Sunt exagerata?

filofteia spune:

Am scris si mai sus dar tu vrei sa realizeze Vlad la 8 ani ceea ce eu (si vad ca si tu) am realizat adulti fiind. (in facultate/imediat dupa)

Sincer, cred ca prea vrei sa-l faci asa cum crezi tu ca este bine sa fie o persoana in societatea noastra...acorda-i mai multa incredere si libertate.

Si mai cred ca tu ai avut in copilarie niste frustrari legate de colegi/prieteni/anturaj si ti-e teama ca si Vlad va trece prin aceleasi sentimente.

simali spune:

Sa sti ca nu am ignorat ceea ce mi-ai spus. Eu incerc sa nu-i pretind lui vlad un autocontrol peste nivelul varstei lui. Stiu foarte bine ca omul continua sa creasca si sa devina toata viata lui.

Dar nu cred ca daca incerc sa-l ajut sa constientizeze ca la 8 ani cerutul prin plans (miorlaitul) iti aduce numai dezavantaje este exagerat.

Sa ne intelegem, "sa-l ajut sa constientizeze" nu inseamna sa fac acest lucru cu forta dar inseamna sa nu-i mai raspund cand ma cheama miorlait "maaaaami" sau cand imi cere miorlait ceva "nu ajuuuung la jocul cu soldaaatii". Dar asta nu inseamna ca daca copilul incepe sa planga pentru ca s-a lovit sau nu s-a descurcat intr-o problema care este clar ca-l depaseste eu am o parere proasta despre treaba asta.

Si uite ca sa exemplific. In timpul petrecerii cu pricina dansam copii si adulti. Vine copilasul de 5 ani la baiatul de 8 ani al prietenei mele si-i spune pe un ton ferm "Sssst! Nu mai vorbi!" (copil mic, atata s-a gandit el, nu-i de condamnat). Si baiatul prietenei mele se uita prin pustiul de 5 ani si nici macar nu-i da atentie. Vine pustiul de 5 ani si la Vlad si-i spune fix acelasi lucru. Si Vlad II ASCULTA si apoi incepe sa-i miorlaie "Nuuuu! Ce-i cu tineeeee! De ce ma opresti sa vorbeseeeesc!, etc.". Si face o intreaga tragedie din chestia asta. Putea si el sa ignore? Putea. Si atunci, eu ca spectator al unor astfel de scene, nu pot sa ma duc la el si sa-i spun "uite, aici ai procedat gresit, etc.?". Daca era cel mai bun prieten i-as fis spus. Sa nu-i spun copilului meu ? Sa nu incerc sa-i arat - ata cat pot si eu - ca uite, aici este izvorul necazurilor tale, bine ar fi sa faci ceva pe tema asta?

alice

anka1 spune:

Eu cred ca e foarte bine sa-l faci sa inteleaga ca daca va reactiona la modul asta (miorlait, plans..), va avea numai de suferit. Ceilalti copii il vor necaji foarte tare daca vad ca il pot face sa planga, exact cum descriai tu ca a facut copilul de 5 ani.

Si Vlad al meu este foarte emotiv, sensibil daca tipa cineva la el, daca il necajeste alt copil. Nu plange, dar se imbufneaza si se consuma mult..Si eu lucrez la capitolul asta, sa-l ajut sa vada altfel lucururile: daca cineva tipa la el sau il necajeste, sa-l ignore sau sa-i raspunda calm ca daca nu inceteaza, va pleca de acolo. Nu trebuie sa se imbufneze si sa se supere pentru ca celalalt dinadins va continua sa-l necajeasca, vazand ca are efect. E greu, dar in ultimul timp am vazut ceva progrese. Acum, ce sa zic, poate si faptul ca a interactionat din ce in ce mai mult cu alti copii (este si la karate si la inot/polo), a ajutat foarte mult.

Poate merge si in cazul lui Vlad al tau, sa-l dai la un sport, preferabil de echipa, sa interactioneze cu tot felul de copii mai mari, mai mici..

O zi faina,
Anca

ralu_t spune:

Nu vreau sa sune a repros dar ceea ce cred eu ca s-a petrecut in capul copilului tau a fost, la modul simplist, ceva de genul : “eu sufar,nu stiu sa ma descurc, mi-e si jena sa recunosc ca d-aia ma miorlai si nu spun in cuvinte (asa cum poate verbaliza un copil la 8 ani) cer ajutor mergand la mama si mama in loc sa ma ajute ma pedepseste!” ce inseamna asta pe viitor?” Eu am gresit ca am suferit, data viitoare cand voi mai suferi, ma voi simti si mai vinovat stiind ca mama nu e de acord cu acest lucru asa ca nu ma mai duc nici macar sa-i arat fiindca voi fi pedepsit. stau si sufar de unul singur" sau "voi fi agresiv cand e cazul ca mama sa ma iubeasca-aprecieze, si nicidecum ca sa-mi fie mie bine”.nu cred ca mesajul pe care vrei sa-l transmiti. Sincer, pedeapsa in viziunea mea nu-si gaseste locul aici. Puterea exemplului, copilul e deja mare, o discutie intre el si tata sau un model masculin, care sa-i intareasca increderea in el nu sa i-o submineze, e mult mai valoroasa. In rest, prietenia cu respectivii parinti nu vad de ce s-ar curma fiindca ti s-a parut ca au apelat la bunavointa baietelului tau (care in viziunea lor era mai mare si deci mai intelept) din priviri-nici macar nu au verbalizat acest lucru-dar aici nu ma bag, e de feeling, tu stii daca ti-e importanta sau nu relatia. Copilul tau n-a vazut decat faptul ca nu l-ai ajutat cand a avut nevoie intervenind pentru el asa cum alti parinti acolo de fata au facut-o pentru copiii lor cand au avut nevoie cu alte ocazii. Crezi ca el nu face comparatii? pe langa faptul ca e nesigur, e si mai dezarmat stiind ca nu e inteles si nu are la cine apela in anumite cazuri. Sunt momente si momente, nu inseamna ca invata sa fie nepoliticos, invata ca are voie sa aiba propriile lui idei si nevoi, si ca poate cateodata e ok sa nu vrea sa-si imparta jucariile fiindca stie el mai bine cum stau lucrurile si ce importanta au pentru el-sunt convinsa ca si tu detii anumite lucruri pe care nu ti-ar placea sa le imparti cu nimeni, cum ar fi sa te oblige cineva s-o faci in numele a ceva ceea ce nici nu ti-e prea clar ce inseamna –sa fii o gazda buna la cativa anisori…?- el trebuie sa stie ca se poate lupta pentru ce e al lui si pentru ce vrea sa obtina, fara sa devina isteric sau agresiv incat sa cada in nesimtire si rasfat.Ar trebui sa te intrebi daca nu aveti si voi o responsabilitate pentru neincrederea pe care o arata in propria lui capacitate de a gestiona o mica criza. Incurajarile cred eu ca functioneaza mult mai bine decat pedepsele. Eu as suspenda pedeapsa in locul tau, si mai mult mi-as cere si cuze explicandu-i ca am gresit. Si apoi sa vorbesti cu el si sa-i explici inca o data ca are si el la fel de multe drepturi ca orice alt copil

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

simali spune:

Copilul nu a cerut nici un fel de ajutor. Doar urla si-i striga printre lacrimi copilului de 5 ani chestii neinteligibile. Faptul ca nu a venit sa ceara ajutor, chiar plangand, dar sa spuna "Oaaaa, mamaaaaa, uiteeeee, nu ma lasa sa ma ating de nimic si ma sacaieeee; vreau acasaaaaa" - pentru ca asa puteam sa intervin, sa spun ceva, sa am o reactie de orice fel - ne-a pus pe amandoi (si pe mine si pe el) in situatia data. De pedepsit l-am pedepsit "fara televizor pana sambata" a doua zi, dupa ce, DISCUTAND CU COPIII UNEI PRIETENE INVITATE am aflat ce s-a petrecut. Deci in nici un caz nu a fost o situatie de tipul "ce vi la mine sa urli, esti pedepsit."

alice

mariamunteanu spune:

Simali, tatal lui Vlad, ce parere are despre aceste reactii care te nemultumesc la Vlad ? care a fost si este contributia lui in viata copilului ? care este rolul lui in familie ?

Aud ca tu l-ai pedepsit, tu este nemultumita, tu discuti cu V., tu iti doresti sa reactioneze intr-un anume fel ... Dar tatal ce vrea si ce face ? Este foarte important.

Maria

Lo_li_Ta spune:

