Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (26)
Raspunsuri - Pagina 14
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
Dragutelor... sinaxarul de azi....
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie23.htm
si va rog sa ma iertati ca ieri nu am postat sinaxarul....
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
marijan90 spune:
Ioana,
vad ca nu ti-ai pierdut credinta chiar daca ai trecut prin atatea necazuri si bine ai facut. Dumnezeu o sa iti dea un copil atunci cand te astepti mai putin si o sa vezi ca o sa iti poti tine la piept copilul mult dorit. Ai incredere in continuare in EL si roaga-te cat poti tu de mult.
Georgia a ajuns si la mine pachetelul. Iti multumesc din tot sufletul si iti doresc numai bine. Acum zi-mi si mie pot sa il port mereu? Doar cand fac baie as vrea sa il scot in rest il port peste tot. Si ce rugaciuni as putea sa mai spun in afara de sfantul acoperamant al Maicii Domnului. Mersi inca o data
georgia_c spune:
buna micutele ,
ma bucur , ca vad ca se inmultesc purtatoarele de braulet
eu stiu ca scrie acolo ca se poarta in zilele de post (banuiesc ca si trupesc), si in cele in care nu avem cm ... insa cred ca se poarta mai putin in zilele de cm..ca doar impreunarea la noi , este pt a da nastere la copiluti ....
in alta orine de idei , erau fete care scriau constant la topicul asta .. Anadomnica,ingeras70, Anaomaria , Montytaiana
Livsy ne e dor de tine
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
Anaomaria spune:
Buna dimineata, fetelor 
Georgia, am vazut apelul si m-am conformat ![]()
Nu prea am mai scris in ultimul timp, ca am multe situatii de faut la munca, dar v-am citit in fiecare zi. Chiar ma gandeam si eu zilele trecute ca atunci cand am descoperit eu forumul Cami era la inceputul sarcinii si acum mai are un pic si va naste. Este incredibil cat de repede trece timpul...
Ioana, sa nu-ti pierzi speranta, DD te va milui intr-o zi.
Va pup pe toate si va imbratisez si va doresc multa sanatate.
Poze craciun copilasi http://good-times.webshots.com/album/569556900ESNxlA
caciantoni spune:
Farmecul discret al Ortodoxiei - Cornel Constantin Ciomazga
Motto: „Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvinteaza, lumineaza fata Ta spre noi sa ne miluiesti ca sa cunoastem pe pamant Calea Ta, in toate neamurile mantuirea Ta. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lauda-Te-vor popoarele toate (…)“ (Psalmul 66)
Pentru ca eu nu stiu si nu pot sa vorbesc despre maretia Bisericii Ortodoxe, unde, fara vreun merit al meu sau al inaintasilor mei, Dumnezeu a decis sa ma nasc si sa re-re-re-renasc, cutez numai a gangavi cate ceva despre mirabilul pe care-l zaresc, prin mijitura pleoapelor, ca semn al bucuriei pe care-o capat si pe care voi s-o-mpart cu toti, dar mai cu seama cu cei ce-mi seamana mie care am fost (iertat sa fiu, natang si prost), pierzand, amanand ori refuzand sansa ridicarii din moartea de sine la trairea de sine.
„Gustati si vedeti ca Bun este Domnul!“ Sfantul Teognost spunea ca nu ne vom putea bucura, insa, de dragostea lui Dumnezeu fara credinta si nu vom ajunge la credinta fara cunostinta.
A crede, asadar, inseamna a cerceta, a cunoaste, a insusi si a aplica mai cu seama. „Credinta fara fapte este moarte!“ Iata cum sintagma aceea naroada si opresiva „crede si nu cerceta“ nu poate sa apartina credintei ortodoxe.
Dumnezeu Insusi ne indeamna: „Bate si ti se va deschide!“. „Cere si ti se va da!“. „Cauta si vei afla!“ Este aceasta insasi cercetarea. Nu?
A crede inseama a marturisi (lucid si asumat) toate impreuna si fiecare in parte, cele cuprinse in Simbolul Credintei Ortodoxe, facut de Sfintele Soboare a toata lumea, pe care Sfanta, Soboriceasca si Apostoleasca Biserica a Rasaritului le tine.
