Incapatanarea dusa la extrem
Raspunsuri - Pagina 4
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana dDespre fata cea mare nu stiu ce sa spun, daca s-au rezolvat sau nu problemele, oricum nu sunt asa grave si cred ca sunt normale pentru varsta ei. Sambata a fost o zi neagra pt mine ca mama. La insistentele ei ca "nu am cu ce sa ma imbrac" desi mereu ii cumpar haine, am plecat in oras cu ea pe vremea aia de sa nu dai afara un caine. Am colindat doua Mall-uri, a probat o gramada dar nimic nu i-a placut si dai si plangi pe strada si in mall ca nu vreau sa-i iau ca nu are haine ca... ploua afara ca nu are casa ca... A vrut sa luam masa la un fast food, zic bine, nu am indraznit sa o refuz, ma asez la coada si ea la o masa, apoi o chem sa imi spuna ce vrea. Zice: nu mananc, ce nu ai zis tu ca vrei sa mananci? raman siderata si nu ma credeam capabila de atata rabdare si sa inghit atatea dar pana la urma aproape ca m-am rugat de ea sa manance dupa ce la inceput era gata sa-mi faca alta scena daca nu acceptam sa o duc la fast food. Fetele meleIremediabil indragostita de CANADA |
"nu am indraznit sa o refuz"?pai daca tie ti-e teama de ea si de reactiile ei normal ca te controleaza cat poateincepe sa planga in strada ca sa te manipuleze (am editat, sper ca acum e clar ce am vrut sa spun)?in minutul urmator plecam acasa fara nici o discutie, si urmeaza o pedeapsa, de ex. fara nici un lucru nou cumparat, sau fara plimbari prin magazine timp de o luna, sa zicemnu vrea sa manace?foarte bine, nu ii cumperi, si plecati acasa, cu toate scenele ei
apoi nici tu nu ai nici o regula, actionezi dupa impuls Irina, mami de
bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007) am blog
simali spune:
Eu cred ca Dana e o mamica foarte trista, ajunsa undeva la o fundatura.
Dana, problema ta nu este ca nu-ti iubesti copiii. Ii iubesti chiar foarte mult si asta se vede din disperarea mesajelor tale.
Problema ta este insa RELATIA DE AGONIE SI EXTAZ pe care o ai cu copiii tai. Intre "hai cu mama sa te pup, sufletelu' lu mama, soarele meu, etc." si o bataie cand te lasa nervii si crizele copiilor iti pun capac. Copiii nu inteleg nimic dintr-o astfel de educatie. Ei vad cum azi mama ma lasa sa fac absolut orice fara sa ma opreasca (probabil cand esti in toane bune si-ti propui sa nu te enervezi) si maine o apuca sa se enerveze dintr-un nimic (probabil tie ti se umple paharul si izbucnesti nu pentru o fapta ci pentru toate frustrarile acumulate in trecut) si se repede la mine si ma bate si tipa si eu copilul treg concluzia ca mama mea e nebuna, instabila si nu se poate conta pe ea.
Pentru ca vezi tu, educatia nu se face pe principiul "cand sunt in toane bune e permis orice si and nu mai pot izbucnesc ca un vulcan maturand totul in jurul meu". Cand copilul se comporta nepotrivit iei imediat o masura - chiar daca esti in mijlocul filmului preferat, chiar daca azi nu-ti arde de scandal, chiar daca esti in public, chiar daca ai alte planuri. Cand fetita ta mai mare a spus la fast food ca nu mananca eu lasam totul acolo si plecam imediat, fara discutii si fara comentarii. Si apoi o refuzam de cel putin 2-3 ori cand ar mai fi vrut astfel de atentii. Nu tipam la ea, nu ma certam, nimic. Pleacam si o lasam pe ea sa traga concluzia.
In situatia cu fetita mai mica si calculatorul. Eu aveam clar un program de calculator (sa zicem 1/2 ora/zi la 5 ani) si in jumatatea aia de ora eu reglam sonorul. Daca nu voia sonorul dat de mine, pac, calculatorul oprit si maine nu mai ai voie. Cand incepeau crizele de tipat, ramaneam calma in jurul ei, fara sa spun nimic si 3 ore daca voia sa tipe. Numaram oi, imi faceam unghiile de la picioare, incepeam frecatul canapelei (curatenia te tine ocupata in jurul copilului si nu-i mai dai atata atentie). O prindeam de manute daca incerca sa ma loveasca, o opream sa distruga lucruri (daca tranteste, arunca, iei obiectele si le pui sus intrezicand sa se mai atinga de ele "pana cand nu prezinti incredere"). DAR NU O LOVEAM. Violenta - impotriva oricui, caine, pisica, copil, sot - este ca un bumerang. Mai devreme sau mai tarziu se intoarce si te loveste tot in tine, cu si mai mare violenta. Daca smeni vant culegi furtuna. Seamana pace si liniste si vei culege pace si liniste.
