Avortul si iertarea
Raspunsuri - Pagina 2
StMihaela spune:
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
Mi-a placut!
Crinutz spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui StMihaela "Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu" Mi-a placut! |
In ce sens ti-a placut? in lumina a ceea ce am zis mai sus sau ca nu se potriveste motto-ul meu cu fapta ? Sau pur si simplu ti-a placut motto-ul ? Intreb din curiozitate.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007
IonescuOana spune:
Sa CREZI ca Dumnezeu te va ierta. Cum, in ce fel sau cand, numai EL o stie...Pe mine cred ca ma iarta dandu-mi diverse incercari in viata...si cand ma lovesc de ele ma gandesc ca in felul asta poate-mi ispasesc pacatele...oricum sa crezi ca te va ierta.
Marilen spune:
Gabirus,daca vrei sa botezi un copil incearca la spital.Eu am vrut sa botez un copil la o casa de copii dar mi s-a spus ca parintii adoptivi prefera copii nebotezati.
Am fost la spital,am vorbit cu medicul sef si am botezat un copilas care era pe moarte, parasit imediat dupa nastere.
nikole spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Marilen Gabirus,daca vrei sa botezi un copil incearca la spital.Eu am vrut sa botez un copil la o casa de copii dar mi s-a spus ca parintii adoptivi prefera copii nebotezati. Am fost la spital,am vorbit cu medicul sef si am botezat un copilas care era pe moarte, parasit imediat dupa nastere. |
Vai Doamne...uite treaba asta iar m-a rascolit rau...bietul copilas
ma rau e ca, eu nu ma simt demna de iertare, suna chiar sadic, ma simt groaznic, inca....nu ma pot ierta, imi amintesc mereu, simt ca nici D-zeu nu ma poate ierta(chiar daca teoretic e totul posibil in ceea ce IL priveste)...si uite asa ma invart intr-un cerc vicios care ma secatuieste de toata energia...
si nu trece, efectiv nu trece
Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
crinuta spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui nikole
Vai Doamne...uite treaba asta iar m-a rascolit rau...bietul copilas ma rau e ca, eu nu ma simt demna de iertare, suna chiar sadic, ma simt groaznic, inca....nu ma pot ierta, imi amintesc mereu, simt ca nici D-zeu nu ma poate ierta(chiar daca teoretic e totul posibil in ceea ce IL priveste)...si uite asa ma invart intr-un cerc vicios care ma secatuieste de toata energia... si nu trece, efectiv nu trece Nikole, mami lui Albastrel "To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law" Allan Kardec |
As dori sa constientizezi ce ai afirmat mai sus, si anume ca nu te consideri demna de iertare..., e capcana diavolului, atentie mare.
Niciodata sa nu subestimezi indurarea lui Dumnezeu, si sa n-o raportezi la noi, oamenii, pentru ca este imposibil ca noi, cu logica noastra sa intelegem cat de mult ne iubeste Dumnezeu, si cum asteapta cainta de la noi.
Faptul ca, tu constientizezi gravitatea faptului, este perfect. Putina lume in ziua de azi, intelege ce inseamna avortul, insa, din moment ce te-ai cait sincer, te-ai spovedit, nu trebuie aa te indoiesti vreo clipa ca pacatul a fost iertat. Aceasta indoiala Il ofenseaza mult pe Dumnezeu.
Trebuie sa crezi ca acel pacat, odata spus in scaunul de spovada, este sters, insa, iertarea pacatului este una, iar ispasirea lui este alta. Pentru fiecare pacat ispasim, aici, sau dincolo.
Ce poti face tu ca sa te simti mai bine? Ofera-ti viata lui Dumnezeu, accepta orice suferinta, ofer-o lui Isus ca ispasire pentru pacatul tau, dar fi convinsa ca, Dumnezeu te iubeste si iti vede cainta sincera, iar Indurarea Lui nu are margini.
Impacarea cu Dumnezeu se face doar prin Sacramntul Spovezii, iar acesta fiind realizat, pacatul este iertat, deci nu mai reveni asupra lui.
