Sunt exagerata?

Raspunsuri - Pagina 18

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3



Wow! E chiar atat de greu pentru tine sa admiti ca unele probleme ale copilului tau au fost cauzate de tine?


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)



Unele probleme? Imi este foarte usor sa admit ca UNELE probleme pe care le are copilul pot fi din vina mea. Dar in momentul in care trebie sa-mi asum firea introvertita vorbim de mult mai mult decat atat.



alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Dar eu iti spun asa: daca vine cineva la mine acum, cand copilul meu are 8 ani si-mi spune "a ajuns asa pentru ca nu ai stiut sa cresti un copil" dupa toate eforturile, zvarcolirie si cautarile mele, si daca ma si convinge de una ca asta, EU DEVIN DEPENDENTA DE PROZAC DIN ZIUA AIA SI SFARSESC FIX LA CASA DE NEBUNI.

alice


Uff..., mai Simali, nu iti zice nimeni asa ceva
Doar ca efortul si bunele intentii si cautarile nu iti garanteaza ca vei face totul optim si la timpul potrivit. Dupa ceva ani, descoperi o problema aparuta la copil, si cauti sa iti dai seama cum a ajuns acolo, ca sa elimini cauza si sa-ti ajuti copilul. Nu inseamna ca ai fost un parinte mizerabil, inseamna ca evoluezi ca parinte, tii pasul cu copilul tau. Inseamna ca esti uman, la urma urmelor.
Toata lumea de pe forumul asta are cu siguranta ceva pentru care te stimeaza, cu mine in frunte . Ceea ce scriu eu aici sunt observatii facute din afara, e un feedback pentru tine si nimic mai mult. E menit sa te ajute. Asa cum si tu ii ajuti pe altii pe DC.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Asa mai vi de-acasa.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

deci n-ai citit
se cheama responsabilitate, a te accepta
si copiii au nevoie de parinti responsabili pentru ei insisi, mai intia si intai

simali, toti parintii gresesc, nu exista parinte perfect, marele secret e acceptarea acestui fapt fara a te condamna si asumarea responsabilitatii, adica: "da, eu am gresit!vina nu este a ta!"
abia cand se ridica umbra responsabilitatii unor greseli in educatie de pe copii acestia sunt liberi sa-si reconstruiasca o integritate, iar integritatea, adica nivelul autostimei, increderii in sine il face pe copil capabil sa nu fie marait
..si asta se aplica chiar in cazul maltratamentelor de natura fizica, corporala adica bataia
daca un parinte reuseste sa ajunga in modul cel mai autentic, sincer sa inteleaga ca copilul nu merita bataia, copilul poate sa devina, din nou, o persoana integra, capabile de autoafirmare
dar cand tu ca si parinte atentezi repetat la integritatea copilului, chiar si prin morala "trebuie sa fi ferm, hotarat", acesta cel mult va construi ceva de suprafata, cat sa te determine pe tine sa-l accepti, nimic solid, de structura

....citit din acele carti pe care tu le dispretuiesti...si pe care nu le-ai citit, dar pe care le-ai catalogat



Bendis (2 ani, 2 luni) si Felix (4 ani, 2 luni)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Simali, nu stiu de ce te enervezi. In toate postarile de pe acest topic am citit numai cuvinte frumoase despre Vlad si despre tine, eu insami am scris numai mesaje apreciative la adresa lui si a ta. Nimeni nu-ti cauta nod in papura, suntem convinse ca esti o mama foarte buna si preocupata de copilul tau caruia i-ai dat o educatie deosebita.

Iti amintesc ca tu esti cea care si-a expus o nemultumire aici in cautarea unor pareri, sfaturi - care pot sa nu fie dintre cele mai bune, dar sunt sincere si, unele chiar verificate in practica.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui olympia

"In ciuda faptului ca mame absolut normale la cap obisnuiau s-i biciuiasca bebelusii pentru a-i vindeca de boli?"

Serios? Tu citesti ce scrii? Mie mi se face pielea de gaina...


Nu aveau nici o boala. Le durea sufletul sa le faca una ca asta copiilor lor dar le zicea popa ca numai asa pleaca dracul din ei. Si popa era cineva pe vremea aceea...

alice


Poate ca bebelusii nu aveau nici o boala, dar mamele sigur aveau - la cap. Eeeei poate sa fi zis popa, poate sa zica oricine orice, fiecare are cap sa judece, dar te pui cu ignoranta si cu prostia acelor mame ?

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marimar spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Teoria asta menita sa ne faca pe noi, parintii normali, sa credem ca TOT ceea ce i se intampla copilului nostru pana la 18 ani este DIN VINA NOASTRA, motiv pentru care ar trebui sa ne zvarcolim la nesfarsit si sa ne punem cenusa in cap pana la moarte imi aduce aminte de crestinismul timpuriu; el te manipuleaza facandu-te sa te simti o mizerie umana si apoi te aduce servil la cutia cu bani. La voi se numeste LIBRARIE (carti de acelasi autor).

Imi explici insa cum de 2000 de ani lumea are inhibati si dezinhibati (si din ambele "tabere" oameni remarcabili) in ciuda faptului ca pedeapsa corporala ca metoda de educatie de pilda a fost eliminata din scoli abia dupa anii 1960 (din pacate nu si din familii si nici din Biblie)? In ciuda faptului ca mame absolut normale la cap obisnuiau s-i biciuiasca bebelusii pentru a-i vindeca de boli? Daca ne uitam in urma, la istoria educatiei si aplicam teoria ca nu exista temperamente ci numai mediu ar trebui sa avem 99% din po****tia globului inhibata. Statisticile arata insa altceva. Numarul dezinhibatilor se pare ca este mai mare decat al inhibatilor.

"Inhibatii" au rostul lor pe lume. Ei sunt acei oameni care cand simt ca ceva se misca mai repede decat ar trebui au puterea sa-l opreasca. Ei sunt (paradoxal) cei care, in momente critice, comit cele mai multe fapte de eroism si se sacrifica pentru binele colectiv. Inhibatii nu pot fi usor mani****ti pentru ca mereu gandesc totul cu capul lor, sunt familisti si parteneri exemplari pentru ca te poti baza intotdeauna pe ei si nu alearga ca fluturasii din floare in floare. Ei nu-si declara usor iubirea, nu topaie de fericire pe strada, nu se cred cei mai tari, nu-si dau aere, nu vor sa fie sefii nimanui, nu te saluta de forma (daca te saluta chiar insemni ceva pentru ei), nu le pasa de haine si de moda in general...

Ba mai mult... dupa 20 de ani in care occidentul incerca sa vanda oricui voia sa cumpere teoriile cu "toti oamenii trebuie sa gandeasca pozitiv" - in corporatiile din Romania se raspandise ca o pecingine - a venit criza si, in sfarsit, au aparut voci pertinente (The Economist de pilda) care arata cum tocmai acesta gandire pozitiva si pumnul in gura pesimistilor a dus societatea occidentala in fundatura in care se gaseste astazi. Am vazut si eu pentru prima oara scris negru pe alb (de 15 ani de cand citesc presa economica) ca optimismul nu este mereu un lucru bun si ca pesimismul este de multe ori foarte sanatos.

Eu stiu ca firea lui Vlad are foarte multe plusuri si nu voi incerca niciodata sa-l schimb. Dimpotriva, il admir pentru ceea ce este si el stie asta. Ca firea lui ii aduce si unle dezavantaje... asta e. Noi comunicam exceptional si el vine la mine si ma inreaba "de ce am patit asta" iar eu, pentru ca sunt cel mai bun prieten al lui nu pot sa nu-i spun parerea mea (daca am vreuna).


alice



cita exagerare !!!!

parerea mea e ca nu trebuia pedepsit copilul : e ok sa fie disciplinat, sa stie ca actiunile lui au consecinte dar asa nu sint de acord cu asta: "dar ca el este pedepsit (o saptamana fara TV) pentru ca la 8 ani nu a stiut decat sa urle, sa tipe si sa planga si nu a fost capabil sa vina si sa-si spuna coerent pasurile (mie mi-a luat mai multe ore ca sa ma prind care este problema din cauza ca el nu a fost capabil sa spuna ce i se intampla)." Daca nu a "stiut" sau nu a putut ar trebui invatat s-o faca. Tu l-ai intrebat atunci ce se intimpla? L-ai luat de-o parte atunci sa discuti cu el ? Desi la ora respectiva, 11 noaptea, nu ma mir ca se comportatu copiii cum se comportau

in al 2-lea rind nu cred ca e bine sa-i spui ca " are dreptate sa fie suparat". Poate sa fie suparat si daca are sau nu are dreptate, nu trebuie sa ceara voie pt asta: ai putea insa sa-ti areti empatia si sa-i spui doar" Inteleg ca esti suparat !

cartile de care vorbesc fetele vreau si eu sa le citesc.
Am citit alte carti din care am invatat multe . Nu e nevoie sa fii de acord 100% cu autorul sau cartea respectiva, poti lua din fiecare ce ti se potriveste dar din fiecare inveti ceva ...

