Sunt exagerata?
Raspunsuri - Pagina 14
szivarvany spune:
Simali, eu nu am copil asa de mare ca al tau, sa-ti traiasca 
insa mai acorda-i o sansa; pana la urmatoarea iesire cu adulti/copii convinge-te ca intelege ca se poate baza pe tine, ca are dreptul la opinie si sa ti-o spuna indiferent de situatie, ca tu esti acolo cu el orice ar fi. Eu asta as face.
Ideea cu sportul e super ok, poate va functiona, poate nu, poate pur si simplu e un pui de om sensibil care isi cauta calea intr-o lume nebuna
Parerea mea.
Daria & felina fioroasa 
GIULIA(2004 08 16)
Mmmaria spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui filofteia
Pai daca pana la 8 ani l-ai lasat sa se smiorcaie, tu vrei acum prin pedepse sa n-o mai faca? N-o va mai face, dar de frica. Cum as proceda eu? De fiecare data cand se smiorcaie nu i-as indeplini cererea pana nu spune normal. In ceea ce priveste gestionarea conflictelor cu ceilalti...tot asa trebuia de mic sa fie invatat sa spuna, dar banuiesc ca tot asupra lui s-a rasfrant, incat ii este teama sa-ti spuna. |
Si fie-mea (4 ani) se smiorcaie exact la fel si stiu sigur ca eu/noi am facut-o sa se manifeste asa.
Asa ca am inceput sa procedez exact cum spune Filofteia, dar mai e mult pana sa repar ce tot noi am stricat.
Eu personal (si fara copil) as innebuni daca as sta undeva intr-o vizita/la o petrecere 7 ore si probabil as reactiona mult mai urat decat a facut-o copilul tau.
Din punctul meu de vedere, copilul tau nu trebuia pedepsit.
sweetmelon spune:
Eu nu agreez genul asta de parinti, fie ei chiar si prietenii mei, adica sa traga tare pt copilul lor calcand peste restul. Adica faza cu ursul mi s-a parut f urata, chiar de o mare nesimtire. Pe de alta parte, ar trebui sa incerci sa faci ceva pt ca baiatul tau sa nu mai fie cu asa mult bun simt. Am mai spus si la alt subiect, nu se mai poarta manierele in ziua de azi, esti luat drept fraier din pacate.
Eu in locul tau as rupe legatura cu prietena respectiva probabil, oricum tot se va produce asta la un moment dat. Va cresteti copiii in feluri total diferite si este inevitabil sa va distantati.
speed spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sweetmelon . Pe de alta parte, ar trebui sa incerci sa faci ceva pt ca baiatul tau sa nu mai fie cu asa mult bun simt. . |
asta ar fi foarte trist...
sweetmelon spune:
Ar fi, desigur, dar asta e lumea in care traim. Astia sunt copiii cu care copiii nostri merg la gradinita, la scoala si mai departe in viata. Si majoritatea in ziua de azi asa sunt, cu f mult tupeu, incurajati fiind de parinti. Nu zic sa incurajam noi nesimtirea, dar nici sa fim la polul opus, adica nu mai este o societate in care razbesti cu bunul simt, din pacate! Urasc conflictele, mai ales cele dintre copii, dar nu mi se pare o idee buna sa ne invatam copii sa nu riposteze niciodata, pentru ca asta atrage dupa sine alte si alte asemenea scene in care ei sunt cei defavorizati. Parerea mea, bineinteles.
ileanna spune:
Recunosc ca eu sunt mama de molusca mica si cand va citesc realizez ca ... lucrurile se complica si eu nu ma pricep. Desi eram precisa ca da ... Ma cam ingrozesc cate situatii pot aparea si cat de greu este sa-ti intelegi cu adevarat copilul si sa poti sa il sprijini.
Referitor la cazul lui Vlad ...