Sa marturisesti si sa primesti cu evlavie autentica Cele Sapte Taine, adica: Botezul, Ungerea cu Sfantul Mir, Cuminecarea, Pocainta, Maslul, Preotia si Nunta cea legiuita, toate acestea prin care iau har de la Dumnezeu toti cei ce le primesc cu credinta.
A crede mai inseamna si a intelege cum se cuvine si a marturisi ca in Dumnezeiasca Liturghie se aduce lui Dumnezeu jertfa bine primita pentru cei vii si pentru cei adormiti.
Ca sub chipul painii si al vinului, in Sfanta Impartasanie, este tot si intreg Mantuitorul Hristos si ca toti cei ce se impartasesc cu ele se impartasesc cu adevarat cu Trupul si Sangele Lui, spre iertarea pacatelor.
Intruparea, Rastignirea, Invierea si Inaltarea Domnului!
Daca acestea sunt primele patru acte ale operei mantuitoare, Biserica este actul cinci, prin care toti cei care cred primesc Cuvantul ca ipostas fundamental prin trupul Sau extins in noi, precum afirma Pr. Dumitru Staniloae.
Lucrarea determinanta a Bisericii este purificarea si vindecarea de patimi! Fara purificare si vindecare de patimi crestinismul este o utopie!
„Biserica este «casa de oaspeti» in care noi, «Cazutii in mainile talharilor», raniti de pacate, suntem dusi de Hristos, «Bunul si milostivul Samarinean», urmand a fi tamaduiti si insanatositi prin mustrarile si indemnurile evanghelice“ – spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
Intr-o atare conditie, adica intr-o astfel de randuiala, intr-o asa splendoare diacronica, intr-o atat de stralucita splendoare si gratie cum sa te contextualizezi decat pe potriva si masura.
Iar adevarata potriva si masura o da numai smerenia. Acest fara de nume har al sufletului, cunoscut, printr-o experienta directa, doar de catre cei ce l-au dobandit. „Negraita bogatie, denumire a lui Dumnezeu si dar al Cerului“, cum i-a zis Sfantul Ioan Scararul.
Invatati-va, spune Domnul, nu de la inger, nu de la om si nu din carte, ci de la Mine, adica de la duhul Meu care salasluieste intru voi si va lumineaza si de la lucrarea pe care o fac simtita intru voi „ca sunt bland si smerit cu inima“ (Matei 11, 29).
„Cel care cere de la Dumnezeu mai putin decat i s-ar cuveni lui a dobandi, desigur va primi mai mult chiar decat ar merita“, spune acelasi Sfant Ioan Scararul.
Despre aceasta ne da marturie vamesul care, cerand iertare a obtinut indreptare, iar talharul de pe cruce, cerandu-I doar sa-si aminteasca de el cand va veni intru Imparatia Sa a fost facut cel dintai mostenitor al intregului Rai. Numai ca astazi, unii, jinduind la toate acestea, cred ca vor obtine darurile Cerurilor, cumparandu-le cu donatii si sponsorizari, facute prin „asociatii“ si prin „fundatii“ cu „unici asociati“ si cu „singuri fondatori“, sau integrandu-se in noul curent al „pelerinilor fara frontiere“, ori al „cucernicilor investitori“, ctitori ai nenumaratelor biserici, schituri si monastiri, in care nestiindu-se cine va sluji, importanti raman doar cei care vor ctitori, gandind probabil ca aceste ctitorii sunt asa… un soi de sapunuri morale pentru toate zoile trecuturilor inumano-securisto-tortionare.
Intr-o lume a modei si modelelor, idolatrica de la un capat la altul, cum sa fi ramas tocmai „fagurele“ acesta nebazait?!
Si astfel a aparut o noua moda si un nou „model“: „omul bisericilor!“ si „moda de a merge la biserica“. Observati, nu vorbim despre „un om al bisericii“. Nu. Vorbim despre omul acesta „nou“ care este un om al tuturor bisericilor si al tuturor monastirilor despre care a auzit si va auzi el ca sunt sau ca ar fi „asa“ sau „pe dincolo“.