Dar mai intai tu trebuie sa sti ce vrei. Ce permiti si ce nu, ce se face si ce nu se face, cat este prea mult si cat este prea putin. Si asta este cel mai greu.
Pasul 1: Sa sti tu, prima, ce vrei de la copiii tai
Pasul 2: Sa sti ce vor copiii tai
Pasul 2: Sa te ti pentru ca ceea ce vreti (tu si ei) sa se indeplineasca (oricat timp, efort si nervi te-ar costa asta)
alice
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui filofteia
Eu vreau doar sa-ti spun, ca a trecut un an de cand mama mea a murit si tot n-am iertat-o pentru bataile date atunci, pentru cuvintele aruncate aiurea si care pe mine ma dureu atat de tare. Nu ca nu indrazneam sa ii spun nebuno, nu indrazneam sa-i spun nimic...nu aveam un umar pe care sa plang pentru ca-mi era frica de reactia ei, indiferent care ar fi fost problema, nu aveam incredere in ea si in cum va reactiona. |
Eu am patit la fel cu tatal meu. Este situatia cea mai ingrata, pentru ca un mort nu mai poate sa-ti dea socoteala. Si mai este si societeatea care nu intelege cum poti sa urasti un mort, mai ales parintele tau. Eu mi-am inhibat multi ani sentimentele astea. Apoi mi-am dat voie sa urasc, fie ce-o fi. Si apoi... miracol... iertarea a venit de la sine, intr-o zi. Nici astazi nu pot sa explic cum s-a intamplat. Procesul la mine a durat 6 ani. Iti doresc sa poti experimenta si tu starea aceea de beatitudine si eliberare pe care ti-o da iertarea adevarata (nu aceea de ochii lumii, sai aceea cu care te minti).
alice
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui irina.c. incepe sa planga in strada?in minutul urmator plecam acasa fara nici o discutie, si urmeaza o pedeapsa, de ex. fara nici un lucru nou cumparat, sau fara plimbari prin magazine timp de o luna, sa zicem |
Irina, sa inteleg ca tu iti pedepsesti copiii pentru ca plang?
Anca si Alex (1 an)
anya spune:
Dana, nu forta fizica rezolva problemele. Daca eu am avut baieti, mi-am dat seama mai devreme, poate, decat tine, ca nu voi reusi mult timp sa ii iau pe sus si sa-i pun la colt. Ca atare, cu vorba buna, stat putin langa ei, mai cu ajutorul lui tati au invatat ca la colt nu e locul de pedeapsa ci locul de gandire. Nu patul - unde au jucarii, desene pe pereti si se asociaza cu confortul si linistea. In cazul tau trebuie sa hotararti de comun acord toti cei din casa, inclusiv copiii care este locul de gandire si ca acolo se va sta ca sa se linisteasca, pana cand e capabila de discutie. La 5 ani nu e prea mica sa se exprime daca e incurajata sa o faca.
Daca hotarati o pedeapsa, trebuie tinuta. Iar ceilalti din familie trebuie sa te sustina. Se poate lua cablul, telecomanda poti sa scoti si siguranta important e sa te tii de cuvant.
Crize? Daca ti-e jena de public, pentru inceput pedepseste-o acasa. Spre exemplu daca face ceva urat cand sunteti in oras, o anunti ca atunci cand veti ajunge acasa veti avea o discutie despre...si o pedepsesti acasa.
Urlete, batai? De ce? Ia un distonocalm si foloseste "ignore". Tipa , face scandal langa tine? Intoarce-i spatele si fa ceva fizic (spala rufe/vase, da cu aspiratorul- asa nici n-o mai auzi) astfel incat sa-ti consumi si tu nervii. Cand tu te-ai linistit si vezi ca nici ea nu mai urla, o intrebi daca acum puteti discuta. Daca nu vrea, apuca-te de alta treaba. Avantaj? O sa ai casa luna si fata va vedea ca nu te impresioneaza urletele si situatia de forta - ca doar discutiile sunt utile. Evident, cand face un lucru bun, coopereaza imediat spune-i ce fapta buna a facut, laud-o iar daca si-a depasit vre-o limita - recompenseaz-o. (un exemplu: Am fost cu baiatul meu de aproape 6 ani la medic, la alergolog si i-a facut teste pe mana. A fost foarte speriat de ce o sa i se intample, mai ales ca facuse alte analize cu cateva zile in urma, dar s-a controlat si a stat cuminte. La sfarsit i-am spus ca a fost foarte curajos si ca merita un premiu. A ales o ora de joaca la Ikea si desi era ploaie si aveam o groaza de alte treburi- ne-am tinut de cuvant.)
