Incapatanarea dusa la extrem
Raspunsuri - Pagina 6
musetto spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Si mie mi-a fost greu sa o resping dar am facut-o in scop didactic, am considerat ca daca ma dragalesc cu ea inseamna ca ii aprob comportamentul de cu seara, ca asta e un semn ca nu a facut nimic rau, ca a avut dreptate sa face scena aia. |
Dana, inteleg ca ai deschis subiectul fiind convinsa ca fata ta greseste si tu nu mai stii ce metoda sa aplici ca sa o aduci pe drumul cel bun. DAR, dupa tot ce ti-a scris lumea aici, ti s-a strecurat in suflet macar o clipa indoiala ca nu fata e cea care greseste, ci metodele tale de educatie ar putea fi problema? Din felul in care continui sa raspunzi, tind sa cred ca nu. Tot fetele sunt vinovate de una saau alta, am mai primit cateva exemple de cat de rau se poarta, in schimb nicio indoiala, nicio remuscare, nici macar un rand care sa contina o privire critica asupra rolului tau in toata povestea asta. Ele reactioneaza urat, asta e clar. Dar reactioneaza previzibil la un mod de educatie defectuos (pt care ar tb sa le multumesti si parintilor tai, printre altele).
Nu e usor sa descoperi si sa accepti ca tu esti cea care are ceva de corectat, dar de dragul fetelor tale, incearca sa faci efortul asta. La ce iti ajuta (si la ce le ajuta lor) sa ramai cu orgoliile intacte?
Daca solutiile noastre nu iti trezesc interesul, atunci apeleaza neaparat la un psiholog sau la cine e specializat in Romania pe tema asta, pt ca involuntar, tu distrugi doua caractere tinere, in formare. E clar ca iti iubesti foarte mult copiii, nimeni nu pune asta la indoiala, dar faptul ca nu stii cum sa te porti cu ei, le va afecta iremediabil personalitatea, nemaivorbind si de relatia dintre voi.
Eu nu m-am putut abtine sa nu scriu aici pt ca, asa cum zicea cineva mai sus, a plans copilul din mine citind acest subiect si am simtit nevoia sa dau o mana de ajutor la clarificarea situatiei. Dar recunosc ca am fost dezamagita de raspunsurile tale, am senzatia ca ne-am pierdut cu toatele timpul si purtam un dialog al surzilor. Imi doresc din tot sufletul sa ma insel si sa gasesti la timp solutia cea mai buna. Mult succes.
mihaela_80 spune:
dana,
eu te stiu de la mai multe subiecte, ti-am raspuns si la cel legat de fetita cea mare,din modul in care explici tu ce se intampla (si repet, de-a lungul timpului, la mai multe subiecte), eu cred asa, ca esti tare tare nefericita si insetata de a primi iubire, practic o cauti peste tot si nu o gasesti nicaieri.
cred ca fetele tale ti-au produs o mare dezamagire pentru ca nu te iubesc asa cum ai tu nevoie. cat timp au fost mici ti-ai putut imagina relatia ta cu ele asa cum ai vrut dar acum ca a iesit si cea mica din stadiul de papusica fara vointa ai si cu ea aceleasi probleme ca si cu cea mare.
cu sotul duci o lupta, parintii au in mod clar lacune afective ( in trecut te-au batut) iar copiii tai au de fapt nevoie sa primeasca de la tine ce vrei tu de la ei.
eu cred ca nici o metoda educativa sau de dresaj nu va da rezultate pana nu iti vei face ordine in suflet, cu sau fara ajutorul unui psiholog.
vreau doar sa iti spun ca te inteleg, trebuie sa iti fie foarte greu, dar trebuie sa iti faci curaj si sa deschizi niste dulapuri, cred ca pe forum poti gasi suport pentru asta.
daca ceea ce scriu are vreun sens pentru tine, mai scriu.
Deianira spune:
Dana, nu esti empatica deloc.
Te rog, pune-te in locul unei fetite de 5 ani care trece printr-o multime de schimbari deodata si ca sa se calmeze, o mai si incaseaza... :-((
Nu sunt de acord cu violenta de niciun fel, dar totusi, iti pun intrebarea asta - crezi ca ea ar fi capabila sa te bata cu aceiasi forta pe tine?
Esti tu - o femeie in toata firea, contra unui copilas de 5 ani!!!
Trebuie sa te trezesti la realitate si sa te schimbi, nu ai o metoda educativa deloc buna.
Faptul ca ai scris aici e primul tau pas spre schimbare, continua, te rog!
Nix spune:
Dana, cred ca in primul rand ti-ar fi tie bine, iar apoi fetelor tale precum si vietii tale de familie daca ai cere ajutorul si sustinerea unui specialist.
Sunt multe lucruri pe care reusim, uneori cu greu, sa le gestionam singuri, dar tot atat de multe lucruri sunt pentru care avem nevoie de ajutor, si nu este nici o rusine sa ceri ajutorul cuiva. Primul pas l-ai facut aici pe forum, cred ca mai personalizat si mai util pentru tine ar fi sa ai o relatie personala cu un psiholog.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Cris-cris, l-as lua de acolo dar nu cu intentia de a-l pedepsi ci de a-l consola si de a incerca sa inteleg ce anume l-a determinat sa aiba acea iesire. Si as discuta ore in sir (daca si el ar vrea) pana as fi sigura ca am inteles motivul real al plansetelor lui. Si l-as pupa si l-as imbratisa, asigurandu-l de un milion de ori ca il iubesc si ca e perfect normal sa fie trist cateodata, ca in viata nu putem avea intotdeauna tot ce ne dorim (asta in cazul in care ar plange pentru un obiect, de dragostea mea neconditionata nu se va indoi niciodata) dar ca mama e langa el daca are nevoie de doua brate care sa-l cuprinda. |
Daca citesti mai atent faza cu fetita in cauza (care nu este un copil mic) ea a cerut la fast food si mama a dus-o si a stat la coada, dupa care i-a spus mamei ceva de genul "eu nu vreau nimic, merci". Bateti campii cu gratie cu faze gen o luam in brate si incercam sa inteleg ce i-a provocat suferinta si apoi o asiguram de toata dragostea mea. Fata asta este un adult maine-poimaine, va avea copiii ei, va avea poate un sot, un sef, ea trebuie sa se comporte civilizat daca vrea sa fie tratata civilizat. Daca mama se lasa abuzata la infinit, fata isi va cauta toata viata o victima si sti in cine sunt cele mai multe sanse s-o gaseasca? In proprii ei copii, mici si lipsiti de aparare.