Daca acest copil este pur si simplu un copil sensibil si foarte empatic, care poate deveni un om deosebit si special? Si sigur ca o asemenea personalitate (nu zic ca nu este costisitor sa o ai; ESTE costisitor pe lumea asta sa fii deosebit si altfel, dar ... merita) nu se poate manifesta altfel decat a facut-o in conditiile descrise. Si atunci nu cumva incercam sa strivim aceasta personalitate doar pentru ca nu este in concordanta cu logica noastra de adulti ingusti la minte (eu asa cred ca sunt toti adultii, cel putin comparativ cu copiii)? Noi adultii am trecut prin "n" experiente cauza-efect si am ajuns la anumite concluzii cum ca "asa e bine", "asa e safe", "asa o sa-i fie bine". Poate ca da. Dar cu ce costuri? Poate cu ciuntirea unei personalitati care poate deveni miraculoasa in contextul potrivit.
Nu stiu ... este doar o ipoteza.
Acum, daca ma uit ca spui ca e in general este stresat de tot felul de situatii (ca cea cu muzeul) ... Desi poate si asta este o trasatura de caracter intr-un stadiu f f incipient ... de ex o trasatura de caracter a unui mare manager capabil sa vada legaturi cauza efect pentru urmatorii 50 de pasi. Cand un om normal nu le dibuie decat pentru urmatorii 2. Adica ... nu poti sti ... eu cred ca este f f greu pentru noi sa intelegem cu adevarat sufletul si mintea unui copil. Si asta pentru ca suntem pervertiti.
Oricum eu nu sunt de acord cu pedeapsa. Nu vad nimic pozitiv in asta, absolut nici un return in timp. Nada!!! Cred ca as fi de acord cu ceva de genul asta ... dar nu cu pedeapsa ci cu repercursiuni, adica ceva gen cauza - efect, ceva ce sa fie f logic si predictibil pt copil. Ca de ex atunci cand primeste o responsabilitate cu care a fost de acord si este a doua oara cand nu o indeplineste. Atunci cred ca ceva trebuie sa se intample ca el sa priceapa ca nu este ok, si a nu fi responsabil ARE EFECTE. Dar asta nu o consider pedeapsa.
Simali, daca tu chiar crezi ca Vlad are o problema destul de serioasa care i-ar putea afecta viata de om adult ... du-l la un psiholog de copii. Care sa afle care este cauza. Care este adevarata problema. Pentru ca reactiile lui plangacioase sunt doar efectul. Si nu faci nimic fortzand disparitia acestui efect. Cauza ramane si poate produce damage-uri mai mari.
ruxij spune:
Simali, am descoperit acum subiectul tau si ma intereseaza, pt ca si eu am trecut printr-o situatie aproape identica. Parerea mea, parintii ceilalti sunt bullies, la o extrema, iar Vlad si voi sunteti la cealalta extrema. Eu te inteleg perfect si iti dau 100% dreptate, parintii celuilalt copil nu au procedat nici frumos si nici politicos, dar asa sunt ei si tb sa iei decizia dc. ai de ce fi prietena cu ei sau nu. Simti asa un "clic" cu prietena ta? Chiar sunteti f. apropiate? Daca nu, tindand cont de experienta mea, eu cred ca ar fi bine sa o raresti cu acea familie, dar fara sa le zici nimic direct. Daca le zici direct, s-ar putea relatiile sa ajunga de sa nu va mai salutati si dc stai intr-un oras mic, e cam neplacut. In plus, e f. posibil chiar sa fiti exclusi din comunitatea locala, sa nu stricati doar prietenia cu ei. Pentru ca daca stam sa ne uitam si la raspusurile de aici, majoritatea copiilor/parintilor au firi care bat mai catre partea copilului de 5 ani si a parintilor lui decat in partea voastra si dc. faci "scandal" s-ar putea sa pici tot tu prost. Ar fi bine sa ramaneti in relatii de buna ziua, dar sa eviti vizitele lungi si intalnirile dintre copiii vostri.