Ai mei fiind baieti si inca mici n-au idei despre haine, in schimb vor jucarii. Acum ceva timp am convenit ca nu cumparam jucarii toata ziua bunaziua. Jucarii primesc de ziua lor, de la Iepuras si Mos N si C, de Ziua copilului si cam atat. Si de cate ori intram in supermarket-uri mergem la raionul de jucarii si ne uitam ce putem sa cerem Mosului, dar plecam fara sa luam nimic. Asta nu inseamna ca nu avem maldare de jucarii.
La faza cu fast-food-ul, i-as fi zis: Aaaa, nu vrei nimic? Bine plecam acasa si 1 luna de acum inainte nu mai iesi cu mine in oras (asa ca pas haine si alte fitze). Acasa as fi anuntat familia de decizie si rugamintea sa nu o scoata ei "in lume". Cand, dupa 1 luna, m-ar fi rugat sa mergem la shoping, as sta pe ganduri si i-as zice: Mmmm, nu stiu ce sa zic, daca ma faci iar de rusine cu comportamentul tau...Va avea grija sa te asigure ca va fi cuminte si sa speram ca lectia a tinut, daca nu se repeta.. Evident ca daca are nevoie de ceva de stricta necesitate ii poti cumpara tu si aduce acasa.
irina.c. spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui anca_a
|
am editat, sper ca e clar acum Irina, mami de
bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007) am blog
Alexia27 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Iar cu dragaleala de dimineata, credeti ca eu n-as fi vrut sa ma iubesc cu ea? sa ne imbratisam si sa ne pupam si sa ne mangaiem ca pisicile cum facem de multe ori amandoua? Si mie mi-a fost greu sa o resping dar am facut-o in scop didactic, am considerat ca daca ma dragalesc cu ea inseamna ca ii aprob comportamentul de cu seara, ca asta e un semn ca nu a facut nimic rau, ca a avut dreptate sa face scena aia. Acum suntem din noi cele mai bune prietene dar cand o intreb daca ma mai supara zice"nu stiu", cu alte cuvinte "nu promit nimic, depinde cum te porti". Iremediabil indragostita de CANADA |
Dana, acum pe bune, daca pe tine te pune cineva sa promiti ca nu te mai enervezi niciodata, poti sa o faci? Macar fata a fost sincera: nu stie.
Referitor la faptul ca te loveste, hai sa-ti spun cum fac eu. Fie-mea are doar 2 ani si aproape jumatate, si mai are faze de astea: mai loveste, da palme, musca, dar nu ca sa "ma pedepseasca", ci ca sa se joace, nu realizeaza prea multe. CE fac atunci? Ma opresc din joaca si ii spun foarte serios ca nu mai ma joc cu ea pentru ca m-a batut si ma doare, si mie nu-mi place sa ma doara. Peste cateva secunde-un minut, vine ea la mine si ma ia in brate, se uita in ochii mei si zice :" mami nu mai e supalata".
eu spun: ba sunt suparata ca m-ai lovit, dar mami tot te iubeste, chiar daca e suparata pe tine" Si o iau, o pup si ii explic inca o data ca o iubesc si sa nu ma loveasca pentru ca doare/buba/plang etc. Si chiar daca acum stiu sigur ca nu se potoleste asa brusc, in timp o sa dea rezultate.
anca_a spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui irina.c.
nu, cum sa-i pedepsesc pentru ca plang? ai inteles gresit am editat, sper ca e clar acum Irina, mami de bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007) am blog |
Da Irina, acum e foarte clar.
Dar cu mani****rea lor de catre parinti cum ramane? Pe acestia cine-i pedepseste?
Aaaaa, stai ca am inteles. Aia nu e mani****re. Se numeste educatie.
Anca si Alex (1 an)
cris-cris spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui anca_a
Da Irina, acum e foarte clar. Dar cu mani****rea lor de catre parinti cum ramane? Pe acestia cine-i pedepseste? Aaaaa, stai ca am inteles. Aia nu e mani****re. Se numeste educatie. Anca si Alex (1 an) |
Apropo, Anca, tu cum ai rectiona daca ti s-ar intampla asta: copilul tau sa inceapa sa urle in mijlocul strazii? Care ar fi rectia ta, astfel incat sa nu fie considerata mani****re? Poate cuvantul "pedeapsa" ti se pare prea dur, dar oricum, o regula trebuie sa existe, astfel incat copilul sa nu mai aiba anumite "iesiri".Altfel cum am mai putea sa ne intelegem cu ei?
irina.c. spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui anca_a
Dar cu mani****rea lor de catre parinti cum ramane? Pe acestia cine-i pedepseste? Aaaaa, stai ca am inteles. Aia nu e mani****re. Se numeste educatie. Anca si Alex (1 an) |
bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007) am blog