Simali, asa cum ai spus si tu, intre tine si copilul tau exista o diferenta majora de temperament, de viziune asupra lucrurilor. Problema ta aici nu e situatia particulara de la aniversarea respectiva, ci maniera lui generala de a reactiona si tind sa cred ca deruta pe care o ai tu (cresti un pui de cuc) o are si el pentru ca se simte altfel fata de ceilalti copii si simte ca, in ochii tai, acel altfel nu e benefic. Cred ca in primul rand trebuie sa inteleaga ca acel altfel nu-i face LUI ca persoana bine in anumite momente si ca nu trebuie sa procedeze in alt mod pentru tine, ci ca sa evite situatii neplacute pentru el. Eu as crede ca el nu a venit sa-ti spuna ca are probleme tocmai de teama sa nu interpretezi "paratul" ca pe o "smiorcaiala". Sper ca nu ai facut comparatia cu celalalt baiat si de fata cu el.
Mai cred si ca problema lui isi are radacinile o parte in firea lui, si o parte in faptul ca fost crescut in acel "glob de sticla". Din pacate, lucrurile astea nu se schimba cu vorba decat poate aparent si cu acumulari de frustrari ascunse din partea copilului care va simti ca silit sa procedeze astfel. Mai ales daca uneori maniera in care-i reprosezi smiorcaiala e mai dura. (si e firesc sa te enerveze uneori) Asta e reactia tuturor cand un om are anumite trasaturi de caracter "foarte dominante", scuzati pleonasmul. Daca copilul e foarte dur, vrem sa-l facem mai sensibil, daca-i prea linistit il vrem mai zvapaiat si tot asa. Iar echilibrul asta nu se obtine decat prin exemple, prin interactiuni cu copii de varsta lui, prin asumarea unor modele. Bine a intrebat cineva cum vede tatal lui problema? Eu as intreba si care este firea tatalui.
Eu cred ca as cauta sa-l trimit cat mai mult in excursii, tabere. De asemenea cred ca i-ar face bine un sport,dar intr-o formula in care antrenorul sa interactioneze mult cu ei, sa-i dea sentimentul de apartenenta la un grup. Ceva gen arte martiale (nu inseamna bataie de strada sau capaceala gratuita) care facute cu cineva potrivit modeleaza foarte bine caracterul,nu este trebuie sa fie full contact, dar e bine ca e la limita dintre sport de echipa si individual si mai ales i-ar creste mult increderea in sine. (a nu se intelege ca i-ar scoate agresivitatea la iveala, din contra) Chiar am un exemplu concret de baiat cu o "problema" similara care s-a schimbat mult in bine.

simali spune:

Tatal lui Vlad a fost in calatorie de afaceri si a venit abia aseara. Nu am discutat inca - sti cum e... ce sa spui mai intai.

Ei doi au o relatie foarte buna in general. Din pacate sotul meu nu petrece cu el atat de mult timp cat petrec eu si asta e o problema la noi. Copilul sta saracul intre o gramada de femei (eu, mama mea, invatatoarea, Mihaela menajera, prietenele mele, etc.) si e uneori cam coplesit... Incercam sa-i gasim un sport (ma gandesc la fotbal) unde sa aiba un antrenor barbat. Ii place foarte mult ideea.

alice

ralu_t spune:

sunt situatii in care copilul-si poate are motivele lui stiindu-ti nemultumirile- nu cere explicit acest ajutor. dar miorlaielile pe care tu nu le-ai inteles, chiar daca nu-ti erau in mod direct adresate, tot o forma de a cere ajutorul sunt.ca daca doar n-a suferit in tacere. ca si episodul in care copilul apare in camera adultilor cu un ursulet consolator in brate. repet, o pedeapsa ii submineaza increderea pana si in minima lui capacitate de a reactiona-si sa stii ca atat cat a putut, cu miorlaieli si plansete-el a facut ceva. si e foarte rau sa te simti si nemultumit si frustrat si sa mai fi si pedepsit tocmai pentru ceea ce el simte in primul si in primul rand ca-i lipseste. nu conteaza duritatea pedepsei, ci simbolistica ei. putea sa fie sa nu mai bea coca cola intr-o seara, tot pedeapsa se cheama si e cu atat mai frustranta cu cat el ar face ceva daca ar stii cum, nu doar de dragul tau, mai ales de dragul lui. dar nu stie. in loc sa-l ajuti, tu-l condamni. repet, si asa cum au zis si fetele si cum am zis si in mesajul anterior, e nevoie de un model masculin cu care sa se identifice. el daca petrece foarte mult timp cu femei, nu prea intelege ce inseamna sa fii barbat. la 8 ani nu e grav dar mai tarziu s-ar putea sa fie o problema


ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

mariamunteanu spune:

Am inteles ca tatal era plecat atunci, dar eu am intrebat la modul general.

Prea multe femei in jurul lui Vlad si banuiesc ca toate vor sa-l educe cat mai bine asa cum stiu ele. Ei bine, bunele intentii nu dau intotdeauna rezultatele scontate.

Conteaza foarte mult prezenta tatalui, de la tata baietii invata si chiar copiaza multe lucruri. Iti sugerez sa-l implici mai mult pe sotul tau in viata copilului, sa le creezi conditii sa fie impreuna tata si fiu fara tine si fara "suita de dame" .

Am impresia ca, dupa modelul romanesc (nu te supara, asta e realitatea) tatal este cam lasat deoparte si se multumeste asa. Este nevoie de prezenta lui in preajma baiatului. Are de recuperat.

Maria