Sunt exagerata?

andusha spune:

Denizel, nu zicea nimeni sa lasi copilul pocnicios sa il bata pe celalalt, ziceam sa nu il pedepsesti. Ca il iei deoparte e ceva, ca ii interzici o alta placere (televizorul, sa zicem) e ineficient pe termen lung.

rrox3 spune:

Nu-l umilesti daca-l iei de la locul de joaca, dar il frustezi si frustrarile se aduna. Poti sa-l indepartezi de "victima", dar sa nu-l iei din parc de tot. Ideea e sa rezulte doi copii care se joaca in continuare si niciunul batut.
Esti de acord ca "pocniciosul" nu face asta din rautate, atunci de ce sa-l pedepsesti!? Nu, nu sunt de acord cu pedepsele. Exista intotdeauna si o alta cale, mai eficienta.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mariamunteanu spune:

Exact, la fel fac si eu. Intotdeauna ii co-interesez in ceva, vin cu propuneri - e o metoda f. buna.

Maria

mariamunteanu spune:

CampariSoda, nimeni nu-i baga in seama pe tati in topicul de fata.
Sotul meu este foarte priceput si tolerant cu baietii nostri (uneori ne ciondanim pe tema asta), dar pt baieti ce spune tati e sfant. Tocmai ca nu-i cearta si nu-i pedepseste niciodata, are mereu disponibilitate pt. ei (cand e acasa), dar daca el le spune "acum mergem la nani", imediat fac trenuletul pana la baie la spalatul dintilor.

Maria

denizel spune:

Anca si Andusha, repet, din ce spuneti, eu deduc [] ca nu credeti cu adevarat in inteligenta, agerimea mintii si nealterata intuitie a copiilor. Nu neaparat a copiilor vostri, a copiilor in general.
Si, nu stiu, imi faceti impresia ca sunteti ingrozite de ideea de pedeapsa.
Pur si simplu nu puteti sa va imaginati o solutionare pasnica si fara victime frustrate si supuse prin pedeapsa :).


A, Andusa, la cei mai multi dintre copii, interdictia TV pentru o zi este suficienta si...foarte eficienta. Chiar pe termen lung . Tine de puterea de intelegere a copilului :).
Desigur, daca [] copilul stie ce vrea , il poti intreba: "daca nu te-ai mai uita la desenele cu Arthur doua zile, ai inceta sa-l mai pocnesti pe Petrica?"
Daca raspunsul este "te rooog, vreau sa ma uit la Arthur, nu-l mai pocnesc pe Petrica", urmeaza "atunci, nu-l mai pocni, si te vei uita zilnic la desenele cu Arthur" .
La noi a functionat chestia asta de muuulte ori .



Rox, daca mers in parc este egal cu mers la groapa de nisip, a indeparta copilul pocnicios de victima, eventual a parasi nisipul si a te indrepta spre leaganele de la 20 m distanta (loc unde in momentul ala nu este nici un copil cunoscut), este egal cu a lua copilul din parc.
Pentru copil, concluzia e aceeasi: nu ma mai lasa sa ma joc cu Petrica.


Rox, poate reusesti sa imi raspunzi tu :).
Cum procedam in cazul copiilor in care pocneala este pur si simplu o metoda de descoperire sau de amuzament in care nu e implicata rautate si rea vointa?
Ce solutie propui, dupa ce vei fi incercat fara rezultat explicatiile indelungi si nenumarate, apelul la empatie, am rog, intreg arsenalul?

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

andusha spune:

Denizel, eu nu sunt ingrozita deloc de ideea de pedeapsa, te asigur . Cred ca, cu putina creativitate, exista metode mai placute pentru ambele parti, inteleg ca nici pentru mama nu cred ca este o placere sa isi pedepseasca copilul.
Si nu, la copilul meu nu ar tine faza cu Petrica si cu desenele cu Arthur. Probabil ca ar prefera sa nu se uite la desenele respective daca ar crede ca el are dreptate.
Ca exercitiu de imaginatie, cand baietii/fetele voastre vor fi adolescenti si pedepsele ii vor lasa reci, ce veti face?

rrox3 spune:

Mai Denizel tu zici ca-i place sa se joace numa' cu Petrica, da' ii place si sa-i traga pumni tot numa' lu' Petrica, ca face frumos? Eu personal n-am intalnit copil care sa nu renunte dupa cateva zile/ saptamani la intentia de a-si pocni partenerul cotidian de joaca. In alea x zile/ saptamani as proceda exact cum ti-am povestit deja. L-as pazi pe agresor si i-as retine mana, l-as muta cu 1 m. mai incolo, tot la nisipar, sa nu-l mai ajunga asa usor pe Petrica si as continua sa-i explic ce si cum. In special ca Petrica nu se va mai juca cu el daca il pocneste, fiindca, uite, se supara - aici eventual imbiat si Petrica sa-si exprime supararea. Imposibil sa nu renunte la lovire, daca restrictionarea e blanda si predica scurta si clara nu se repeta si cand copilul e cuminte. Adica nu ajung acasa si ma apuc iar sa-i frec ridichea cu agresiunile lui.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_a spune:

Ba din contra Denizel, cred cu tarie in ele si pentru asta imi doresc ca aceste atuuri sa si ramana asa, nealterate. Si da, ai intuit corect, ma deranjeaza ideea de pedeapsa cu tot ceea ce presupune ea. Eu una ma cred mai capabila de atat. Si o spun fara emfaza.

Anca

rrox3 spune:

Denizel nu ajunge o zi fara tv, decat poate, la un moment dat, la o varsta.
Pe vremea cand o pedepseam pe fiica-mea (cea mare) nu inceta niciodata sa repete greseala pentru care era pedepsita (cu interzicerea tv, computer). Se supunea pedepsei, si-o asuma, si gresea din nou - contra noastra. Stia ca pentru o anume greseala capata o anume pedeapsa aplicata "corect", d-aia o si accepta, dar stia ca nu-i drept sa o pedepsesc - spunea asta! - si se opunea nedreptatii continuand cu acea greseala. A avut intotdeauna un foarte ascutit spirit al dreptatii.
De cand nu o mai pedepsesc, lucrurile stau muuuult mai bine si imi pare tare rau ca a trebuit sa treaca prin asta pana sa ma trezesc eu...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mariamunteanu spune:

Eu i-am trimis pe pocniciosii mei imediat sa-si ceara iertare de la pocnit si sa intinda mana a prietenie. In acest fel dezamorsez conflictul, pocnitul primeste reparatia pe care o merita, iar pocniciosilor le arat ca pocnitul sufera, ca sa-i responsabilizez. Metoda a avut succes, n-au mai pocnit a doua oara (fara sa fie zgandariti ).


Maria