Sunt exagerata?
Raspunsuri - Pagina 52
andusha spune:
Simali, copilul tau gandeste cu capul lui, deci nu e deloc conformist. Da, asculta de invatatoare, e mai linistit, dar isi pune intrebari si cauta raspunsuri. Cam asta e si ideea, nu?
Si nu, Bill Gates nu era rebel, dimpotriva, era geek, slab si nesportiv. Dar total sustinut de parintii lui (chiar cam mult, ar zice unii).
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Mie imi pare rau si de alti copii, sorry daca va deranjeaza asta. Ingrid S si Diana www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1 www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2 |
Splendida remarca asta.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
CampariSoda spune:
Simali, complet off-topic. Io cred ca ai un copil ABSOLUT genial. Apreciez eforturile tale de a-l face mai "barbat" si ma amuz cand spui ca ti-ai fi dorit un "rebel" (problema ii ca, dak Vlad kiar ar fi fost rebel nu te-ar fi chemat directoru' la scoala odata ci in fiecare zi, si probabil n-ar fi spart geamuri numai la scoala ci si acasa...anyways, de gustibus). Io te invidiez pentru perioada cand Vlad va fi adolescent - veti avea niste conversatii ...uaua...
Ingrid - io cred ca nu ii nevoie sa te mai scuzi ca esti o mama buna :). Mesajul de luat acasa din toata conversatia asta ii ca fiecare isi alege metoda de educatie cea mai potrivita cuplului "mama-copil". Sunt sigura (sau vreau sa cred) ca si mamele care citesc Osho si alea de se uita la super nanny au destula flexibilitate ca, atunci cand apare o problema, sa nu se scarpine dupa urechi si sa zica "eeeeeee da in cartea mea scrie ca.." si sa mearga inainte precum gaina oarba....
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andusha Si nu, Bill Gates nu era rebel, dimpotriva, era geek, slab si nesportiv. Dar total sustinut de parintii lui (chiar cam mult, ar zice unii). |
Rebel nu in sensul de aventuros ci in sensul de "ii fac pe toti din casa sa faca ce vreau eu".
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
andusha spune:
Adica cu putere de convingere? Ei, despre asta mai discutam peste cativa ani, s-ar putea sa nu scapam nici una dintre noi asa usor 
, e clar ca in anumite domenii vor fi mai informati si mai capabili decat noi.
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui CampariSoda fiecare isi alege metoda de educatie cea mai potrivita cuplului "mama-copil". |
De ce excluzi tatal din ecuatie ?
Mare greseala !
Maria
denizel spune:
Andusha, probabil de vina e exprimarea mea, atata timp cat nu reusim sa ajungem la un numitor comun.
Reiau :).
In afara de exemple negative luate din familie (parinti pocniciosi), in afara de nemultumiri de moment sau nemultumiri vechi si mocnite, in afara de proasta dispozitie pur si simplu, exista si alte cauze, care fac un copil sa doreasca sa pocneasca alt copil.
Asa cum am mai zis, aceste cauze tin de dorinta de cunoastere si experimentare, atribute ale copilului normal.
In momentul in care un copil loveste alt copil, se pot intampla o multime de chestii:
- copilului lovit incep sa ii tasneasca lacrimi din ochi.
Wooow, ce interesant!!! Mai vreau sa vad asta odata!! (repet, nu este rautate!!!)
- copilul lovit isi schimba brusc fatzuca
wooow, asta nu mai seamana cu Gigel, seamana cu Mirel. Ce fain, hai sa-i mai dau una, ca poate o sa se transforme in Didel (repet, nu este rautate din partea pocniciosului, e pura experimentare).
- copilul lovit incepe sa planga tare
Woow, ce se stramba asta. Hai ca-i distractiv (repet, pocniciosul vrea doar sa se amuze si nu o face cu rautate!!)
- copilul lovit il impinge
woow, ce tare sunt. N-am cazut din picioare!! :)
etc, etc...
Concret, Andusha, cum gestionezi aceste situatii, dupa ce ai incercat explicatii peste explicatii?
| Citat: |
| Cand il pedepsesti, copilul intelege ca mama e mai mare si mai puternica, de asta poate sa interzica o sursa de placere. Ca urmare, va incerca sa se valorizeze pe sine ca mare si puternic confruntandu-se (si castigand!) cu altii mai mici si mai slabi. Poate nu acum, dar ideea va ramane acolo si se va manifesta candva. Deci ajungi de unde ai plecat. |
Asta este o teorie fara temei, Andusha! :)
Iti spun de ce cred asta:
In situatia ideala in care mama e cea care petrece cel mai mult timp cu copilasul, copilasul stie sigur ca mama il iubeste (desigur, stiu ca sunt iubiti si copiii care petrec mai putin timp cu mama :).
Stie din prima zi de viata ce pot face mainile mamei, stie cum pot sa aline vorbele mamei, stie cum usuca lacrimile imbratisarile mamei.