Crinuta si
Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e.
www.dozule.org/UK/UK_extra/UK_VSG.html" target="_blank">important
www.muntelesfinteitreimi.ro/Octombrie%202008.htm" target="_blank">Nusfalau
traieste sanatos
ellej spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Crinutz Mi s-a intamplat si mie o data, eram prea tanara ca sa il tin, aveam doar 20 de ani. Eram studenta, tocmai ma despartisem de prietenul de atunci, nestiind ca sunt insarcinata, nu aveam nici un punct de sprijin, nu as fi putut sa ma duc la ai mei cu asa ceva. Desi prietenul meu de atunci daca ar stii ca a avut un copil cu mine.....nu cred ca m-ar ierta ca nu i-am spus macar, el ma iubea f mult si a fost distrus de despartire. Ma rog sa revin la subiect... Nu ma mai simt vinovata, au trecut 10 ani, m-am spovedit, am botezat 2 copii dar nu de asta nu mai simt vinovatie ci pt simplul fapt ca atunci a fost unica alegere potrivita. O alegere gresita cumva dar pt mine era cea mai buna atunci. Le condamn pe cele care fac asta asa fara nici o noima, f des si nu au niciodata grija. La mine a fost o neatentie care m-a costat scump dar de atunci nu mi s-a mai intamplat. Spovedania te ajuta zic eu sa iti cureti un pic sufletul, apoi botezul unor copii e de ajutor. In timp va fi mai bine ai sa vezi. "Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu" http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007 |
Ma regasesc in povestetea ta. Cu diferenta ca aveam 21 sau 22 de ani si ulterior (peste cativa ani) prietenul a devenit sotul. Imi pare rau ca am fost atat de proasta sa nu ma protejez si niciodata nu am considerat ca a fost vina altcuiva (conjuctura etc) ci numai a mea. Atunci nu voiam un copil - si daca as putea schimba trecutul as avea grija sa ma protejez, dar copil la varsta aia tot nu mi-ar trebui.
Alt avort n-am mai facut, am botezat 2 copilasi si voi mai boteza unul. Asa cum spunea cineva inainte, uneori ma gandesc ca anumite incercari din viata imi sunt date ca pedeapsa.
Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)
gabirus spune:
crinuta, iti dau dreptate in ceea ce scrii. Problema nu este ca ne indoim de Dumnezeu si iertarea Lui, ci de noi ... Stim ca este posibil sa fim iertate ... dar suntem cu adevarat demne de asta? Faptul ca am constientizat si ne caim este destul? Daca am mai fi puse din nou in acea situatie, ce am face?
Daca Dumnezeu ne-ar incerca din nou, am fi mai bune? Am face mai bine?
Conform Scripturilor o femeie care nu vrea copii va fi aspru pedepsita. Iar daca primeste unul si il omoara, e cu mult mai rau.
Ne-am cait, dar daca ar fi sa o luam de la capat am fi capabile sa facem altfel? Am fi mai bune, sau doar am avea mai multa grija sa scapam de aceasta incercare?
Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim
nikole spune:
Crinutz, interventia ta a fost benefica, inteleg ce spui, din pacate cred ca ai si dreptate.
Dupa acea nefericita zi, am citit sute de pagini, am incercat sa inteleg legea lui Dumnezeu, am vb cu preoti, calugari...
STIU, ca odata marturisit, stiu ca suferinta sincera durerea din sufletul celui ce se caieste duce la iertare.STIU, TEORETIC.
Acum....nu stiu de ce ma mai indoiesc, dar mi-e greu sa si simt asta.
Paradoxal, inteleg cu mintea dar nu simt cu sufletul.
Si mai stiu ca e pacat sa ramai "agatat " in trecut, e cum spui tu o ofensa adusa Divinitatii, ptr ca D-zeu iarta, iar daca EL o face, cum ai putea tu un pacatos sa nu te ierti???
e cu dus-intors...de aceea inteleg perfect ce ai vrut sa transmiti prin mesajul tau
Poate si imprejurarile in care in cazul meu , a avut loc acel avort ma doare atat de rau.Nu a fost un accident, a fost dorit, de amandoi...nu post sa intru in detalii atat de intime totusi...aici.
