De ce "razboi"?

blackpanterro spune:

Ai dreptate J , nu inteleg deloc logica asta si sincer cu atata "dragoste" cine mai are nevoie de ura sau de satana?!?
Si ce scop are lectia asta de suferinta? Sau gandeste D-zeu, asa cum zici J, ca un parinte dur si crede ca ne face mai puternici?Asta daca nu ne omoara...

Intrebai mai devreme Conchita, ce scop are evolutia? Eu zic ca nu are nici un scop. Suntem si evoluam ca sa ne adaptam conditiilor de mediu.Daca peste 10.000 de ani pamantul va fi in totalitate acoperit de apa, poate vom dezvolta membrane la degete si la picioare si vom respira prin branhii. Exact ca si Kevin Costner in Waterworld :).
Si mai spui ca nu raspund la intrebari, ma rog, macar imi spun parerea ca raspunsuri categorice nu am. Si nu ai nici tu, oricat de lezata ai fi ca ai fi raspuns dar eu nu am vazut

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious

fdoina spune:

mie mi se mai intampla, recunosc

pe de alta parte, daca incerci sa-l explici pe Dumnezeu folosind logica (adica o functie a unei creatii cazute, defecte) si reduci existenta omului la cei nouaj de ani de lupta pentru supravietuire, cred si eu ca ajungi la niste concluzii neconcordante

fdoina spune:

mie mi se pare fascinant de pilda cat este omul de dependent de iubire...vad in jurul meu, copii, batrani, ditamai oamenii maturi, fiecare e dornic sa primeasca iubire...niciodata nu suntem satui de iubire

o planta creste cu apa si lumina, unui animal ii trebuie putina ingrijire, dar un pui de om caruia ii lipseste afectiunea...

si paradoxul asta, ca cel care daruieste mai mult are mai mult

Sfintii crestini, care au cunoscut Iubirea, n-au mai avut nevoie de nimic, ca au fost coplesiti de aceaste iubire pe care au si revarsat-o din belsug in jurul lor

unii au murit de boli cumplite, altii au suferit nedreptate, temnita, tortura

b.nica spune:

fdoina,ce se intampla cu tine?
Iubirea este catalizatorul, cine nu ia in seama acest imbold este pierdut!

Cardinal spune:

A propos despre suferinta: suferinta, la fel ca si iubirea, nu poate fi gindita rational. Scopul oricarei suferinte depaseste capacitatea noastra de intelegere (a noastra, adica a tuturor oamenilor, fie ei crestini, musulmani, atei, papuasi). Mintuitorul Insusi a respins tendinta omului de a vedea suferinta drept efectul unei cauze (oricare ar fi aceasta):

"Si trecind Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au întrebat, zicind: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu."
(Ioan, 9, 1-4)

Cit despre Dumnezeu care gindeste ca un parinte dur: Dumnezeu nu este un parinte dur, ci este un parinte pur si simplu. De aceea il numim Tata, dupa cum ne-a invatat Mintuitorul: "Tatal nostru, Care este in ceruri...". Iar Tatal, cupa cum vedem in parabola fiului risipitor, nu este "dur" (de fapt, unii oameni il vad asa si, neputindu-l vedea altfel, il acuza de duritate), dimpotriva:

"Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergind, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. [...]
Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca" (Luca, 15, 20,24)

conchita spune:

umanitatea, cand a deschis ochii, i-a deschis in mit si religie. iar religia asta n-a inceput cu Biblia. n-am ce sa recunosc, du-te si tu pe google sa te convingi.

conchita spune:

eronat si de data asta: femeile sunt si ele ucigase, dar sa lasam cutia pandorei unde e, ingropata in nisip langa veriga lipsa.
atata vreme cat, genetic, omul este predispus bolii, crimei, raului, ipoteza fantasmagorica darwinista ca noi purtam in adn numai mutatii bune e de rasul curcilor.

conchita spune:

draga mea, prima intrebare despre sine si despre lume s-a nascut in mit/religie. normal ca omul a dezvoltat moralitatea, ca doar nu banana lu xenocid. dar aici era vorba despre context, iar contextul este religios, si imi pare sincer rau ca istoria iti produce atata suparare. mii de ani oamenii si-au construit morala, cosmogoniile, gnoseologiile si ontogoniile strict in cadrul religios. Binele si Raul au fost mereu raportate la divinitate, nu la eprubete. ca despre asta discutam. si ca sa continuam macar cu titlul din lectia doi, marx si engels, in demersul lor glorios de a distruge religia ca fiind opiumul popoarelor, au inceput prin a extrage din morala religioasa ceea ce se potrivea cu noul profil al proletarului si au botezat aceasta noua stiinta drept etica socialista. mai clar acum?

uite, spre edificare, cum suna, de exemplu, juramantul lui Hipocrat:

I swear by Apollo, Asclepius, Hygieia, and Panacea, and I take to witness all the gods, all the goddesses, to keep according to my ability and my judgment, the following Oath.
To consider dear to me, as my parents, him who taught me this art; to live in common with him and, if necessary, to share my goods with him; To look upon his children as my own brothers, to teach them this art.

capcaunul spune:

Ipoteza este fantasmagorica pentru ca nu-i apartine lui Darwin si nici vreunui om de stiinta.

conchita spune:

Capcaunul, daca datoram cuiva speranta de viata moderna e stiinta. medicamentele, tratamentele, etc fac posibila o sanatate a po****tiei mult mai buna decat in trecut. deci mie mi se pare absolut evident ca genetic nu eram beton armat si infailibili fizic.
pe de alta parte, masurile de preventie recomandate in contemporaneitate seamana suparator de mult cu indemnurile la moderatie din Biblie. dovada ca scopul lui Dumnezeu nu este antagonic scopului stiintei, atata vreme cat scopul celei din urma ramane moral, desigur. :-)