Avortul si iertarea

nikole spune:

Foarte interesant...si dureros!multumim

Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Loma spune:

Fetelor uitati aici o mangaiere.

http://www.youtube.com/watch?v=ZVK9FJqJWKw&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=v2WkS-x-8gU&feature=related

Loma

Ioanatugs spune:

Buna seara tuturor!
Gabirus foarte buna ideea acestui subiect!
Crinuta ai scris foarte frumos despre iertarea acestui pacat, ai mare dreptate!
Vin si eu cu povestea mea: Acum 9 ani am facut un avort, un pacat mare, care desi era din punctul de vedere al medicilor "terapeutic", eu am regretat mult gestul facut si m-am invinovatit ca nu am riscat si m-am autopedepsit mult timp...7 ani mai exact. Aveam 26 ani si i-mi doream copilul, chiar daca venise neplanificat, chiar daca eram in ultimul an de facultate si nu eram casatoriti atunci. Pe langa sarcina care evolua bine, era un chist mare de vreo 10 cm, care tot crestea si dupa spusele medicilor "era periculos atunci". Acum nu, pentru ca exista alternative sa scoata chistul si sa nu afecteze sarcina, pe atunci insa sfatul medicului era sa fac avort, operam chistul si pe urma sa fac alt copil. Eram novice in domeniu, speriata de ce-mi spuneau ca mi se poate intampla si am acceptat sa fac acel chiuretaj, care mi-a adus multe probleme mai tarziu. Am regretat mult ca l-am facut si ma gandeam de ce nu am riscat??? Am fost la preot, m-am spovedit si mi-a spus ca daca a fost la indicatia medicului, pacatul nu e asa de mare. Eu insa il simteam imens si am trait cu el mult timp, am plans singura cu ecografia puiului in brate multi ani la rand, mai ales ca nu mai ramaneam insarcinata. Mi se inradacinase ideea ca Dumnezeu ma pedepseste pentru acel pacat si nu-mi mai da alt copil. La fiecare Craciun si Paste marturiseam acelasi pacat, pina cand intr-o zi preotul meu mi-a zis sa ma opresc, ca acest pacat l-am mai marturisit si nu mai trebuie, ca e de ajuns o data. Eu insa simteam ca trebuie sa-l marturisesc in veci si atunci am realizat ca mai am putin si innebunesc daca nu ma opresc. In 2007 la fix 7 ani de la chiuretaj am hotarat sa tin toate posturile in acel an si pe urma sa spun stop si sa ma iert si eu pe mine. Si asa am facut...si credeam ca am reusit, mai ales cand am ramas din nou insarcinata in iulie 2008, prin FIV...atunci am fost foarte fericita si am simtit ca Dumnezeu m-a iertat. Dar fericirea nu a durat decat cateva saptamani, pentru ca sarcina mea se oprise din evolutie si atunci a incoltit ideea ca Dumnezeu ma pedepseste. Am trecut si peste aceasta suferinta cu ajutorul sotului, al prietenelor de pe forum si am ajuns sa sper din nou...am prins curaj sa mai incerc o data. O noua fertilizare in vitro mi-a adus o alta sarcina inainte de Craciun2008 si ma gandeam cat de mult ma iubeste Mos Craciun, de mi-a adus ce mi-am dorit cel mai mult. Am plans de fericire si am fost optimista, nu m-am gandit ca mi se mai poate intampla ceva rau. Insa nu a fost sa fie nici de data asta....o alta sarcina oprita din evolutie, a doua...si m-am intrebat din nou : DE CE???? Si iar m-am gandit ca poate nu m-a iertat...ca pacatul meu de acum 9 ani ma bantuie, desi eu m-am iertat pe mine. Oare unde am gresit???? Ce nu am facut??? Sunt intrebari la care nu gasesc raspuns si stiu ca nu-mi va putea raspunde nimeni....

