Incapatanarea dusa la extrem
Raspunsuri - Pagina 7
simali spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui anca_a
Simali, hai sa mai bat putin campii. Dupa cum spunea roxx, vorbim doua limbi diferite. In situatia de fata tu vezi o mama abuzata de copil iar eu vad invers. Putem sa discutam pana maine, degeaba si total paralel pentru ca e clar ca nu avem acelasi sistem de valori si nu vedem realitatea in acelasi fel. Ca noi discutam de-a lela nu-i bai...ii bai ca acesti copii, pe langa faptul ca sunt abuzati constant, mai sunt si pedepsiti cand indraznesc sa se revolte. Tocmai aceste imprejurari ar trebui discutate si intelese. Ar fi primul pas spre o rezolvare a situatiei in favoarea copilului. |
Te inseli. Eu vad o mama care CREDE ca bataia e rupta din rai pentru ca EA, LA RANDUL EI, A FOST CRESCUTA ASA. Aceasta mama nu va putea sa-si schimbe atitudinea fata de copiii ei pana cand nu-si va schimba atitudinea fata de ea insasi, pana cand nu va hotari ca ceea ce i s-a facut ei in copilarie este groaznic, ca proprii ei parinti au gresit, ca NIMENI nu merita un astfel de tratament, nici macar ea.
Apoi mai vad niste copii CARE DEJA AU O ANUMITA VARSTA SI NISTE METEHNE. Din cauza relatiei de tipul "azi te pup si maine te bat" fetele isi copiaza deja abuzatorul, sunt capricioase si abuzeaza la randul lor. Nu se rezolva cu luatul in brate si multa iubire.
Cat despre educatie, da, eu cred in educatia facuta relaxat, ferm, dar cu prietenie si blandete, eu cred ca fixarea unor reguli, mai ales daca se face la timpul potrivit, nu trebuie sa declanseze obligatoriu tantrumuri si circ in familie. Mai cred ca societatea noastra functioneaza - asa, in mare - dupa niste reguli si ca "respecta-ma sa te respect" este una dintre ele; ca insusirea acestei reguli cat mai de timpuriu (cam incepand cu 3 ani si terminand pe la 7 ani)va face din orice copilas o persoana empatica si atenta si la nevoile altora. Mai cred ca o fetita de 5 ani care vrea sa se joace cu sonorul tare in ciuda faptului ca STIE (i s-a spus) ca-i deranjeaza pe ceilalti ar trebui oprita din ceea ce face. Nu cu bataia, nu cu tipete, dar oprita. Ferm si calm, "nici un calculator astazi dar ramanem prietene si ne iubim in continuare pana la cer".
alice
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
E, nu!! La 14 ani, cand se smuceste si te priveste fara teama in ochi ca raspuns la smuceala, ai macar pe ce/cine sa dai vina: varsta ingrata, hormonii care incep sa-si faca de cap si ii intunesca mintile, anturajul, prietenii care il/o invata sa nu-si mai respecte parintii care s-au sacrificat pt el/ea, intrarea in UE care ne-a alterat valorile si ne-a stricat copiii, dracul care si-a varat coada etc, etc. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Eu am o relatie de vis cu fi'miu. Noi nu trebuie niciodata sa ne enervam, sa tipam, sa-l punem la punct. El isi doreste foarte mult sa fie bun si cred ca totul pleaca de la fpatul ca ESTE EL INSUSI CONVINS ca e un copil bun.
Dar mi-am pus problema ce voi face la adolescenta, cand vor urla hormonii si cand va dori mai multa libertate. Lui nu-i este frica de noi. Nu ne minte, n-are nici un fel de inhibitie. Probabil ca o sa-mi tranteasca-n fata cine stie ce... Dar sti ce voi face? Voi fi aceeasi buna prietena ca si astazi. Cand voi sti ca nu m-a trata corect ma voi supara clar si pe fata. Asa ar face un prieten de vrasta lui, nu?
Eu nu sunt genul care sta sa incaseze mojicii. Mai ales de la cei pe care-i iubesc. Stiu insa ca oricine, intr-un moment de furie, poate sa fie mojic. Dar ii dau sansa sa-i para rau, sa repare. Daca nu o face... sanatate si noroc.
alice
denizel spune:
| Citat: |
| Din cauza relatiei de tipul "azi te pup si maine te bat" fetele isi copiaza deja abuzatorul, sunt capricioase si abuzeaza la randul lor. Nu se rezolva cu luatul in brate si multa iubire. |
Dar cum se rezolva oare, Simali??
