Sunt exagerata?

devoska spune:

simali, am citit mare parte din raspunsurile de aici. Iti inteleg ingrijorarea. Noi ne-am intalnit mai des pe la bobocei si/sau copilasi din 2002. Am tot citit ce ai scris, despre voi, despre Vlad al tau. Esti o mamica mai mult dacat buna, desteapta, "citita"... Vlad e un copil deosebit. Poate ceva mai sensibil. Dar n-am intalnit multi copii de varsta lui care sa fie preocupati de ce este el. Este un copil educat si, parerea mea, cu o cultura peste a majoritatii copiilor de varsta lui. Il cunosti mai bine decat oricine si stii ce e mai bine pentru el decat oricare mamica de aici. Raspunsurile de aici nu or sa te faca decat sa-ti limpezesti gandurile. Nu stiu de ce, dar mereu am simtit o simpatie deosebita pentru Vladut al tau! Si mult respect pentru tine. Multi pupici si numai bine!

mariamunteanu spune:

Un psiholog mi-a spus ca [] responsabil pt. modul in care devine un om nu sunt genele, ci parintii - nu numai prin ceea ce fac, dar si prin felul cum sunt ei insisi, cum vad lucrurile - mediul, influenta familiei in general. Un parinte nesigur va transmite nesiguranta, un parinte violent va forma fie un tiran fie o victima, un mediu impregnat de prejudecati, va forma un om anxios, supus prejudecatilor.

Un copil lasat mai liber, are toate sansele sa ajunga sigur pe sine. Un copil crescut "ca la carte" va fi retinut, prudent, introvertit, lipsit de curajul afirmarii propriilor opinii.

Eu credeam ca doar firea este innascuta, pe cand caracterul se formeaza.

Maria

devoska spune:

Firea e acelasi lucru cu caracterul. Din ce povesteste simali de Vladut ma regasesc in mare parte, poate din cauza asta mi-e si asa drag.
Sant foarte sensibila, de mic copil. Parintii/viata m-au invatat cum sa-mi controlez sentimentele, dar nu poti face nimic ca sa nu le ai. Poate nu plangeam "pe fata" cand un copil se purta asa cum s-a purtat acel copil de 5 ani, dar in mine sufletul plangea.
Sunt conservatoare. Poate nu mereu sunt conservatoare, dar asta nu pentru ca nu asa mi-e "firea", ci pentru ca am invatat sa ma controlez si sa aleg.
Vladut este un copil istet, inconjurat de parinti atenti. In timp va invata!

simali spune:

La noi nu s-a pus problema sa nu se implice tatal, mai ales cand era copilul mic. Sotul meu nu e genul care imparte sarcinile in "de femeie" si "de barbat" asa ca face mereu ceea ce este de facut. Este adevarat insa ca ma socoteste pe mine un fel de general in chestiile casnice (inclusiv copil) si ca sta si asteapta instructiuni de tipul "fa aia" sau "ai de facut ailalta". Dar face fara comentarii si se pricepe destul de bine la absolut orice (eu cred ca majoritatea barbatilor se pricep dar unii nu vor sa o arate).

Dar cand baiatul creste are nevoie de mai mult timp cu tatal. Nu mai este suficient un schimbat de pampersi si o tura prin parc. O partida de pescuit, un baschet, un cotet la caine construit impreuna, un gard vopsit, etc. Si pentru treburile astea trebuie sa-si faca timp tatii., oricat de ocupati ar fi. Iti spu eu, nu-i usor... Dar nici imposibil.

alice

simali spune:

Multumesc. Asemenea.

alice

addinel spune:

vin si eu sa-mi dau cu parerea, desi am o fetiota de numai 1 an si 8 luni, deci ne confruntam cu alt gen de probleme.

in primul rand, alice, eu nu inteleg ceva. spui ca vlad nu a venit sa-ti spuna de ce se smiorcaie si ce probelem are. ok, dar tu l-ai intrebat vreodata, in cursul serii, ce probleme are? ce reactie a avut? nu ti-a raspuns la intrebare? un copil la 8 ani presupun ca nu tace malc atunci cand parintele il intreaba ceva... (am precizat, nu stiu cum e la 8 ani, de-aia intreb).