Oricum lupta e a mea, si numai a mea, voi ajutati pe undeva sa trecem peste...
Gabi, referitor la intrebarile tale, in ziua aceea mi-am jurat ca nu voi mai trece prin asa ceva niciodata, si ca imi voi permite sa am un copil si fara toarta langa mine
am ajuns acolo, pot creste astazi un copil si singura dar...nici asa nu ar fi tocmai corect.
Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gabirus crinuta, iti dau dreptate in ceea ce scrii. Problema nu este ca ne indoim de Dumnezeu si iertarea Lui, ci de noi ... Draga mea, este firesc sa ne indoim de noi. Dumnezeu vrea sa Il chemam in ajutor, sa recunoastem, ca fara EL, nu suntem in stare de nimic. Increderea trebuie sa fie in Dumnezeu, Nu in noi. Atunci cand ne " micim", el ne ridica, intelegi? Stiu ca nu corespunda logicii umane, dar logica lui Dumnezeu nu este logica noastra.. Stim ca este posibil sa fim iertate ... Nu este posibil, ci cu siguranta suntem iertate, atunci cand avem cainta desavarsita ( Dumnezeu ne vede inima), si cand ne spovedim corect. dar suntem cu adevarat demne de asta? Faptul ca am constientizat si ne caim este destul? Daca am mai fi puse din nou in acea situatie, ce am face? Noi nu suntem demni de multe, dar cum am spus, pe Dumnezeu nu Il putem reduce la logica noastra, in primul rand pentru ca, noi nu stim sa iubim si sa iertam... Citeam undeva, ca, daca am vedea cat ne iubeste Dumnezeu, am plange de fericire. Asa mizerabili cum suntem, ne iubeste si ne cunoaste pe fiecare. Daca Dumnezeu ne-ar incerca din nou, am fi mai bune? Am face mai bine? Nu Dumnezeu ne incearca, ci diavolul. Dumnezeu ii permite diavolului sa ne incerce, dar cata vreme constienzizam ( ma refer la orice incercare, la orice pacat), ca, singuri nu suntem capabili de nimic, si imploram ajutorul Celui de Sus, e bine. Toata viata este o lupta intre bine si rau, ispitele sunt zilnice, pacatele sunt zilnice, iar pentru a putea rezista in asemenea momente, trebuie sa cerem anumite haruri in rugaciuni, si cu acele haruri vom rezista. Conform Scripturilor o femeie care nu vrea copii va fi aspru pedepsita. Iar daca primeste unul si il omoara, e cu mult mai rau. Este vorba de dreptul la viata. Vorbim despre viata, pe care noi nu o dam. Singurul care da viata este Dumnezeu, iar a lua o viata este un pacat urias, insa....uiti de talharul care a fost rastignit impreuna cu Isus si, caindu-se, a fost mantuit? Niciodata sa nu subestimam Milostivirea lui Dumnezeu. Asta Il ofenseaza. Ne-am cait, dar daca ar fi sa o luam de la capat am fi capabile sa facem altfel? Am fi mai bune, sau doar am avea mai multa grija sa scapam de aceasta incercare? Singure nu veti fi capabile, dar cu ajutorul celor de sus, cu siguranta. Intensificati-va rugaciunile, scutul impotriva celui rau, invocati-l zilnic pe Arhanghelul Mihail, rugati-o pe Fecioara Maria sa mijloceasca pentru voi obtinerea acelor haruri necesare pentru a nu mai cadea in acest pacat, si nu in ultimul rand, implorati-l pe Dumnezeu sa va ajute sa fiti statornice in lupta asta ( nevazuta, dar reala). Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim |
Crinuta si
Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e.
www.dozule.org/UK/UK_extra/UK_VSG.html" target="_blank">important
www.muntelesfinteitreimi.ro/Octombrie%202008.htm" target="_blank">Nusfalau
traieste sanatos