Sunt exagerata?

Raspunsuri - Pagina 16

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Ah, deci le-ai spus ceva deja si nu ati stricat relatiile. Super! Depinde si cum spui, ca eu am dat "tronc" Bravo tie! Mie imi sunt f. antipatici parintii copilului din povestea ta Ma bucur ca n-ati rupt relatiile, e super bine. Dar sa nu te duci prea des pe teritoriul lor, vorba lui Rufus, poate peste ceva timp se vor mai schimba copiii.

Eu zic ca dc. ai un copil mai sensibil mai bine te uiti cu cine se joaca el si te imprietenesti cu parintii respectivi. Asa va distrati cu totii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui mariamunteanu

Citat:
citat din mesajul lui simali

Trasaturile de caracter mostenite genetic nu pot fi schimbate de nimeni. De exemplu nu poti schimba la copilul tau faptul ca este sensibil, introvertit, inclinat sa fie anxios sau conservator, prudent, atent cu sine, emotiv, etc.


Un psiholog mi-a spus ca [] responsabil pt. modul in care devine un om nu sunt genele, ci parintii - nu numai prin ceea ce fac, dar si prin felul cum sunt ei insisi, cum vad lucrurile - mediul, influenta familiei in general. Un parinte nesigur va transmite nesiguranta, un parinte violent va forma fie un tiran fie o victima, un mediu impregnat de prejudecati, va forma un om anxios, supus prejudecatilor.

Un copil lasat mai liber, are toate sansele sa ajunga sigur pe sine. Un copil crescut "ca la carte" va fi retinut, prudent, introvertit, lipsit de curajul afirmarii propriilor opinii.

Eu credeam ca doar firea este innascuta, pe cand caracterul se formeaza.

Maria



Trasaturile de caracter (firea) sunt mostenite. Ele se manifesta prin compotrament. Copiii au doua feluri de comportamente:
- compotramentele care nu pot fi schimbate (rezultate directe ale trasaturilor mostenite);
- comportamente care pot fi schimbate;

Un copil timid din fire (comportamentul inhibat) lasat liber se simte abandonat si devine si mai anxios.
Un copil indraznet (comportamentul dezinhibat) va profita din plin si se va bucura de libertate.

Atat comportamnetul inhibat cat si cel dezinhibat sunt determinate genetic si nu pot fi schimbate. Deci o familie oricat de perfecta nu poate schimba un copil timid si retras din fire intr-un copil dinamic si temerar.



alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Ruxi, i-am spus frumos si civilizat ceva gen "uite, copiii nostri par sa fie ca apa si uleiul, al tau l-a haituit pe Vlad toata noaptea, din cauza ca Vlad a tipat tot timpul nu m-am simtit nici eu bine; bine-ar fi ca pentru ceva vreme (macar pana mai creste al tau ca sa te intelegi cu el) sa nu-i mai aducem impreuna". I-am mai spus ca ea si sotul ei au fost niste gazde foarte bune pentru adulti dar ca, din pacate situatia cu copiii a cam fost scapata din mana si ca pentru asta nu-i gasesc numai pe ei vinovati ci si pe toti adultii care au avut copii acolo cu mine in frunte (o parte a problemelor au venit si de la faptul ca li s-a permis copiilor mai mari sa se inchida intr-o camera debarasandu-se de "pici"). Putea sa se supere dar n-a facut-o. Nici nu ne avem pe roze dar ne putem tolera social acolo unde suntem invitati impreuna si nu avem de ales. Si asta-i mare chestie. Ea e directoare de banca si la ea face parte din meserie sa se inteleaga cu clientii excentrici sau nervosi.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali
Cat despre pedepse pentru corectarea uni comportament nedorit NICI EU NU SUNT DE ACORD CU ELE. Cred ca noi, parintii, ajungem la pedepse din lipsa de imaginatie sau pentru ca uneori intram in panica. Pusi in fata unor situatii aiurea ne simtim intr-o fundatura si nu mai stim ce sa facem. Si pedeapsa este singura idee care ne vine in minte ca sa iesim din belea.


Aici ai mare dreptate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui Rufus


Dar, nu uita sa-l mai intrebi si pe Vlad ce vrea, din cand in cand, poti avea surpriza sa va intalniti cu prietena: Vai, Vladut, n-ai mai venit pe la noi- Pai nu ma lasa mama...