-------
mamica fericita de M(2000), M-R( 2004) si MV (2008)
si iremediabil indragostita de Noua Zeelanda
........
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Asa mai vi de-acasa.

alice


Ma bucur ca ne-am inteles Neajunsurile dialogului scris

Serios, citeste cartea pe care ti-am recomandat-o. Sunt convinsa ca o sa-ti placa si o sa-ti fie de folos. Nu te vei simti nicicum acuzata sau criticata, nu ti se va predica gandirea pozitiva (si eu cred ca e o pacaleala ) si nici alte gogosi.
Eu am avut sentimentul ca am gasit in sfarsit ceva ce-mi doream de mult, o perspectiva asupra educatiei cu care pot fi de acord.

P.S. Si eu sunt introvertita, da' sunt si optimista la maxim, introvertitul nu e neaparat pesimist. Si nu e cu nimic inferior extrovertitului.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui rrox3



Wow! E chiar atat de greu pentru tine sa admiti ca unele probleme ale copilului tau au fost cauzate de tine?




Dar in momentul in care trebie sa-mi asum firea introvertita vorbim de mult mai mult decat atat.

alice


Dar de unde stii tu atat de sigur ca are firea introvertita ? L-a examinat un psiholog care ti-a spus tie asta ? Ce-i cu etichetarile - are firea asa si-asa, mostenita genetic de la X ?

In fine, eu mi-am scris parerile si am subliniat cum vad rezolvarea. Nu stiu daca ai citit.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui gazzella

deci n-ai citit
se cheama responsabilitate, a te accepta
si copiii au nevoie de parinti responsabili pentru ei insisi, mai intia si intai

simali, toti parintii gresesc, nu exista parinte perfect, marele secret e acceptarea acestui fapt fara a te condamna si asumarea responsabilitatii, adica: "da, eu am gresit!vina nu este a ta!"
abia cand se ridica umbra responsabilitatii unor greseli in educatie de pe copii acestia sunt liberi sa-si reconstruiasca o integritate, iar integritatea, adica nivelul autostimei, increderii in sine il face pe copil capabil sa nu fie marait
..si asta se aplica chiar in cazul maltratamentelor de natura fizica, corporala adica bataia
daca un parinte reuseste sa ajunga in modul cel mai autentic, sincer sa inteleaga ca copilul nu merita bataia, copilul poate sa devina, din nou, o persoana integra, capabile de autoafirmare
dar cand tu ca si parinte atentezi repetat la integritatea copilului, chiar si prin morala "trebuie sa fi ferm, hotarat", acesta cel mult va construi ceva de suprafata, cat sa te determine pe tine sa-l accepti, nimic solid, de structura

....citit din acele carti pe care tu le dispretuiesti...si pe care nu le-ai citit, dar pe care le-ai catalogat



Bendis (2 ani, 2 luni) si Felix (4 ani, 2 luni)

"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi

Vanità di vanità


Ba ma citit. Si destul. O sa detaliez mai tarziu ca acum trebuie sa fug.
Trebuie sa-ti spun ca eu obsinuiesc sa ma duc la copil sa-i spun "imi pare rau, m-a luat valul, te rog sa ma scuzi, nu erai tu vinovat etc.". De aceea si el are puterea sa vina fara probleme sa-si ceara scuze cand a gresit si sta foarte drept in fata greselilor lui. Iar cand greseste invatatoarea sau altcineva care nu recunoaste eu ii spun "tu ai dreptate, X greseste".

Cat despre nivelul autostimei. Dupa ce copilul incepe sa interactioneze cu societatea asta nu mai este 100% in mainile tale. Copilul se compara sau este comparat cu altii si el vede ca X merge pe bicicleta si lui nu-i prea iese, sau ca la lucrare el a luat B si colegul de banca FB. Si vine suparat si eu spun "ai facut greseli o groaza dar cu mine acasa nu faci atatea greseli. Tu sti. Dar nu faci si la teste" si la un moment dat copilul se uita la tine si zice ca esti subiectiv, ca spui asa... de incurajare ca e bun, ca esti mama lui. Pentru ca uite, altii nu-l cred asa de bun. Si isi pierde increderea in sine (si in tine) pentru ca DUPA STANDARDE PE CARE SI LE-A FIXAT SINGUR (ca este dreptul lui) nu corespunde cu imaginea pe care si-o doreste de la sine.

alice

Mergi la inceput