"Unii se plang ca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini." W. Shakespeare

crinuta spune:

Draga Ioana, o sa-mi permit sa iti raspund, pentru a clarifica cateva aspecte:

1) pacatul a fost la fel de mare, indiferent ca ti-a spus medicul, pentru ca tot....a lua o viata se numeste, de aceea te-ai si simtit cum te-ai simtit

2)pacatul spovedit, cu cainta desavarsita, este iertat, deci nu mai trebuie revenit asupra lui, pentru ca, asa cum spuneam inainte, asta echivaleaza cu neincrederea in faptul ca Dumnezeu ne iarta si este milostiv


3) Dumnezeu te iubeste, nu te pedepseste. Faptul ca, logica LUI nu corespunde cu logica Noastra, ca planul Lui nu se potriveste mereu cu al nostru, nu inseamna ca nu ne iubeste. Doar oamenii procedeaza asa, la modul " gata, m-am suparat, sa vezi ce-ti fac".Pe Dumnezeu nu-L putem reduce la asa o gandire.
Are grija ala rau sa iti bage mereu in cap ca Nu esti iertata, ca trebuie sa tot repeti pacatul ( adica, are grija sa Il ofensezi indirect pe Dumnezeu, prin neincredere, cu toate ca, nu asta e intentia ta), precum si... faptul ca Dumnezeu pedepseste, bate, cum spun unii.
Ce trebuie sa stii este ca, orice pacat, venial, sau de moarte, trebuie ispasit, aici, sau dincolo. Este de preferat sa ispasim aici decat dincolo, crede-ma.
Am sa caut niste rugaciuni care se fac in situatii similare cu a ta, si ti le voi da, daca esti de acord, bineinteles, dar pana atunci, te rog sa iti scoti din minte si din suflet faptul ca Dumnezeu te-ar pedepsi, si sa incerci sa iti intaresti relatia cu Dumnezeu.
Atunci cand te rogi, sa crezi, ca El te asculta, ca te iubeste asa cum nici un om nu este capabil sa o faca, si, sa crezi, fara nici o indoiala, ca orice incercare prin care iti este dat sa treci, nu are alt scop decat purificarea ta spirituala, care este cea mai importanta.
Dumnezeu stie cat regreti acel pacat, stie de asemenea cat iti doresti un copil, iar eu ti-as sugera, ca atunci cand ii ceri un copilas, adauga in rugaciune sa fie voia LUI.
Nu-ti propune termene, stiu ca e greu, e cumplit, dar invata sa ai incredere in Cel care te-a creat.
Nu-i atribui te rog lui Mos Craciun ceva ce ii apartine lui Dumnezeu ( " ma gandeam cat de mult ma iubeste Mos Craciun"....). intelegi ce vreau sa spun..

Deci, alunga gandurile menite sa te tulbure, nu-i mai permite celui rau sa te tortureze.

O sa revin cu ceea ce ti-am promis.

te imbratisez

Crinuta si Rayan







Fara Dumnezeu nimic nu e.


The True Church is ONE, HOLY, CATHOLIC and APOSTOLIC


www.muntelesfinteitreimi.ro/Ianuarie%202009.htm" target="_blank">Muntele Sfintei Treimi- Mesajul Duhului Sfant din ianuarie 2009

gabirus spune:

Crinuta, esti ingerul pazitor al acestui subiect

De la mine, chiar daca doar virtual, un crin alb, in semn de apreciere pentru suportul oferit. Ceea ce tu ai explicat este esential pentru noi, cele care am trecut prin aceasta problema, pentru ca ne ajuta sa constientizam natura problemei si felul in care putem trece de aceasta grea incercare a iertarii.

Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

crinuta spune:

Sa stii ca motivul pentru care am intervenit la acest subiect, a fost faptul ca, m-am recunoscut in voi in anumite privinte.
Si eu obisnuiam, cu alte pacate, sa ma indoiesc ca au fost pe deplin iertate in urma spovezii, dar de fapt indoiala venea din faptul ca imi baga ala rau in cap ca poate nu am spus cum trebuie pacatul, ca " what if, si what if", si stiu ce tortura sufleteasca este asta, iar frica, nu ne apropie de Dumnezeu, ne indeparteaza.
Nu-L poti iubi pe Dumnezeu daca ti-e frica. Nu putem iubi pe nimeni daca ne este frica de acea persoana.
Cand vezi totul dpdv spiritual, vezi totul altfel.
Si eu am aflat tarziu ca Il ofensam pe Dumnezeu atunci cand tot repetam pacate la spovada, cand ii reducem capacitatea de a iubi, de a ierta, la propria noastra capacitate...., ce sa spun, e mult de spus, dar mai important decat a spune, este a trai asta, a simti...







