un rebel nu are self-controlul innascut, se va chinui o viata intreaga - sau nu - sa si-l educe.), le vad zilnic in actiune in micuta mea rebela... Cred ca sunt si inascute si au fost si ajutate de noi in educatie, prin greselile facute pana acum ceva vreme. Am impins-o sa se opuna, sa se razvrateasca.

Cred ca ceea ce dorim sa obtinem prin neciuntirea personalitatii copilului, neumilindu-l, nepedepsindu-l, acceptandu-l, nu e acelasi lucru cu ce ai expus tu. Si se aplica oricarui copil. Adica il vrem alert, independent, razvratit cand e cazul. Vrem sa treaca tot prin filtrul propriu si sa gandesca, sa nu urmeze turma orbeste. Cred ca rebel in cazul asta e doar un adjectiv, nu e substantivul. O definitie mai buna cred ca ar fi "un copil cu incredere maxima in el insusi", pentru ca asta va fi suportul ca sa faca tot ce am scris mai sus.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Sincer, nu am avut problema asta cu fetele mele.
Teoretic deci: as incerca sa aflu de ce o face. Ce il frustreaza acolo ca sa devina agresiv. Si as incerca sa-i implinesc nevoia respectiva altfel. Daca, dupa o perioada de incercari, nu as reusi, as merge la un psiholog cu el.

Ai fost foarte indreptatita in parc la momentul respectiv. Era firesc sa vorbesti cu respectivul copil si sa-ti aperi micutul de agresor, e clar ca o facea intentionat. Evident insa, vina era a tatalui, a familiei, si nu a copilului.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)