Nu ar fi tb sa il pedepsesti, cred ca l-ai pedepsit la furie. Tb sa ii explici tot timpul sa nu planga, de 100 mii de ori, pana la urma ii va intra in cap, zic eu.
Referitor la speculatiile de la subiect, cum ca de ce e Vlad asa cum e, baiatul e asa cum e ca asa l-a lasat Dumnezeu, nu ca l-a facut maica-sa sa fie asa.
Eu din pacate am spus direct ce m-a deranjat si am taiat relatiile brusc si cred ca am exagerat, am facut-o la nervi. Pe de alta parte, dupa asta am invatat sa fiu prietena doar cu adulti ai caror copii se inteleg cu copilul meu. De ce sa fie obligat copilul sa mearga la petreceri unde doar adultii (tu) se simt bine (ipotetic vorbind, ca eu nu ma pot simti bine cand copilul meu e tratat prost si consider ca dc. gazda nu imi trateaza copilul bine, inseamna ca nu ma trateaza pe mine bine), iar el nu se intelege copiii de acolo? Deci acum destui prieteni, pe care mi i-am facut printre parintii copiilor cu care se intelege bine fi-miu. E f. bine asa. Toata lumea se simte bine. Nu iti supune copilul la experiente neplacute. Poate mai tarziu, cand cel de 5 ani va mai creste, se va schimba situatia si va veti putea intalni din nou, cine stie?
Fi-miu a fost asa ca Vlad, aproape identic, pana in jur de 6 ani. Anul trecut era bullied de altii si smiorcait. Incepand din vara asta s-a schimbat enorm. Nu a mai fost bullied anul asta. Nu e un zmeu, dar a inceput sa dea inapoi dc. e lovit. Daca e jignit, da, a inceput sa jigneasca inapoi si sa fie furios fata de ala. Nu stiu ce s-a intamplat. Eu pot sa spun ca atunci cand am vazut ca copilul meu e bullied, am aplicat metode ne-educative, urate whatever. I-am repetat pana la obsesie, "da si tu", "impinge si tu", ba i-am si aratat tehnici de "lupta". Da, nici el n-a putut, pana a putut si l-a impins pe unul de i-au mers fulgii. I-am explicat de 10 mii de ori, ceea ce ii explici si tu, "dc. plangi, asta asteapta, fa orice dar niciodata SA NU PLANGI". Si s-a oprit domn'e copilul din plans. Tot sensibil e, dar acum se manifesta cu furie in loc de a plange, zbiara la agresor si dc. e lovit da inapoi. Prefer asa. Ce am mai facut? Face inot, face pian, stie sa patineze, e f.f.f.f bun la citire, e f. bun la matematica, il incurajez mereu, uite cate stii sa faci, alti copii nu stiu atatea, esti bun, esti frumos, esti destept, cine nu te place sa te pupe undeva. Laude peste laude si deasupra alte laude. Am mai luat sfatul Andradei si ii cam cumpar tot ce vad ca e "cool" pe la scoala. Era la un moment dat schimb de carti pokemon. Cum am aflat, am luat toate cartile pokemon de la magazin 
. Rezultatul e ca copilul acum e f.f.f po****r la scoala, e unul dintre cei mai po****ri copii, e f. sociabil, vorbeste cu toti copiii si are prieteni. Merg la scoala in fiecare saptamana martea si observ, ii simt pe copii ca il plac pe fi-miu, ca graviteaza in jurul lui. Fi-miu nici acum nu loveste, imparte, e baiat de treaba in general, dar a trecut in alta faza totusi. Poate metodele mele n-au dat roade ci poate s-a intamplat un click la el in cap. Cert e ca e cu totul alt copil fata de anul trecut, iar problemele de la scoala s-au schimbat. Din cel "bullied" si victima si izolat a ajuns sa aiba mereu minus la ascultare, pt ca, zice invatatoarea "e f. social".