Crinuta si Rayan







Fara Dumnezeu nimic nu e.


The True Church is ONE, HOLY, CATHOLIC and APOSTOLIC


www.muntelesfinteitreimi.ro/Ianuarie%202009.htm" target="_blank">Muntele Sfintei Treimi- Mesajul Duhului Sfant din ianuarie 2009

Ioanatugs spune:

Crinuta multumesc frumos pentru tot!Stiu ca pacatul e la fel de mare, deaceea ma caiesc atat de mult. Cand m-am referit la Mos Craciun, tot la Dumnezeu m-am gandit, nu la cineva imbracat in Mos Craciun. Eu consider Craciunul o sarbatoare foarte mare, ca si Pastele si mereu am tinut aceste posturi, iar la finele lor m-am spovedit, dupa care mi-am pus dorinta de a ramane insarcinata. Deaceea am spus ca Mos Craciun mi-a indeplinit dorinta...doar Dumnezeu poate da viata, sunt convinsa de asta. Poate nu m-am exprimat bine in povestea mea....
Am botezat si cununat cand am simtit eu nevoia, nu ca sa-mi fie iertate pacatele mele.
Am botezat un baietel acum 3 ani, apoi am cununat doi tineri care acum au un baietel de numai o luna si il voi boteza curand si pe el. Am citit "Acatistul pruncilor avortati", m-am cait mult in sufletul meu si cred ca Dumnezeu m-a iertat, pentru ca EL ne iarta toate pacatele. Insa nu stiu in ce masura m-am iertat eu pe mine....credeam ca m-am iertat, insa nu stiu cat de mult.
Credinta in Dumnezeu nu mi-a fost tulburata nici o clipa si sunt o fire foarte optimista, insa rana inca e deschisa in sufletul meu si nu stiu ce sa fac ca sa se inchida si sa o pot lua de la capat.



"Unii se plang ca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini." W. Shakespeare

gabirus spune:

Ioana, stii ce ar trebui sa facem? Sa separam IERTAREA de CAINTA! Sa ne caim in fiecare clipa pentru ca am facut acest pacat josnic, dar sa avem incredere ca suntem iertate, daca ne-am spovedit. Cainta ne ajuta sa fim umili si sa ne ferim in viitor sa mai cadem in capcane. Dar in acelasi timp sa simtim iertarea.

Hai sa ne gandim la iertarea lui Dumnezeu dupa ce ne rugam si sa impartasim ce am simtit fiecare.

Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

Ioanatugs spune:

Gabirus asa o sa fac si eu!
Eu m-am hotarat sa incep de vineri acum sa citesc din nou "Acatistul pruncilor avortati", timp de 7 saptamani si sa postesc vinerea mereu. Eu am mai citit acest acatist, insa nu l-am citit asa cum trebuie, 7 vineri la rand cu post. Cred ca fiecare stie ce il ajuta mai bine sa treaca peste, sau daca nu stie cauta, ca mine...asa ca sper sa ma ajute....
Va doresc multa liniste si lumina in suflete!

"Unii se plang ca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini." W. Shakespeare

AmethystRain spune:

Imi inchipui ca e foarte greu...nici nu pot sa comentez. E foarte subtire linia dintre a vedea gravitatea faptei, dar a nu deznadajdui din cauza ei. Un duhovnic bun stie cum sa va indrume si sa va spuna ce sa faceti...

Citind topicul, mi-am amintit de maica Siluana Vlad, citisem "la ea" despre iertare ( nu se referea la avort, dar e o radiografie a sentimentului iertarii, demna de parcurs)... Va las linkul, desi e posibil sa il stiti deja (sunt cuprinse si niste materiale referitoare la avort): http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php

Numai bine