Incapatanarea dusa la extrem
Raspunsuri - Pagina 3
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Toate aveti dreptate, e rasfatata, e o vesnica lupta pentru suprematie la noi in familie si intre noi parintii, si intre fete si intre ele si mine, din pacate toti suntem niste "pietre tari" si toti vrem sa ne impunem chiar si cu fortza. Ma asteptam la o asemenea reactie dar pentru prima data (la cererea parintilor mei) nu am cedat ci am insistat sa ma asculte si daca nu m-a ascultat (nici nu ma asteptam), am facut-o sa ma asculte cu forta. Trebuie sa recunosc ca ii dau si bataie destul de des dar asta nu-i subjuga vointa, ia bataie si nu face ca mine, parca mai tare se pune contra. M-am gandit si eu la o vizita la un psiholog, mai ales ca ma ingrijoreaza gandul ca pe masura ce creste va fi din ce in ce mai greu de strunit si va ajunge la adolescenta cand oricum au fumuri si aere de independenta si nu vreau sa mi-o inchipui pe Ilinca adolescenta, ma sperie imaginea. |
In acest scurt mesaj al tau de 8 randuri, am gasit 7 greseli de abordare/educatie/comportament ale tale. Le-am facut bold daca vrei sa-ti recitesti mesajul si sa reflectezi.
Maria
Cristina_C spune:
Spui in primul mesaj ca o sa ajunga sa te bata, ca de fapt a si dat in tine. Asta nu-i de mirare. Si tu o bati destul de des sperand sa-i infrangi vointa sau, daca tot te-ai convins ca n-ajuta, oricum o faci ca sa-ti descarci nervii - e totuna, tot bataie se cheama. Cred ca fetita are o reactie normala ca da si ea, fie ca auto-aparare, fie ca razbunare. O sa spui probabil ca un copil nu trebuie sa ridice niciodata mana asupra parintelui dar si reciproca este la fel de adevarata - nici parintele nu trebuie sa-l loveasca. La gradinita, cand o loveste un copil, se duce si-i spune educatoarei, acasa ,daca o lovesti tu, cui ii spune
?
Schimba-ti radical atitudinea daca vrei sa rezolvi ceva!
ps. Imi amintesc un mesaj de-al tau mai vechi in care scriai de problemele pe care le ai cu fata cea mare care, la fel, nu te asculta. Care mai este situatia acum?
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d De cele mai multe ori eu am fost cea care a cedat pana la urma pentru a evita un scandal, dar pe masura ce creste imi dau seama ca nu e o tactica buna ca o sa ajunga sa ne si bata (deja a dat in mine), Trebuie sa recunosc ca ii dau si bataie destul de des dar asta nu-i subjuga vointa, ia bataie si nu face ca mine, parca mai tare se pune contra. |
Dana, ea raspunde la violenta cu violenta.
La fel mi se pare si mie foarte dur comportamentul tau cu un copil de 5 ani...
Nu o mai respinge si nu-i mai spune ca nu o iubesti. Incerca sa te apropii de ea, sa o asculti, sa o intelegi...asa poate vei afla ce se ascunde in spatele acestei "incapatanari".
| Citat: |
| M-am gandit si eu la o vizita la un psiholog, mai ales ca ma ingrijoreaza gandul ca pe masura ce creste va fi din ce in ce mai greu de strunit si va ajunge la adolescenta cand oricum au fumuri si aere de independenta si nu vreau sa mi-o inchipui pe Ilinca adolescenta, ma sperie imaginea. |
Din pacate, privesti relatia cu fetita ca pe un permanent razboi si raport de forte. Poate ca daca ai schimba putin optica acestei legaturi (prietenie in loc de supunere) nu te-ar mai speria asa tare imaginea ei ca adolescenta.
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Stiu ca bataia nu duce la rezolvarea problemei dar pe moment e solutia cea mai la indemana care imi vine. La mine a tinut, la generatia mea bataia era rupta din rai si nu a stricat pe nimeni, nu numai ca nu am indraznit vreodata sa le strig "nebuno" dar nici nu le ieseam din cuvant si nu ca nu aveam personalitate ci pt ca exista respectul care a cam disparut. Si nu e adevarat ca nu petrec timp cu cea mica, suntem aproape tot timpul impreuna in afara de cat sta la gradinita. Dimineata eu o duc, dupamiaza eu o iau, mergem pe la cumparaturi sau in parc si ajungem acasa de obicei tarziu, mancam impreuna si apoi prefer sa o las sa vada un desen animat cat ne uitam si noi la tv o ora inainte de culcare. Apoi la culcare tot cu mine, si in somn ne tinem de mana. Copilul asta a fost raza mea de soare, lumina ochilor mei, toata ziua ne giugiuliam si ne declaram iubirea dar prietenia asta a inceput sa se cam strice de cand ea a inceput sa se poarte din ce in ce mai rau, desi eu cred ca o iert cam repede pt ca si eu am nevoie de iubirea ei. Cum adica trebuia sa o giugiulesc dimineata cand a venit la mine?! Asta ar fi insemnat ca a facut bine, ca nu a gresit cu nimic numai cu cateva ore inainte, "bravo mami, asa sa faci si alta data, vino la mama sa te pupe". Nu, macar prin raceala sa o pedepsesc ca altfel nu prea am cum. Acum stiu ca mai sunt si alte cauze independente si de mine si de ea: de cateva luni stam cu totii la parintii mei unde ne inghesuim toti 4 in sufragerie. De asta toamna am mutat-o pe Ilinca la o alta gradinita pentru ca trebuia sa ne mutam cu casa, aici are o scorpie de educatoare total opusa celor pe care le-a avut inainte si pe care le iubea si o iubeau. Stiu ca schimbarile astea sunt cam mult pentru un copil de 5 ani dar ea pare usor adaptabila si puternica si nu prea afectata de ele. Stiu ca la gradinita e destul de cuminte, mult mai cuminte decat ii e firea si probabil ca acasa refuleaza, cred ca recupereaza cu agitatie si obraznicie si sa stiti ca intr-o camera nu e loc de revarsat atat energie iar parintii mei nu suporta chilomanul pe care il fac ele. Practic in fiecare seara trebuie sa stau intre ele sa nu se bata sau sa nu se joace prea zgomotos asa ca prefer sa se uite la un film dar calculatorul si televizorul sunt in aceeasi incapere... Fetele mele Iremediabil indragostita de CANADA |
1. Eu as incepe din alta parte. M-ar preocupa in primul rand inacapacitatea mea ca parinte de a vedea solutii dincolo de cele de moment care, dupa cum spui si tu, stii ca nu dau rezultate.
2.Uite vezi Dana, in cazul de fata mie mi se pare din contra ca a stricat...mult...altfel nu ai vorbi cu atata nonsalanta despre violenta.
3.De ce vorbesti la trecut?
4.Intradevar bine zic, ea PARE usor adaptabila si puternica. Nu esti curioasa sa afli ce simte cu adevarat?
Dana, eu chiar cred ca daca Ilinca s-ar simti inteleasa, iubita si acceptata asa cum este si-ar schima in timp atitudinea fata de voi.
filofteia spune:
| Citat: |
| Stiu ca bataia nu duce la rezolvarea problemei dar pe moment e solutia cea mai la indemana care imi vine. La mine a tinut, la generatia mea bataia era rupta din rai si nu a stricat pe nimeni, nu numai ca nu am indraznit vreodata sa le strig "nebuno" dar nici nu le ieseam din cuvant si nu ca nu aveam personalitate ci pt ca exista respectul care a cam disparut. |
Eu vreau doar sa-ti spun, ca a trecut un an de cand mama mea a murit si tot n-am iertat-o pentru bataile date atunci, pentru cuvintele aruncate aiurea si care pe mine ma dureu atat de tare.
Nu ca nu indrazneam sa ii spun nebuno, nu indrazneam sa-i spun nimic...nu aveam un umar pe care sa plang pentru ca-mi era frica de reactia ei, indiferent care ar fi fost problema, nu aveam incredere in ea si in cum va reactiona.
Gandeste-te la asta si vezi, daca vrei ca relatia cu fata ta sa evolueze asa...poate ca pe tine nu te-au afectat bataile, dar pe ea s-ar putea sa o afecteze.
Si inca ceva...adolescenta este o perioada minunata a fiecaruia...nu plina de " fumuri si aere de independenta ", cum spui tu ci plina de rebeliune, veselie, fara griji....
| Citat: |
| Si nu e adevarat ca nu petrec timp cu cea mica, suntem aproape tot timpul impreuna in afara de cat sta la gradinita. Dimineata eu o duc, dupamiaza eu o iau, mergem pe la cumparaturi sau in parc si ajungem acasa de obicei tarziu, mancam impreuna si apoi prefer sa o las sa vada un desen animat cat ne uitam si noi la tv o ora inainte de culcare. Apoi la culcare tot cu mine, si in somn ne tinem de mana. Copilul asta a fost raza mea de soare, lumina ochilor mei, toata ziua ne giugiuliam si ne declaram iubirea dar prietenia asta a inceput sa se cam strice de cand ea a inceput sa se poarte din ce in ce mai rau, desi eu cred ca o iert cam repede pt ca si eu am nevoie de iubirea ei. |
Mama statea acasa!!!! si tot degeaba...si ea era convinsa ca este apropiata de mine.
rrox3 spune:
Dana copilului din mine i-au dat lacrimile cand am citit mesajul tau. 
Tu nu comunici cu copilul tau, tu incerci doar sa-l domini, sa-l stapanesti.