Eu cred ca tocmai asa se rezolva! Cu luat in brate si multa-multa iubire!!!!
Luat in brate si iubire, fara batai, fara respingeri, fara umiliri, fara inghionteli, pana cand copilul va sti sigur-sigur-sigur ca mama il iubeste mult de tot si ca mama nu e cea care, azi ii spune ca-l iubeste, maine il pocneste si-l respinge.
Faptul ca fetita da sonorul tare la tv (de ex.), nu o consider altceva decat o reactie normala si de inteles la insecuritatea pe care mama i-a creat-o.
Desigur, tv dat maxim poate fi si o fortare a limitelor impuse, dar nu cred ca despre asta este vorba in cazul acesta.
Si, nu in ultimul rand, copilul de 5 ani este victima, nu mama!!!
Mama (fosta abuzata in copilarie) un adult!!, are la indemana toate mijloacele pentru a iesi din postura de victima a parintilor ei.
Copilul nu are la indemana nici un mijloc de aparare, nimic!!!!! :-((((( Se apara de mama ei dand sonorul televizorului la maxim... :(.
denizel spune:
Simali, am citit si ultima ta postare.
A, cred ca ai inteles ca, cu toate ca foloseam persoana a 2a singular, nu ma refeream la tine :).
Ma refeream la cei care "rezolva" problemele aparute (plans pe strada, de ex.), luand copilul de-o aripa si parasind scena 
.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Asa ar face un prieten de vrasta lui, nu? |
Numai ca tu nu esti si nu vei fi niciodata un prieten de varsta lui. Tu esti mama si ai alt rol de jucat in viata lui, usor diferit de cel al prietenilor lui.
Dar n-as vrea sa ne impartim in doua tabere, sa ne impungem reciproc si sa ne justificam, asta nu foloseste nimanui. Cred ca avem cu totii ceva de invatat de la ceilalti.
Pe un copil de 14 ani - chiar si mai putini - evident ca nu-l mai poti lua pe sus de la locul "faptei".
Probabil se va si opune daca vrei neaparat sa-l iei in brate si sa-i declari iubirea ta neconditionata asa, tam-nesam, intr-o buna zi. Va fi derutat si va alege sa te respinga, fiindca nu poate avea brusc incredere in tine. Solutie exista insa. Schimbarea profunda a parintelui, in sensul de a-i arata consecvent iubire si acceptare, prin vorbe si fapte. Cu timpul se va convinge si copilul ca schimbarea e reala si va inceta lupta cu parintele, va incepe sa aiba incredere. E unica solutie autentica. Pedeapsa functioneaza doar pe termen scurt, creste frustrarea in copil (probabil ca si in parinte) si relatia nu are mare lucru de castigat.
Trebuie lucrat la fondul problemei. Nu ai cum sa ignori cauzele si sa tratezi exclusiv efectele.
Problema e ca nu-i deloc usor sa te schimbi, ca adult. E teribil de greu sa-ti accepti limitarile si ingradirile rezultate in urma asa zisei educatii primite in copilarie. Nu dati cu pietre in virtutea teoriei ca e adult si are toate parghiile necesare. Are nevoie de sustinere si suport pentru pasul asta. Multi nu au curajul sa-l faca niciodata... Nu invinuind-o pe Dana ii vom ajuta copii. Sa incercam sa fim ceva mai suportive
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
denizel spune:
Rrox, eu una nu pot fi suportiva cu o mama care declara ca
| Citat: |
| stiu ca bataia nu e o solutie dar, pentru moment e metoda cea mai la indemana |
sau
| Citat: |
Trebuie sa recunosc ca ii dau si bataie destul de des dar asta nu-i subjuga vointa, ia bataie si nu face ca mine, parca mai tare se pune contra. |
:-(((((
Imi e muuult mai mila de un copil de 5!!!! ani, batut si umilit, caruia mama lui vrea sa-i "subjuge vointa"
decat de un adult in toata firea.As putea fi suportiva, doar cumparandu-i mamei un aparat al empatiei, pe care sa-l tina lipit de ea si, la fiecare lovitura pe care o da copilului ei, sa simta exact ce simte copilul.
