Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (26)

marijan90 spune:

eu nu am primit inca....

Theiuta spune:

Buna seara, fetelor!

Intru acum ca sa adaug citeva date la numele meu de pe lista.
Deci, ma cheama Andreea Theodora si pe sot, Valeriu.

Imi pare rau ca sotul meu nu este prea credincios, socotind ca pierde timpul daca merge la biserica si nu face altceva folositor. (materialiceste, vorbind).Ma irita foarte tare atitudinea lui...

In alta ordine de idei, azi am primit o veste frumusica: colaga mea de birou mi-a marturisit ca este insarcinata in 7 saptamini. Mai are o fetita de 2 ani si jumatate.

Eu citesc in fiecare zi Acatistul Sfintilor Parinti (am mai zis asta) si ma simt tare linistita.


Cu drag, Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!

pogonici1977 spune:

buna seara dragelor mele fete de suflet...imi era dor de voi nu vam mai scris de 2 zile.....in seara asta ma intepat ovarul drept ieri in partea stanga...zic si eu..sa nu fie de la pastile....oare o fi acolo vreaun samburel.... numai Dzeu stie ce este acolo...eu astept si ziua cea mare sa vina..am rabdare si credinta...

cat despe mine ca sa va mai zic mai am 5 zile de luat duphaston , ciclul meu calendaristic POATE NU MAI VINE 9 LUNI..DA DOAMNE .ar trebui s a vina intre 24-27....astept cu nerabdare aceste zile....

fetelor va plac cantarile parintelui marian marcus??? sunt superbe..iti dau o liniste sufleteasca..are o voce acest preot de te cutremura...vas pune o melodie dar nu ma pricep..eu le ascult de pe saitul www.trilulilu.ro

doamne te rog dane si noua un

georgia_c spune:

buna micutele
ma bucur ca incep sa ajunga brauletele ..sa fie spre folosinta, Doamne Ajuta

am intrat special sa-i spun Theiutei, o vorba... daca citesti capitolele din urma ai sa vezi ca si io ziceam ca sotul meu nu prea e cu biserica ... si tot aici pe forum a fost un post cu o povata a unui preot ... nu-i vorbi sotului despre Dumnezeu , vorbeste-i lui Dumnezeu despre sot ...

io asa am facut si anul 2008 a fost cel in care sotul meu s-a spovedit prima data , a tinut primul post din viata lui (si trupesc),am facut sfestanie la casa si a participat si el , si nu a comentat nimic cand am zis sa facem .. si uite asa a ajuns sa-mi zica ..daca parintele a zis ca nu e bine .. insemna cu nu e ...DD e sus , ne vede si ne ajuta , orice am cere si este spre folosinta noua

inca ceva ce mi-a zis preotul la spovada , a fost faptul .. credinta este un act de vointa si perseverenta .. creste in fiecare zi cu fiecare rugaciune si gand bun pe care il avem ..sa nu se asteptam ca de maine sa fim nu stiu cum .. nu se prea poate ..de maine facem o ruga , de poimaine dam ajutor ..si tot asa ..se cladeste si creste

va pupacesc pe toate si vorba lui noce ...sa bata tobele ca sigur mai apar gravidute

Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

Ioanatugs spune:

Buna seara fetelor!
Vin si eu cu povestea mea: Acum 9 ani am facut un avort, un pacat mare, care desi era din punctul de vedere al medicilor "terapeutic", eu am regretat mult gestul facut si m-am invinovatit ca nu am riscat si autopedepsit mult timp...7 ani mai exact. Aveam 26 ani si i-mi doream copilul, chiar daca venise neplanificat, chiar daca eram in ultimul an de facultate si nu eram casatoriti atunci. Pe langa sarcina care evolua bine, era un chist mare de vreo 10 cm, care tot crestea si dupa spusele medicilor "era periculos atunci". Acum nu, pentru ca exista alternative sa scoata chistul si sa nu afecteze sarcina, pe atunci insa era ideea sa faca avort, operam chistul si pe urma sa faca alt copil. Eram novice in domeniu, speriata de ce-mi spuneau ca se poate intampla si am acceptat sa fac acel chiuretaj, care mi-a adus multe probleme mai tarziu. Am regretat mult ca l-am facut si ma gandeam de ce nu am riscat??? Am fost la preot, m-am spovedit si mi-a spus ca daca a fost la indicatia medicului, pacatul nu e asa de mare. Eu insa il simteam imens si am trait cu el mult timp, am plans singura cu ecografia puiului in brate multi ani la rand, mai ales ca nu mai ramaneam insarcinata. Mi se inradacinase ideea ca Dumnezeu ma pedepseste pentru acel pacat si nu-mi mai da alt copil. La fiecare Craciun si Paste marturiseam acelasi pacat, pina cand intr-o zi preotul meu mi-a zis sa ma opresc, ca acest pacat l-am mai marturisit si nu mai trebuie, ca e de ajuns o data. Eu insa simteam ca trebuie sa-l marturisesc in veci si atunci am realizat ca mai am putin si innebunesc daca nu ma opresc. In 2007 la fix 7 ani de la chiuretaj am hotarat sa tin toate posturile in acel an si pe urma sa spun stop si sa ma iert si eu pe mine. Si asa am facut...si credeam ca am reusit, mai ales cand am ramas din nou insarcinata in iulie 2008, prin FIV...atunci am fost foarte fericita si am simtit ca Dumnezeu m-a iertat. Dar fericirea nu a durat decat cateva saptamani, pentru ca sarcina mea se oprise din evolutie si atunci a incoltit ideea ca Dumnezeu ma pedepseste. Am trecut si peste aceasta suferinta cu ajutorul sotului, al prietenelor de pe forum si am ajuns sa sper din nou...am prins curaj sa mai incerc o data. O noua fertilizare in vitro mi-a adus o alta sarcina inainte de Craciun si ma gandeam cat de mult ma iubeste Mos Craciun, de mi-a adus ce mi-am dorit cel mai mult. Am plans de fericire si am fost optimista, nu m-am gandit ca, nu mi se mai poate intampla ceva rau. Insa nu a fost sa fie nici de data asta....o alta sarcina oprita din evolutie, a doua...si m-am intrebat din nou : DE CE???? Si iar m-am gandit ca poate nu m-a iertat...ca pacatul meu de acum 9 ani ma bantuie, desi eu m-am iertat pe mine. Citesc Psalmul 50 in fiecare seara, cred in Dumnezeu si ma rog mereu...dar simt ca nu e de ajuns...oare ce sa mai fac ca sa-mi fie iertat acel pacat???

"Unii se plang ca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini." W. Shakespeare

caciantoni spune:

Doamne ajuta!

Dragutelor... sinaxarul de azi....

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie21.htm

"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)

georgia_c spune:

ioana
sa fi convinsa ca Dumnezeu te-a iertat , El ne iarta mai repede decat ne iertam noi , pt ca este mai bun si mai intelegator decat noi ; incearca sa te rogi in continuare , e mare lucru ca dupa atatea incercari nu ti-ai pierdut credinta , eu oare as fi ramas la fel ca tine ?.. poate da , poate nu .. cine stie .. noi trebuie sa avem incredere ca DD face ceea ce este mai bine pt noi , atunci cand ajungem sa credem cu adevarat lucrul asta , sunt convinsa ca acceptam mult mai usor ceea ce ni se intampla

numai Dumnezeu stie daca acea sarcina din tinerete nu s-ar fi oprit din evolutie , si atunci ai fi fost nevoita sa faci intreruperea de sarcina pt care te acuzi atat de mult

ce te sfatuiesc eu ... stiu ca nu este bine sa-ti schimbi duhovnicul decat daca este spre folosinta sufleteasca , dar du-te si stai de vorba cu un calugar de la Manastirea Radu Voda , daca vrei iti spune un calugar la care noi , io si sotul ne-am spovedit .. pana la urma ne recomanda si "dr" de "fufletele" , nu ?

inca un sfat pe care io l-am primit tot de la duhovnicul meu ..sa spun din suflet si cu credinta , cat de des intr-o zi

Doamne milueste-ma pe mine pacatosul/asa

Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

jesika spune:

Ioana foarte trista povestea ta . Eu, atit cit ma pricep, cred ca ti s-a iertat pacatul.
Dar totusi, medicii ti-au dat vreo explicatie pt. aceste intreruperi din evolutie? Din cite stiu, la FIV se intimpla destul de des - comparativ cu sarcina obtinuta pe cale naturala - ca sarcina sa se opreasca din evolutie.
Dar de ce ati apelat la FIV? Nu mai sint sanse pe cale naturala ?

_

1+1=3 sau 4, de ce nu ?
Doamne ajuta !

silvy24 spune:

Ioana m-a impresionat teribil postarea ta, nu atat pentru ceea ce ti s-a intamplat, cat pentru faptul ca ai scris-o cu tot sufletul. Parerea mea este ca dumnezeu te-a iertat demult dar ca tu nu te-ai iertat.
Eu cred ca trebuie sa ne ducem crucile cu zambetul pe buze (atat cat putem) pentru ca numai in felul acesta ne mantuim si ne platim pacatele. Si toti avem pacate cu nemiluita.
Eu, cand ma deprim ca nu raman gravida, ma gandesc ca asta este calea pe care a ales-o Dumnezeu pentru miliurea mea. Si nu este mai grea decat a altora. Ma uit in jur si vad oameni bolnavi grav, foarte saraci, foarte tristi sau foarte singuri. Si mi se pare ca CRUCEA mea este mai usoara decat a lor. Asta nu inseamna ca nu-mi doresc foatrte mult un copil, ci doar ca stiu ca nu rezolv nimic daca fac din aceasta dorinta o obsesie.
Am citit in multe carti bisericesti ca DEPRESIA este unul dintre cele mai mari pacate. De asta evit sa fiu deprimata pentru ca mi s-a dat aceasta cruce. Adica inloc sa-mi sterg din pacate, eu adaug unul si mai mare!!.

Va pup,
Silvy

Theiuta spune:

Multumesc Georgia!

Da, am citit si am retinut ca nici sotul tau nu era cu biserica.
Miraculos, ce vi s-a intimplat voua...ce sa zic?
Al meu sot...este botezat catolic dar maica-sa a fost evreica. Taica-su nu le are cu cele sfinte...asa ca de unde sa invete?

Sa speram ca Dumnezeu in mare mila sa il va apropia si pe el de credinta!

Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!