Nu discut imprejurarile care au dus-o pe fata sa se comporte asa cu mama ei. Dar daca mama vrea sa faca ACUM ceva, acest ceva nu este mangaiatul pe ceafa cand fata o calca in picioare. Nici violenta, nici tipetele. Ci un comoprtament CORECT din care sa reiasa clar ca mama isi cunoaste drepturile si pretinde sa fie tratata ca o fiinta umana.
alice
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Irina, de data asta ca sa fiu sigura ca am fost inteleasa editez eu: se ia copilul de la locul faptei si se pedepseste. Anca si Alex (1 an) |
Si cand are 14 ani tot aceeasi metoda? "Se ia copilul"?
alice
ioana spune:
Revenind la subiect:
Eu as fi inchis si calculatorul, si televizorul. Gata, in seara asta nu ne mai uitam la nimic, ca sa nu ne enervam toti. As fi luat o carte sa-i citesc o poveste-doua trei celei mici, timp in care si fata mai mare ar fi putut sa citeasca ceva, si tatal.
Sau as fi propus sa jucam ceva: Nu Te Supara Frate, Piticot, carti, rummy etc.
Noi facem frecvent asta. Daca ne uitam la TV si baiatul (7 ani) vine si el si sta langa noi, desi nu este un program pentru copii, am inchis imediat televizorul si mergem in camera lui. Fie ne jucam impreuna, fie el se joaca si eu citesc si mai stam de vorba in timpul asta.
Mai ales in situatia data, cand stati toti 4 intr-o camera, Tv-ul si calculatorul cred ca sunt mai degraba generatoare de nervi si frustrari. Poate e un sacrificiu pentru parinti (dupa o zi de serviciu nu pot si eu sa ma relaxez la televizor), dar, daca e spre binele tuturor...
In ceea ce priveste fata cea mare, lucrurile sunt mai clare: plec imediat, nu ma supar si nu despic firul in patru, dar nici nu ma mai prinde a doua oara in mall cu ea.
Va doresc numai bine. Sunt sigura ca, odata mutati in casa noua, veti trece incet-incet peste toate acestea.
Ioana.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Si cand are 14 ani tot aceeasi metoda? "Se ia copilul"? alice |
E, nu!!
La 14 ani, cand se smuceste si te priveste fara teama in ochi ca raspuns la smuceala, ai macar pe ce/cine sa dai vina: varsta ingrata, hormonii care incep sa-si faca de cap si ii intunesca mintile, anturajul, prietenii care il/o invata sa nu-si mai respecte parintii care s-au sacrificat pt el/ea, intrarea in UE care ne-a alterat valorile si ne-a stricat copiii, dracul care si-a varat coada etc, etc.
anca_a spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Daca citesti mai atent faza cu fetita in cauza (care nu este un copil mic) ea a cerut la fast food si mama a dus-o si a stat la coada, dupa care i-a spus mamei ceva de genul "eu nu vreau nimic, merci". Bateti campii cu gratie cu faze gen o luam in brate si incercam sa inteleg ce i-a provocat suferinta si apoi o asiguram de toata dragostea mea. Fata asta este un adult maine-poimaine, va avea copiii ei, va avea poate un sot, un sef, ea trebuie sa se comporte civilizat daca vrea sa fie tratata civilizat. Daca mama se lasa abuzata la infinit, fata isi va cauta toata viata o victima si sti in cine sunt cele mai multe sanse s-o gaseasca? In proprii ei copii, mici si lipsiti de aparare. Nu discut imprejurarile care au dus-o pe fata sa se comporte asa cu mama ei. Dar daca mama vrea sa faca ACUM ceva, acest ceva nu este mangaiatul pe ceafa cand fata o calca in picioare. Nici violenta, nici tipetele. Ci un comoprtament CORECT din care sa reiasa clar ca mama isi cunoaste drepturile si pretinde sa fie tratata ca o fiinta umana. alice |
Simali, hai sa mai bat putin campii. Dupa cum spunea roxx, vorbim doua limbi diferite. In situatia de fata tu vezi o mama abuzata de copil iar eu vad invers. Putem sa discutam pana maine, degeaba si total paralel pentru ca e clar ca nu avem acelasi sistem de valori si nu vedem realitatea in acelasi fel.
Ca noi discutam de-a lela nu-i bai...ii bai ca acesti copii, pe langa faptul ca sunt abuzati constant, mai sunt si pedepsiti cand indraznesc sa se revolte.
Tocmai aceste imprejurari ar trebui discutate si intelese. Ar fi primul pas spre o rezolvare a situatiei in favoarea copilului.
anca_a spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui irina.c.
adica ,spus mai clar, nu esti de acord cu pedepsirea copilului ca metoda de educatie(am inteles bine?) Irina, mami de  bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007) am blog  |
Pedeapsa umileste, frange aripi, provoaca frica, supune. Cum poti sa o numesti metoda de educatie?