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde


Asta iarasi imi este greu sa fac. Vlad insista - dintr-un masochism ciudat, din naivitate? - sa se intalneasca cu copiii care-i creaza probleme. El nu zice "nu ma mai vad cu tine ca nu te porti frumos". Cat a fost mic nu i-am zis nimic pentru ca m-am gandit ca este generozitate de copil mic care iarta si bine ca iarta, da mereu o sansa altui copil sa "dreaga busuiocul". Dar acum... ar fi bine daca ar simti cand cineva nu se poarta frumos cu el si ar lua masuri. Dar el ramane acelasi naiv si acelasi baiat bun, gata sa o ia de la capat de 100 de ori ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si sa sti ca sunt copii care rad de el pe la spate din cauza asta (am vazut eu...).

Daca ai o idee...

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Trasaturile de caracter (firea) sunt mostenite.

Un copil timid din fire (comportamentul inhibat) lasat liber se simte abandonat si devine si mai anxios.
Un copil indraznet (comportamentul dezinhibat) va profita din plin si se va bucura de libertate.

Atat comportamnetul inhibat cat si cel dezinhibat sunt determinate genetic si nu pot fi schimbate. Deci o familie oricat de perfecta nu poate schimba un copil timid si retras din fire intr-un copil dinamic si temerar.



Eu cred mai degraba ca firea este doar innascuta, nu neaparat mostenita genetic. Se crede asta doar pt. ca [] copiii isi insusesc modelele parintilor, nu pt. ca-i mostenesc atat de bine. Alfel copiii nostri ar fi copiile noastre. Or nici macar gemenii identici (care au ADN identic) nu au aceeasi fire.

Unele trasaturi nu se pot schimba, dar se pot ameliora.

Nu stiu ce intelegi tu prin familie perfecta si de fapt nici nu stiu ce intelegi prin perfectiune. In privinta oamenilor, a fi "perfect" e o treaba relativa.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali
Vlad insista - dintr-un masochism ciudat, din naivitate? - sa se intalneasca cu copiii care-i creaza probleme.



Poate ca o face din curaj sau din dorinta de a depasi problemele prin forte proprii.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Citat:
citat din mesajul lui mariamunteanu
Eu cred mai degraba ca firea este doar innascuta, nu neaparat mostenita genetic. Se crede asta doar pt. ca [] copiii isi insusesc modelele parintilor, nu pt. ca-i mostenesc atat de bine. Alfel copiii nostri ar fi copiile noastre. Or nici macar gemenii identici (care au ADN identic) nu au aceeasi fire.

Unele trasaturi nu se pot schimba, dar se pot ameliora.


Maria,

Nici eu nu cred in atotputernicia mostenirii genetice.
Se pare, insa, ca gemenii identici nu sunt atat de identici pe cat se presupune - ADN-ul lor nu e chiar www.sciencedaily.com/releases/2008/02/080215121214.htm" target="_blank">identic.

Alice,

Eu una ma bucur ca ai discutat cu prietena ta; e intotdeauna mai bine sa aerisesti neintelegerile decat sa le lasi sa 'coaca'.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mihaelka
Se pare, insa, ca gemenii identici nu sunt atat de identici pe cat se presupune - ADN-ul lor nu e chiar identic[/url].


Diferentele inca se mai cauta cu lumanarea .
Ar fi bine sa nu fie identic. A fost pe aici de curand mediatizat cazul unor surori gemene tenismene de 25 de ani care s-au imbolnavit in acelasi timp de aceeasi forma de cancer, f grava, care le-a tinut in spital luni in sir. Au fost operate de nenumarate ori. Una dintre ele a murit, cealalta a supravietuit.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali
Legat acum de cum vad eu treaba asta cu educatia.

Trasaturile de caracter mostenite genetic nu pot fi schimbate de nimeni. De exemplu nu poti schimba la copilul tau faptul ca este sensibil, introvertit, inclinat sa fie anxios sau conservator, prudent, atent cu sine, emotiv, etc. SI FOARTE BINE CA NU PUTEM SCHIMBA ASA CEVA, AM AJUNGE TOTI SA SEMANAM INTRE NOI, CA ROBOTII. Dar pot sa-l influentez anumite comportamente ce rezida din trasaturile lui de caracter.