Stie sigur ca mama il iubeste si a invatat ca mama ii este oricand sprijin.
A spune ca in urma incidentelor repetate in care el loveste alt copil, mama care il ia din parc ii va aparea ca fiinta puternica ce incearca sa il domine, mi se pare putin hilar.
Si, nu numai ca e hilar, dar dovedeste totala neincredere in inteligenta, intuitia si bunul simt native ale copilasului.
Un copil echilibrat, al unor parinti iubitori, in momnetul in care vede ca este luat de la locul de joaca dupa ce a lovit IAR!!! un copil, va trage numai si numai o concluzie inteligenta: ups, am facut-o lata, daca mama m-a luat de aici.
Aveti mai multa incredere in copii!!! Nu numai in teorie, ci si in practica! :)
filofteia spune:
Stii ce nu inteleg eu Alice... de ce trebuia sa incalce regula, asa cum o faceau ceilalati?? Cu ce-l ajuta ca alearga in pauze???
Copilul tau este opusul copilului meu, dar crede-ma nici genul astalalt nu-i usor de crescut si nu se potriveste cu nici o carte ...asa ca de multe ori am mers pe "instinctul de mama". Am un copil care nu este nevoie sa fie incurajat...ci adus cu picioarele pe pamant datorita parerii bune care o are despre el.
Diferenta este ca eu imi accept copilul asa cum este si scopul principal al educatiei data de mine este "Nu face rau celorlalti...cu fapta, cu vorba, cu gandul" .
Incearca si tu sa-ti accepti copilul, sa nu mai faci din el un aventurier sau sportiv, chiar daca tu ai fost candva. Dai voie sa fie altfel decat asa cum l-ai gandit.
Discutia este foarte interesanta si recunosc ca va citesc in fiecare zi. Asa ca aseara cand am "amenintat" copilul m-amgandit la voi.
Cum ati fi procedat in situatia urmatoare?
Eu cu copilul de 8 ani la locul de joaca de la mall. Desi stabilisem o perioada se duce pe apa sambetei, trec 2 ore de stat la locul de joaca, il avertizez de 2 ori ca in 10 minute, apoi 5 minute plecam, cand sa plecam se ascunde intr-un colt...se facuse ora 20, 30, asa ca ma duc binisor la coltul respectiv si-i spun "Daca nu iesi imediat sa plecam, te pedepsesc". Asa ca vine copilul binisor ne imbracam si plecam...
Am uitat sa spun ca noi mergem foarte rar la locuri de joaca... la mall nu mai fusesem de un an...Prefer parcurile, chiar si iarna.
Si ca a fost pedepsit destul de rar, in cazuri grave, ca sa spun asa, doar cu privare de TV.
Deci care ar fi fost varianta la amenintarea cu pedeapsa??? Chiar sunt interesata de raspunsuri.
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Anca, se pare ca aveai asteptari prea mari de la mine . Asta nu se face. Pur si simplu iti ingradesti singura libertatea  .Si, cu riscul de a te dezamagi si mai rau (daca a mai ramas loc pentru asa ceva), iti voi spune ca exista situatii in care sunt de acord cu aplicarea pedepselor (nu bataie, nu umilire, nu dus copilul la colt, nu igrozit copilul, nu aplicat pedepese copiilor foarte mici, care n-ar intelege nimic). Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Ei Denizel, in sfarsit am inteles. Nu esti de acord cu pedeapsa dar gasesti ca sunt totusi situatii (evident justificate) care o impun.
Acuma, in ideea (si numai in ideea) in care esti de acord ca pedeapsa, justificata/nejustificata...cum o fi...umileste, daca ai fi strecurat si tu aici
| Citat: |
| Nu il bat,[...] il respect, il incurajez sa gandeasca, il incurajez sa cantareasca, il incurajez sa fie original (asta nu imi prea reuseste :)), il incurajez sa spuna ce are de spus (fara a fi neaparat sincer suta la suta ) si, coronita la toate , ca nu cumva sa-l oblig sa faca ceva ce nu-si doreste mult, l-am dat la pian la 9 ani jumate (varsta la care alti copii canta deja de vreo 5 ani :-))). |
un de cele mai multe ori, poate ca nu m-as fi lasat pacalita nici de semnatura ta (zero dupa mine e zero, nu zero virgula unu), nici de cele scrise de tine la alte subiecte dedicate si nici de ditai subiectul sticky cu abuzul (si binenteles ca inteleg ca o pedeaspa nu inseamna neaparat un abuz).
Anca
andusha spune:
Recunosc ca nu m-am lovit de incidente in care copilul meu loveste alt copil, dar tot nu sunt de acord ca pedeapsa rezolva agresivitatea copilului, cel mult il face sa nu mai loveasca in situatia data.
Daca oricine altcineva considera ca pedepsirea copilului e solutia, e liber sa continue.
Eu continui sa imi cresc copilul fara pedepse si, ca sa vezi, nu bate pe nimeni.