simali spune:
Ruxi, multumesc pentru mesajul incurajator. Poate o sa pot scrie si eu intr-o zi ca a fost doar o faza si uite... trece. Am retinut ideile
Sambata am fost si noi la o alta petrecere (tot multe ore, tot cu copii amestecati prin toata casa, etc. - asa e moda la noi) si ghici... nici cea mai mica problema. A participat si amica cu baietelul in cauza dar, fie pentru ca nu era pe terenul lui, fie ca Vlad a facut eforturi, fie ca paritntii pustiului l-or mai fi prelucrat si ei acasa dupa ce am vorbit cu ei la telefon si le-am spus ce am pe suflet, fie putin din toate, cert este ca am avut un copil care s-a jucat frumos, fara fite si smiorcaieli si toul a fost OK din toate punctele de vedere.
Legat acum de cum vad eu treaba asta cu educatia.
Trasaturile de caracter mostenite genetic nu pot fi schimbate de nimeni. De exemplu nu poti schimba la copilul tau faptul ca este sensibil, introvertit, inclinat sa fie anxios sau conservator, prudent, atent cu sine, emotiv, etc. SI FOARTE BINE CA NU PUTEM SCHIMBA ASA CEVA, AM AJUNGE TOTI SA SEMANAM INTRE NOI, CA ROBOTII. Dar pot sa-l influentez anumite comportamente ce rezida din trasaturile lui de caracter.
Nu pot schimba de exemplu faptul ca este un copil sensibil si empatic, dar pot sa-l dezaprob cand este miorlait sau cand cere prin plans.
- Pot sa-i spun de 1000 de ori "sunt copii care te necajesc special pentru a te face sa plangi, daca plangi esti "clientul" lor pe viata; mai bine cauta sa le dai o replica pentru ca esti baiat destept si ai capul plin de replici bune".
- Cand cu faza cu copiii care i-au spus ca ghiozadanul lui e de furat i-am spus "in loc sa plang eu le-as fi spus "da, e de furat; familia mea este o banda renumita de hoti si iesim din cand in cand la furat; o sa ajungem si la camerele voastre cat de curand."".
- pot sa nu-i mai dau ceea ce cere miorlait - asa cum el are dreptul sa se miorlaie am si eu dreptul sa nu raspund la miorlaieli.
Cat despre pedepse pentru corectarea uni comportament nedorit NICI EU NU SUNT DE ACORD CU ELE. Cred ca noi, parintii, ajungem la pedepse din lipsa de imaginatie sau pentru ca uneori intram in panica. Pusi in fata unor situatii aiurea ne simtim intr-o fundatura si nu mai stim ce sa facem. Si pedeapsa este singura idee care ne vine in minte ca sa iesim din belea. Suntem oameni si facem multe prostii. Pana la umrma trebuie sa aiba si copiii ce ne reprosa la adolescenta. Si eu cred ca este bine ca nu suntem perfecti, pentru ca atunci cand nu te crezi perfect INTELEGI si TOLEREZI si imperfectiunea altora. Inclusiv a copilului tau.
Dar mai cred ca este de preferat o pedeapsa aiurita si nu tocami potrivita DECAT SA NU FACI NICIODATA ABSOLUT NIMIC pentru a-ti ajuta copilul sa intelaga lumea asta nebuna in care traim. Stiu ca s-au scris sute de carti menite sa ne convinga ca singura noastra treaba ca parinti este sa fim un fel de spectatori ai vietii copilului nostru. Pe mine nu m-au convins. Adica nu cred ca dauneaza pana pe la 2-3 ani. Dar apoi registrul trebuie schimbat si adaptat vrarstei si personalitatii fiecarui copil. Si aici face fiecare cum se pricepe si cum simte. Viata ne pune in milioane de situatii noi si cea mai mare parte a lor nu este descrisa in carti. Sa risti sa iei o decizie in acele momente este, dupa parerea mea, mai buna decat lasitatea de a te preface ca nimic nu se intampla... Parerea mea.