Nu pot schimba de exemplu faptul ca este un copil sensibil si empatic, dar pot sa-l dezaprob cand este miorlait sau cand cere prin plans.
- Pot sa-i spun de 1000 de ori "sunt copii care te necajesc special pentru a te face sa plangi, daca plangi esti "clientul" lor pe viata; mai bine cauta sa le dai o replica pentru ca esti baiat destept si ai capul plin de replici bune".
- Cand cu faza cu copiii care i-au spus ca ghiozadanul lui e de furat i-am spus "in loc sa plang eu le-as fi spus "da, e de furat; familia mea este o banda renumita de hoti si iesim din cand in cand la furat; o sa ajungem si la camerele voastre cat de curand."".
- pot sa nu-i mai dau ceea ce cere miorlait - asa cum el are dreptul sa se miorlaie am si eu dreptul sa nu raspund la miorlaieli.

Cat despre pedepse pentru corectarea uni comportament nedorit NICI EU NU SUNT DE ACORD CU ELE. Cred ca noi, parintii, ajungem la pedepse din lipsa de imaginatie sau pentru ca uneori intram in panica. Pusi in fata unor situatii aiurea ne simtim intr-o fundatura si nu mai stim ce sa facem. Si pedeapsa este singura idee care ne vine in minte ca sa iesim din belea. Suntem oameni si facem multe prostii. Pana la umrma trebuie sa aiba si copiii ce ne reprosa la adolescenta. Si eu cred ca este bine ca nu suntem perfecti, pentru ca atunci cand nu te crezi perfect INTELEGI si TOLEREZI si imperfectiunea altora. Inclusiv a copilului tau.

Dar mai cred ca este de preferat o pedeapsa aiurita si nu tocami potrivita DECAT SA NU FACI NICIODATA ABSOLUT NIMIC pentru a-ti ajuta copilul sa intelaga lumea asta nebuna in care traim. Stiu ca s-au scris sute de carti menite sa ne convinga ca singura noastra treaba ca parinti este sa fim un fel de spectatori ai vietii copilului nostru. Pe mine nu m-au convins. Adica nu cred ca dauneaza pana pe la 2-3 ani. Dar apoi registrul trebuie schimbat si adaptat vrarstei si personalitatii fiecarui copil. Si aici face fiecare cum se pricepe si cum simte. Viata ne pune in milioane de situatii noi si cea mai mare parte a lor nu este descrisa in carti. Sa risti sa iei o decizie in acele momente este, dupa parerea mea, mai buna decat lasitatea de a te preface ca nimic nu se intampla... Parerea mea.

alice



Am mari indoieli cu privire la cat este de inascut caracterul introvertit sau extrovertit al unui om Daca copilul traieste intr-un mediu suportiv, care il accepta asa cum e, care i se deschide plin de solicitudine si atentie la nevoile lui, copilul va fi extrovertit. Daca mediul e, din contra, nesigur, critic, nu poate accepta copilul in mare parte din timp, copilul va fi introvertit. (Aici sigur ar trebui sa definim acceptarea, fiindca de cele mai multe ori suntem siguri ca-i acceptam si defapt nu-i chiar asa...) Si inca ceva: se poate schimba! Nu stiu pana la ce varsta e posibila schimbarea prin schimbarea mediului, dar e posibila. Fetita mea avea 5 ani si jumatate cand dintr-un copil timid si introvertit, a devenit un copil extrovertit si plin de verva. Extrem de sensibila si inainte si dupa
Ma bucur ca nu esti de acord cu pedepsele Sper ca nu esti de acord nici cu recompensele Si asta nu ar fi echivalent cu a fi spectator la viata propriului copil, nicidecum. Nu trebuie sa-i controlam ca sa-i putem educa. Din fericire nu exista doar dresura si nonactiune. Mai sunt si alte metode si sunt convinsa ca, in parte, iti sunt cunoscute. Si atunci poate ca nu vei mai ceda tentatiei de a aplica o pedeapsa "aiurita", ca-i mai buna decat nimic.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput