Avortul si iertarea
Raspunsuri - Pagina 3
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikole Crinutz, interventia ta a fost benefica, inteleg ce spui, din pacate cred ca ai si dreptate. Dupa acea nefericita zi, am citit sute de pagini, am incercat sa inteleg legea lui Dumnezeu, am vb cu preoti, calugari... STIU, ca odata marturisit, stiu ca suferinta sincera durerea din sufletul celui ce se caieste duce la iertare.STIU, TEORETIC. Acum....nu stiu de ce ma mai indoiesc, dar mi-e greu sa si simt asta. Paradoxal, inteleg cu mintea dar nu simt cu sufletul. Si mai stiu ca e pacat sa ramai "agatat " in trecut, e cum spui tu o ofensa adusa Divinitatii, ptr ca D-zeu iarta, iar daca EL o face, cum ai putea tu un pacatos sa nu te ierti??? e cu dus-intors...de aceea inteleg perfect ce ai vrut sa transmiti prin mesajul tau  Poate si imprejurarile in care in cazul meu , a avut loc acel avort ma doare atat de rau.Nu a fost un accident, a fost dorit, de amandoi   ...nu post sa intru in detalii atat de intime totusi...aici.Oricum lupta e a mea, si numai a mea, voi ajutati pe undeva sa trecem peste...Gabi, referitor la intrebarile tale, in ziua aceea mi-am jurat ca nu voi mai trece prin asa ceva niciodata, si ca imi voi permite sa am un copil si fara toarta langa mine am ajuns acolo, pot creste astazi un copil si singura dar...nici asa nu ar fi tocmai corect. Nikole, mami lui Albastrel "To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law" Allan Kardec |
Este durerea cumplita pe care o simte sufletul tau. Este cainta desavarsita. Este o rana, nu va trece usor, si e firesc sa fie asa.
Timpul nu mai poate fi dat inapoi, deci ceea ce iti ramane de facut este sa incerci sa compensezi cumva, cum consideri tu acea fapta.
Poti renunta la ceva drag tie, poti face anumite sacrificii, pe care sa le oferi lui Dumnezeu ca ispasire pentru acel pacat, oricum.
Daca ai un preot bun, te poate indruma, si daca vei oferi lui Dumnezeu suferintele, necazurile, renuntarile tale, dar, cu toata seninatatea, vei vedea efectele in timp.
Crinuta si
Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e.
www.dozule.org/UK/UK_extra/UK_VSG.html" target="_blank">important
www.muntelesfinteitreimi.ro/Octombrie%202008.htm" target="_blank">Nusfalau
traieste sanatos
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikole Crinutz, interventia ta a fost benefica, inteleg ce spui, din pacate cred ca ai si dreptate. Dupa acea nefericita zi, am citit sute de pagini, am incercat sa inteleg legea lui Dumnezeu, am vb cu preoti, calugari... STIU, ca odata marturisit, stiu ca suferinta sincera durerea din sufletul celui ce se caieste duce la iertare.STIU, TEORETIC. Acum....nu stiu de ce ma mai indoiesc, dar mi-e greu sa si simt asta. Paradoxal, inteleg cu mintea dar nu simt cu sufletul. Si mai stiu ca e pacat sa ramai "agatat " in trecut, e cum spui tu o ofensa adusa Divinitatii, ptr ca D-zeu iarta, iar daca EL o face, cum ai putea tu un pacatos sa nu te ierti??? e cu dus-intors...de aceea inteleg perfect ce ai vrut sa transmiti prin mesajul tau Poate si imprejurarile in care in cazul meu , a avut loc acel avort ma doare atat de rau.Nu a fost un accident, a fost dorit, de amandoi ...nu post sa intru in detalii atat de intime totusi...aici.Oricum lupta e a mea, si numai a mea, voi ajutati pe undeva sa trecem peste...Gabi, referitor la intrebarile tale, in ziua aceea mi-am jurat ca nu voi mai trece prin asa ceva niciodata, si ca imi voi permite sa am un copil si fara toarta langa mine am ajuns acolo, pot creste astazi un copil si singura dar...nici asa nu ar fi tocmai corect. Nikole, mami lui Albastrel "To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law" Allan Kardec |
Este durerea cumplita pe care o simte sufletul tau. Este cainta desavarsita. Este o rana, nu va trece usor, si e firesc sa fie asa.
Timpul nu mai poate fi dat inapoi, deci ceea ce iti ramane de facut este sa incerci sa comensezi cumva, cum consideri tu acea fapta.
Poti renunta la ceva drag tie, poti face anumite sacrificii, pe care sa le oferi lui Dumnezeu ca ispasire pentru acel pacat, oricum.
Daca ai un preot bun, te poate indruma, si daca vei oferi lui Dumnezeu suferintele, necazurile, renuntarile tale, dar, cu toata seninatatea, vei vedea efectele in timp.
Crinuta si
Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e.
www.dozule.org/UK/UK_extra/UK_VSG.html" target="_blank">important
www.muntelesfinteitreimi.ro/Octombrie%202008.htm" target="_blank">Nusfalau
traieste sanatos
crinuta spune:
Va recomand cartea " Marturisesc: Isus traieste!", scrisa de preotul Emiliano Tardif.
Acolo se explica multe lucruri, de la duhurile necurate, pana la pacate, consecintele lor, perioada de convalescenta necesara oricarei boli, inclusiv celei a sufletului, si de asemenea, gastiti si rugaciuni pentru vindecarea amintirilor, pentru eliberare, pentru iertare, etc.
Cartea, datorita informatiilor extraordinare pe care le furnizeaza, este o comoara, si v-o recomand din tot sufletul.
Crinuta si Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
www.muntelesfinteitreimi.ro/Ianuarie%202009.htm" target="_blank">Muntele Sfintei Treimi- Mesajul Duhului Sfant din ianuarie 2009
nikole spune:
Da Crinuta, inteleg...multumim ptr cuvintele frumoase si puternice pe care le-ai asternut aici pentru noi
Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
ingeras26a spune:
Imi pare rau pentru ce ati facut candva, imi pare rau pentru ca ati trecut prin asta. Nu judec pe nimeni, nu dau cu pietre, sunt convinsa ca fiecare dintre voi a luat decizia pe care a considerat-o cea mai buna la momentul respectiv... si poate ca nu ar trebui sa va judecati acum pentru decizia luata atunci. Iertati-va in primul rand singure, oamenii fac greseli, chiar si majore, sau greseli pe care le regreta toata viata.
Ceea ce nu inteleg, nu am sa inteleg, nici macar sa incerc sa inteleg sau sa iert vreodata sunt avorturile repetate: adica...nu am chef sa ma protejez, ce conteaza ca raman gravida? mai fac un chiuretaj, mai omor un copil, ce importanta are? Asta nu o sa pot ierta niciodata, indiferent ce argumente mi-ar aduce cineva. Nu pot sa cred ca cineva nu stie ca exista o gramada de metode de contaceptie...
De ce va spun acest lucru?
pentru ca eu m-am chinuit mult sa raman insarcinata. Atat timp cat nu mi-am dorit, nu am ramas, m-am protejat. De cand ne-am dorit amandoi, am incercat, am facut o tona de analize, operatii, anestezii, etc si totul era perfect, numai ca ... nu ramaneam. Se numeste infertilitate inexplicabila si mi se pare cel mai tampit diagnistic.
Dar credeti-ma ca este muuuult mai dureros, infinit, cand te duci si umbli prin toate spitalele ca nu poti sa faci un copil, iar la usa doctorilor se sta la coada pentru avorturi la cerere...si nu primul, al 2-lea, al 4-lea, al 8-lea...este cumplit! am plecat plangand de foarte multe ori din cauza asta. Este incorect si nu pot sa inteleg.
Dupa ce am nascut, am mai vrut bebe, 1 sau 2. Am ramas insarcinata si am pierdut sarcina, gemelara, si o trompa impreuna cu ea. Si nu m-am lasat.
Am mai ramas insarcinata o data si am mai pierdut inca un sufletel. 3 intr-un an...este cumplit. Si ultima data mi-a facut chiuretaj.
Iar acum ma gangesc in fiecare zi ca poate, daca as mai fi facut ecografii la inca 100 de doctori, bebe era totusi ok, nu mi-l lua DD. Nu pot sa nu ma gandesc la asta, desi in sufletul meu stiu ca nu era, pt ca am mare incredere in doctorul meu, cine poate stii? si cine ma poate ajuta sa nu mai traiesc cu sentimentul asta cumplit de vinovatie ca mi-am omorat copilul dorit, ca poate, desi nu se mai vedea in uter, poate totusi isi cauta alt loc, nu stiu? cum trec eu peste asta in conditiile in care traiesc pentru copilul meu si imi doresc cel mai mult sa fim sanatosi si sa-i mai putem oferi macar o surioara sau un fratior? Cum, va intreb?
Pupicei, Ingeras 
de 
Maya Maria (16.12.2006)
gabirus spune:
crinuta, tare frumos ne-ai scris
Noi, oamenii, intelegem multe cu mintea, dar mintea fara rugaciune si har o ia prin pruni de cele mai multe ori!
Cred ca trebuie sa cultivam mai mult iubirea, modestia si atentia. Atentia la noi insine si la cei din jur. Atentia la Dumnezeu, prin rugaciune. Sau poate e impropriu sa spun atentia: e mai degraba trezie! Sa fim cu adevarat treji si vii in spirit.
Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim
StMihaela spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Crinutz
In ce sens ti-a placut? in lumina a ceea ce am zis mai sus sau ca nu se potriveste motto-ul meu cu fapta ? Sau pur si simplu ti-a placut motto-ul ? Intreb din curiozitate. "Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu" http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007 |
Mi-au placut cu adevarat aceste cuvinte. Indiferent ce facem, daca reusim ne ghidam dupa acest percept in final bunatatea sufletului nostru va birui si vom fi bine.
Nu stiu daca ai inteles, nu am reusit sa exprim chir ce am dorit
StMihaela spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui crinuta Va recomand cartea " Marturisesc: Isus traieste!", scrisa de preotul Emiliano Tardif. Acolo se explica multe lucruri, de la duhurile necurate, pana la pacate, consecintele lor, perioada de convalescenta necesara oricarei boli, inclusiv celei a sufletului, si de asemenea, gastiti si rugaciuni pentru vindecarea amintirilor, pentru eliberare, pentru iertare, etc. Cartea, datorita informatiilor extraordinare pe care le furnizeaza, este o comoara, si v-o recomand din tot sufletul. |
Unde putem gasi aceasta carte?
crinuta spune:
Eu mi-am cumparat-o acum cateva zile de la Nusfalau, de la Muntele Sfintei Treimi, insa, voi incerca sa ma interesez daca se gaseste si in Bucuresti sau alte orase, si va tin la curent.
Am senzatia ca se poate si comanda. Revin cand am vesti.
va pup
Crinuta si Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
www.muntelesfinteitreimi.ro/Ianuarie%202009.htm" target="_blank">Muntele Sfintei Treimi- Mesajul Duhului Sfant din ianuarie 2009
eye-excel spune:
Si eu am fost la un pas de avort demult, inainte de 20 de ani. Si acum ma ingrozesc la ideea ca am fost asa de aproape, mai ales ca am realizat ce inseamna sa ai un copil in pantece si sa-l nasti...
Numai Dumnezeu poate intelege ce e in inima ta cand stai noaptea si te gandesti la bebeul tau din ceruri... La urma urmelor, si Fiul Lui a murit intr-un mod cumplit.
Uite ceva despre sindromul pe care il simti. Cel mai important e sa nu negi totul, sa lasi suferinta sa curga si sa primesti iertarea Lui
http://www.allaboutlifechallenges.org/romanian/sindromul-post-avort.htm