Cum acest aparat inca nu s-a inventat, ma multumesc sa fiu suportiva cu un biet copil mic si lipsit de aparare.
rrox3 spune:
Denizel te inteleg perfect, dar degeaba esti cu sufletul alaturi de copilasul de 5 ani, nu poti schimba nimic din ceea ce traieste decat ajutandu-i mama sa se schimbe. Incriminand-o nu cred ca o vom determina sa schimbe ceva. Nu-i usor sa fi nici in pielea ei. Hai sa-i punem la zid faptele, dar nu si pe ea. Ea cred ca trebuie ajutata, fiindca isi iubeste copii, asa cum stie ea la momentul asta... Dar pe iubirea asta isi poate baza schimbarea, de care au atata nevoie fetele ei.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
denizel spune:
Roxana, dar nu o incrimineaza nimeni.
Toata lumea de aici a incercat sa o ajute sa inteleaga sufletelul unui copil.
Toata lumea a venit cu sfaturi si cu sugestii de abordare a relatiei cu fetita ei.
De asemenea, i-a fost sugerat sa faca o vizita la un psiholog pentru ca, se pare, are niste traume peste care nu reuseste sa treaca.
Faptul ca Dana nu mai spune nimic, mie imi da sperante.
Ma face sa cred ca a inteles poate ca vointa unui copil nu trebuie zdrobita, ca un copil nu trebuie batut, ca un copil nu are nevoie de altceva decat de dragoste si iar dragoste.
Dragoste aratata si dragoste dovedita, pe intelesul lui!!!, iar si iar si iar!!
Si eu inteleg foarte bine ce vrei tu sa spui cu suportivitatea , dar hai sa plangem putin si de mila fetitei, nu numai sa tinem de manuta biata mamica batuta in copilarie.(Fac si eu ca aia micii: da' nu-i corect!! :-)
ile77 spune:
DANA D ,postarile tale m-au socat.
Cu cita usurinta iti maltratezi( e cuvintul potrivit) fizic si psihic copilul.
Uite ea e rezultatul educatiei pe care i-ai dat-o .E ceea ce ai creat tu timp de 5 ani.
Suna tragic ,dar e adevarat.
De ce dai in ea???? E greu sa accepti ca e vina ta, e greu sa iti accepti neputinta??
Uite-te la cealalata fetita de 5 ani care merge zimbind, de mina cu mamica ei. Care zice "multumesc mami" sau "te rog frumos mami".Cum crezi ca fetita aia a ajuns asa???
Eu zic ca tu ai nevoie de ajutor. Si urgent.
Imi pare rau ....dar violenta fizica fata de copii este de neacceptat.
Ile, mami de Vivian (07.03.2006)
http://good-times.webshots.com/album/568512292eJLims
cristi_2003 spune:
m-am tot gandit astazi daca sa scriu aici sau nu, ca deocamdata eu nu am copil - dar am experienta unui copil.
si pe noi (eu si verisoara mea) ne batea bunica. crunt. cu placere. indiferent ce faceam ne batea - asta era pedeapsa ei, atata stia. si asta a facut de la 2 pana la 12 ani, cand deja eram mai inalta ca ea si i-am spus clar si raspicat ca daca mai indrazneste dau si eu inapoi.
bunicul meu era fix invers - ar fi facut orice pt noi, nici sa se uite urat spre noi nu cred ca ar fi putut. orice i-am fi facut era ok numai sa stam cu el.
si stiti care era culmea? cand ne batea bunica stateam si inghiteam, cu greu, dar cu incapatanare. oricat ar fi dat nu i-as fi dat satisfactia sa ma vada plngand sau ceva. si dupa ce termina mergeam si faceam fix ce stiam ca o poate enerva mai tare. si iar luam bataie si iar i-o faceam si uite asa. si nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ascult de ea. in schimb, bunicul era destul sa ne zica haideti/mergeti/faceti ca se facea imediat. si cu mult drag.
poate asta face si fata ta dana, ti se opune pt ca sa iti arate ca nu o poti invinge cu bataie. e o reactie fireasca, normala, sa lupti impotriva la ceva nedrept ce ti se face.
cred ca solutia e pur si simplu sa ii arati ca o iubesti - dar constant, permanent, fara exceptii. si sa nu o mai bati - ca sau o sa iti devina dusman si o sa se inraiasca contra ta, sau o sa devina fricoasa, fara curajul de a-si cere drepturile.
si sa te odihnesti un pic - ca atunci cand ai nervii incordati la maxim poate chiar daca vrei nu reactionezi firesc la unele lucruri.
36+ cu 
Stefan Carol
sa fii sanatos pana la 40+ iubi lui mama
http://bd.lilypie.com/z4XWp3.png
AMR 2 SAPTAMANI