in al doilea rand, eu in cele aproape 20 de luni de cand am copil am invatat un lucru esential: daca plec undeva cu copilul, sunt a copilului. nu conteaza ca eu vreau sa ma distrez sau alte motive: copilul are prioritate. la inceput nu era asa, ma duceam in vizita si ma suparam ca pitica nu sta cuminte, ca nu am inteles nimic din conversatie, etc. asta de vreo doua ori. ca dupa, am stat si am chibzuit si mi-am dat seama ca daca vreau sa ma simt EU bine in vizita ma duc fara copil. daca iau mariucul cu mine, atunci sunt a ei neconditionat. plecand de la premiza asta chiar am fost uimita sa vad ca si mie mi-e bine: in loc sa ma supar ca nu am facut aia sau ailalta cu grupul, am inceput sa fiu incantata ca macar 15 minute pitica si-a facut de lucru singura si eu am savurat vreun cocktail cu prietenii.

de-aia eu cred ca si tu ai gresit putin. ai vazut ca vlad nu se simte bine si totusi ai continuat sa stai acolo, multe ore, fara ca macar sa stii ce il deranjeaza. presupun ca de obicei nu se comporta asa, nu? adica nu e marait fara vreo cauza...

sper ca nu te-am suparat cu acest post, eu oricum am mult mai putina experienta decat tine si oricum iti citesc mereu raspunsurile cu placere ptr ca gasesc mereu sfaturi utile.

mariamunteanu spune:

Baietii au nevoie de tata inca de mici. Schimbatul de pampers si o tura prin parc, cu joaca de rigoare sunt primele caramizi la baza unei relatii apropiate. Sotul meul si-a gasit intotdeauna timp pt. aceste lucruri "marunte", chiar daca se scoala de la 5 dimineata ca sa fie gata cand se scoala copiii. Avem bona, dar tot sunt dimineti in care i-a hranit cu biberonul la camasa si cravata in timp ce puteam si voiam eu sa fac asta. Sunt si acum dimineti in care ii ajuta el la imbracat, ii spala pe fata, desi bona este la dispozitia noastra.
I-a culcat el singur cand eram eu si mama mea in casa, pt. i-a facut placere.

Baietii mei au momente cand imi spun clar ca vor sa fie cu papi - ma retrag si ii las, sunt momentele lor.

Maria

simali spune:

M-am dus la el de nenumarate ori dar plangea si vorbea in acelai timp si m-am straduit din greu sa inteleg care-i problema dar nu reusea decat sa scoata niste sunete neinteligibile si cuvinte fara sens. Emotiile erau mai puternice decat el si nu si le putea stapani.

Legat de faptul ca atunci cand mergi cu copilul undeva tu stai dupa copil si el are prioritate - este normal sa te comporti asa la varsta pe care o are pitica ta. Dar cand copiii cresc - pe la 6 ani? - esti nevoita sa-i lasi sa se descurce singuri, sa relationeze cu alti copii, etc. Daca stai in ceafa lui tot timpul il sufoci si nu-i dai ocazia sa relationeze liber cu alti copii de varsta lui.

Parintii-gazda pregatesc mese special pentru copii in alta incapere, in alta parte se joaca nu stiu ce, etc. Nu te mai duci tu sa-i bagi in gura, sa controlezi ce face, sa-l duci la toaleta, etc. Si atunci chiar totul se schimba. Inclusiv modul in care abordezi tu petrecerile mixte adulti-copii. Noi am fost la nenumarate astfel de petreceri, noi insine am dat cateva, si pana la situatia de fata nu au fost probleme. Ba mint, au fost. La aceeasi familie, anul trecut, cand baiatul lor l-a batut toata seara pe al meu (si avea 4 ani atunci...). Mi-am jurat ca nu mai calc pe la ei... Dar cand e sa fii idiot esti pana a capat...

alice

Rufus spune:

Si atunci, care-i diferenta intre nesimtitul aluia si nesimtitul meu?

Simali,daca doresti sa-ti pastrezi prietena, dar sa nici nu-ti mai supui copilul la un alt stres, mergi singura cand esti invitata, in orice situatie: ori ramane copilul cu tatal, ori cu altcineva...poti chiar sa spui ca, in acest moment, copilului tau nu-i convine compania copilului prietenei, dar ca tu nu vrei sa faci un caz din asta. Mai trage si tu de timp, cresc copiii, isi mai schimba "obiectivele".
Dar, nu uita sa-l mai intrebi si pe Vlad ce vrea, din cand in cand, poti avea surpriza sa va intalniti cu prietena: Vai, Vladut, n-ai mai venit pe la noi- Pai nu ma lasa mama...

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

mariamunteanu spune:

Eu as fi facut asa: il trageam deoparte si il intrebam intre 4 ochi de ce plange. Fara sa ma las bruiata, fara prezenta altcuiva. Trebuie sa fi avut un motiv serios pt. care nu reusea sa articuleze vorbele din cauza plansului la 8 ani.

A existat deja un antecedent tot in aceeasi formula, deci ...

Maria