El cauta mereu si mereu „duhovnicul cel mare“, „traitorul“ si „icoana facatoare…“. Iar daca nu le afla, cel care poate, vrea sa si le cumpere, ca pe niste jucarii ale sale.
Acest om cauta in fond ceva pe potriva duhului sau, adica o mare si continua tulburare. Fiindca lui, bietul, nimeni nu i-a spus inca ce sunt cu adevarat Biserica, credinta, pocainta, rugaciunea, isihia (linistea)…
Cuviosul Sofronie spunea ca omului nu ii este intotdeauna usor cu Dumnezeu.
La fel nici cu sfintii nu este intotdeauna usor sa traiesti.
Multi gandesc cu naivitate ca a trai impreuna cu sfintii este placut si vesel si regreta ca sunt inconjurati de pacatosi, visand sa intalneasca un sfant.
Din intalnirile sporadice, care umplu adesea sufletul intristat de nadejdi luminoase si noi puteri, ei sunt gata sa traga concluzia ca petrecerea impreuna cu sfintii sau, ma rog, cu unii instariti duhovniceste, intotdeauna lucreaza incurajator asupra sufletului. Aceasta este o ratacire! Nici un sfant nu ne poate elibera de necesitatea luptei proprii cu pacatul care traieste in noi.
El poate sa ne ajute prin rugaciune, cu un cuvant sau cu o invatatura, sa ne intareasca prin exemplul sau, dar nu poate sa ne scuteasca de munca si de nevointa.
Si atunci cand unul dintre acesti imbunatatiti ne trage si ne cheama sa traim dupa porunci atunci ni se poate parea a fi aspru si nesuferit.
Unii au spus si spun pana astazi despre Insusi Hristos ca „aspru este cuvantul Lui, cine poate sa-L asculte?“ (Ioan 6, 60). Intr-adevar!…
„Stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei ce o afla.“ (Matei 7, 14)
Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvinteaza! Amin.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
pogonici1977 spune:
fetelor..sunt atat de trista....am probleme in familie din cauya SOACREI..care e femeie ff rea si mereu isi baga nasul in casa noastra..si ma cicaleste..incep discutille si....etc....eu am sa ma rog ptr ea sai lumineze mintea...
nu am nici o putere sa va scriu si altceva..
doamne ajuta si sper ca Dezu sai lumineze mintea soacrei mele si sa ma lase in pace cu pretentiile ei
elleny78 spune:
Buna fetelor!
Nu am mai scris demult,in schimb v-am citit in fiecare zi.
La mine aceeasi asteptare chinuitoare, bebe nu vrea sa vina, acum sunt in asteptarea CM (nu ca as vrea sa vina dar isi face simtita prezenta prin simptomele specifice). Daca nici luna asta nimik pana in mai, iunie nici o speranta ca am sotul plecat. Anul asta implinesc 31 de ani......nu am crezut vreodata ca la aceasta varsta nu voi avea si eu un bebe.... E asa de trist. De ieri de cand au inceput simptomele de CM sunt f deprimata. Azi merg la biserica la Sf Maslu si iar imi va spune preotul sa nu deznadajduiesc....dar cateodata este asa de greu. In momentul asta am impresia ca niciodata nu voi vedea un test pozitiv, ca niciodata nu voi avea bucuria sa fiu insarcinata. Bebele se lasa asteptat de aproape 5 ani in care ce este adevarat,a fost si sotul plecat. Oricum f mult timp si simt ca imi pierd rabdarea. Incerc totusi sa ma ridic si sa merg mai departe.
In alta ordine de idei, am tot citit de simptomele sarcinii si de cele premenstruale. Am si eu o mare nelamurire cu privire la durerile de sani, care se spune ca sunt asemanatoare dar in acelasi timp in sarcina durerile sunt mai mari si sanii mai plini, mai grei. Vreau sa va spun ca eu in fiecare luna simt asta, dureri mari de sani, cu vene accentuate, grei, mari. In situatia mea cum imi pot da eu seama cand voi ramane insarcinata? Ma durerosi de atat nu cred ca se poate. Si inca o intrebare....sanii ma dor asa de la ovulatie si cam cu o zi inaintea menstrei nu ma mai dor si se micsoreaza. In cazul in care as ramane insarcinata ar trebui sa doara in continuare sau nu? Fetele care au trecut prin asta poate imi explica si mie sa pot face diferente intre sindrom premenstrual si o posibila sarcina. Ca devin paranoica. In fiecare luna sper ptr ca durerile de sani corespund simptomelor de sarcina dar pana la un anumit punct, cand imi vine cm. Fetelor care au bunavointa sa ma lamureasca le multumesc anticipat. Doamne ajuta! Va pup pe toate
mihaele spune:
Buna fetelor va citesc si va admir. Am o nelamurire care ma framanta foarte tare daca puteti sa ma ajutati am facut 3 fiv-uri nereusite si acum urmeaza sa fac ET cu embrionasi congelati si pica in postul Pastelui oare e pacat? Va multumesc din suflet si Dumnezeu sa ne ajute pe toate.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicutii Domnului voi reusi sa ma si eu copilasul meu mult dorit si iubit
tamaryllis spune:
Buna, fetelor!
Georgicule, multumesc mult pentru braulet.
P.S. ai un scris f. frumos ![]()
Theiuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui elleny78 Buna fetelor! Nu am mai scris demult,in schimb v-am citit in fiecare zi. La mine aceeasi asteptare chinuitoare, bebe nu vrea sa vina, acum sunt in asteptarea CM (nu ca as vrea sa vina dar isi face simtita prezenta prin simptomele specifice). Daca nici luna asta nimik pana in mai, iunie nici o speranta ca am sotul plecat. Anul asta implinesc 31 de ani......nu am crezut vreodata ca la aceasta varsta nu voi avea si eu un bebe.... E asa de trist. De ieri de cand au inceput simptomele de CM sunt f deprimata. Azi merg la biserica la Sf Maslu si iar imi va spune preotul sa nu deznadajduiesc....dar cateodata este asa de greu. In momentul asta am impresia ca niciodata nu voi vedea un test pozitiv, ca niciodata nu voi avea bucuria sa fiu insarcinata. Bebele se lasa asteptat de aproape 5 ani in care ce este adevarat,a fost si sotul plecat. Oricum f mult timp si simt ca imi pierd rabdarea. Incerc totusi sa ma ridic si sa merg mai departe. In alta ordine de idei, am tot citit de simptomele sarcinii si de cele premenstruale. Am si eu o mare nelamurire cu privire la durerile de sani, care se spune ca sunt asemanatoare dar in acelasi timp in sarcina durerile sunt mai mari si sanii mai plini, mai grei. Vreau sa va spun ca eu in fiecare luna simt asta, dureri mari de sani, cu vene accentuate, grei, mari. In situatia mea cum imi pot da eu seama cand voi ramane insarcinata? Ma durerosi de atat nu cred ca se poate. Si inca o intrebare....sanii ma dor asa de la ovulatie si cam cu o zi inaintea menstrei nu ma mai dor si se micsoreaza. In cazul in care as ramane insarcinata ar trebui sa doara in continuare sau nu? Fetele care au trecut prin asta poate imi explica si mie sa pot face diferente intre sindrom premenstrual si o posibila sarcina. Ca devin paranoica. In fiecare luna sper ptr ca durerile de sani corespund simptomelor de sarcina dar pana la un anumit punct, cand imi vine cm. Fetelor care au bunavointa sa ma lamureasca le multumesc anticipat. Doamne ajuta! Va pup pe toate |
Ellenyscumpa,
Si eu la fel ca si tine: la CM sinii devin tari, mari si durerosi. Cu fix o zi inainte sa vina...se moaie brusc si se micsoreaza. La sarcina, au ramas tari si mari si durerosi. Asta a fost primul semn ca nu va mai veni ciclul si ca este cu ochisori.



Theiuta
Mami si Nicolas

Sanatosi sa fim!