alice
simali spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui mariamunteanu
Am inteles ca tatal era plecat atunci, dar eu am intrebat la modul general. Prea multe femei in jurul lui Vlad si banuiesc ca toate vor sa-l educe cat mai bine asa cum stiu ele. Ei bine, bunele intentii nu dau intotdeauna rezultatele scontate. Conteaza foarte mult prezenta tatalui, de la tata baietii invata si chiar copiaza multe lucruri. Iti sugerez sa-l implici mai mult pe sotul tau in viata copilului, sa le creezi conditii sa fie impreuna tata si fiu fara tine si fara "suita de dame" .Am impresia ca, dupa modelul romanesc (nu te supara, asta e realitatea) tatal este cam lasat deoparte si se multumeste asa. Este nevoie de prezenta lui in preajma baiatului. Are de recuperat. Maria |
La "suita de dame" - bine spus - ajungem nu din cauza unui obicei romanesc care presupune excluderea barbatilor din viata copiilor ci din cauza vremurilor absolut nebune pe care le traim TOTI. Inainate sa se nasca Vlad eram - si eu si sotul meu - directori de multinationale; ajungeam acasa amandoi numai pe la 7-8 seara. Eu am decis (fara sa simt ca ma scarific, ba dimpotriva, cu placere si bucurie) sa "reduc motoarele". Nu puteam creste un copil in conditiile in care amnadoi ramaneam carieristi pana-n panzele albe. Dar nici nu avea rost sa ne sacrificam amandoi. Si asa a ramas...Stiu ca situatia asta in care mama lucreaza mai putin si tatal mai mult nu este intalnita numai in Romania.
Dar in esenta tu ai dreptate. Un baiat are nevoie de modele masculine pentru echilibru si aici simt si eu ca noi avem o carenta. Imi propun sa-l trimit cu tati mai des la diferite activitati. Pana acum am fost toti trei - eu sunt foarte sportiva si daca se pune problema "hai la baschet" sau "hai cu rolele/bicicleta/schiuile/patinele/tenis" sunt prima la usa - si cred ca e bine sa ma retrag putin si sa-i las sa mearga uneori numai ei doi la astfel de activitati. Sa raman si eu ca mama clasica sa fac curatenie si sa gatesc...
Partea buna a "suitei de dame" e ca Vlad se intelege extraordinar cu fetitele. El este acel baiatel care se joaca cu ele in pauza "am pierdut o batistuta" fara sa vada in asta o problema. Are si doua prietene fetite; l-am intebat intr-o zi "care fetita din clasa iti place cel mai mult" si mi-a raspuns "nu stiu mami ce sa zic... toate sunt foarte dragute".
alice
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Si asa a ramas...Stiu ca situatia asta in care mama lucreaza mai putin si tatal mai mult nu este intalnita numai in Romania. Dar in esenta tu ai dreptate. Un baiat are nevoie de modele masculine pentru echilibru si aici simt si eu ca noi avem o carenta. Imi propun sa-l trimit cu tati mai des la diferite activitati. Pana acum am fost toti trei - eu sunt foarte sportiva si daca se pune problema "hai la baschet" sau "hai cu rolele/bicicleta/schiuile/patinele/tenis" sunt prima la usa - si cred ca e bine sa ma retrag putin si sa-i las sa mearga uneori numai ei doi la astfel de activitati. Sa raman si eu ca mama clasica sa fac curatenie si sa gatesc... alice |
Sigur ca nu doar in Ro unele mame lucreaza mai putin, iar tatii mai mult, numai ca in alte tari (cel putin cea in care traiesc eu) copiii incep gradinita de la 2 ani cel tarziu iar tatii se implica mai mult in viata copiilor inca de la nastere. Sa vezi barbati schimband pampersi, plimband copiii in carut, hranindu-i, plimbandu-i cat timp sotia e in oras sau la teatru din cand in cand este un lucru obisnuit chiar si pt. manageri.
Tu nu trebuie sa ramai acasa ca Cenusareasa, poti sa-ti faci alt program (prietene, shopping, coafor etc)
Maria.