Fetita ta reactioneaza strict la ce ii oferiti tu si sotul tau. Ce ati sadit in ea, asta va arata. E opera voastra. Si, din fericire, mai ai putin timp sa indrepti raul facut. Iarta-ma daca suna atat de fatalist mesajul meu, dar mi-e greu sa evadez din perspectiva micutei tale. Ea are doar 5 ani si nici macar nu constientizeaza ce ar avea nevoie, nu stie sa-ti spuna ce o doare si o sperie, tie iti revine rolul sa o protejezi si sa-i impui limite securizante. Ceea ce nu vei reusi atat timp cat o ameninti cu abandonul (izgonitul din casa!!!), o bati si o respingi cand nu joaca cum vrei tu. Fetita ta are nevoie de tine si stie si ea foarte bine lucrul asta. Furia pe care o vezi tu e manifestarea fricii pe care o trezesti in ea. Ba ii esti alaturi, ba o ameninti si o bati. Nu se poate bizui pe tine. Si reactioneaza cum poate la 5 ani...
Tu trebuie sa schimbi relatia dintre voi, ea nu o poate face. Va raspunde insa la schimbarile tale, dupa o perioada in care iti va testa schimbarea.
Mergeti la un psiholog impreuna. Aveti nevoie amandoua. Tu ca sa stii ce are copilul tau nevoie si ea ca sa-si regaseasca increderea in tine.
Scuze, am scris cam dezlanat, dar sunt atatea de spus... incepand cu ideea ta mostenita de la parinti, bataia care nu a facut nici un rau... Ba a facut un rau mare, nu ti-a aratat niciodata ca copii trebuiesc ascultati si iubiti tot timpul, ti-a aratat doar ca trebuiesc supusi 
Ce vreau sa spun e ca nu e vina ta, dar e responsabilitatea ta sa deschizi ochii, sa cauti ajutor si sa-ti schimbi perspectiva de dragul copiilor tai. 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Qamar spune:
fetelor, nici nu va imaginati cat de mult ma bucura raspunsurile voastre
"There is a crack, a crack in everything../That's how the light gets in."
dana d spune:
Chestia asta cu "astazi nu ai voie la tv sau la comp sau afara" nu prea tine la noi pt ca nu conteaza ca eu ii interzic ceva, daca ea vrea da drumul la tv dupa cum am povestit, sau la calculator, si ori distrugem aparatele, ori ne batem, ori urlam ... n-ai sa vezi pe Ilinca acceptand spashita o pedeapsa. Si tot asa cu statul la coltz sau in camera ei "sa se gandesca" nici daca o tzii cu mana nu sta.
V-am spus ca ieri dupa scena cu televizorul am luat-o deoparte si am tinut-o de mani in timp ce-i vorbeam frumos despre comportamentul ei, despre reguli si despre pozitia mea de mama si a ei de copil. I-am spus ca o tin de mani pana se linisteste si devine receptiva la ce vorbesc (cu alte cuvinte). S-a zbatut poate 20 de minute cat am incercat sa ajung la ea cu vorbe frumoase si calme, nu stiu daca a auzit ceva, singura ei preocupare era sa-si recapete libertea, pana la urma i-am dat drumul fara sa-mi ating scopul.
Iar cu dragaleala de dimineata, credeti ca eu n-as fi vrut sa ma iubesc cu ea? sa ne imbratisam si sa ne pupam si sa ne mangaiem ca pisicile cum facem de multe ori amandoua? Si mie mi-a fost greu sa o resping dar am facut-o in scop didactic, am considerat ca daca ma dragalesc cu ea inseamna ca ii aprob comportamentul de cu seara, ca asta e un semn ca nu a facut nimic rau, ca a avut dreptate sa face scena aia.
Acum suntem din noi cele mai bune prietene dar cand o intreb daca ma mai supara zice"nu stiu", cu alte cuvinte "nu promit nimic, depinde cum te porti".
Despre fata cea mare nu stiu ce sa spun, daca s-au rezolvat sau nu problemele, oricum nu sunt asa grave si cred ca sunt normale pentru varsta ei. Sambata a fost o zi neagra pt mine ca mama. La insistentele ei ca "nu am cu ce sa ma imbrac" desi mereu ii cumpar haine, am plecat in oras cu ea pe vremea aia de sa nu dai afara un caine. Am colindat doua Mall-uri, a probat o gramada dar nimic nu i-a placut si dai si plangi pe strada si in mall ca nu vreau sa-i iau ca nu are haine ca... ploua afara ca nu are casa ca... A vrut sa luam masa la un fast food, zic bine, nu am indraznit sa o refuz, ma asez la coada si ea la o masa, apoi o chem sa imi spuna ce vrea. Zice: nu mananc, ce nu ai zis tu ca vrei sa mananci? raman siderata si nu ma credeam capabila de atata rabdare si sa inghit atatea dar pana la urma aproape ca m-am rugat de ea sa manance dupa ce la inceput era gata sa-mi faca alta scena daca nu acceptam sa o duc la fast food.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Chestia asta cu "astazi nu ai voie la tv sau la comp sau afara" nu prea tine la noi pt ca nu conteaza ca eu ii interzic ceva, daca ea vrea da drumul la tv dupa cum am povestit, sau la calculator, si ori distrugem aparatele, ori ne batem, ori urlam ... n-ai sa vezi pe Ilinca acceptand spashita o pedeapsa. Si tot asa cu statul la coltz sau in camera ei "sa se gandesca" nici daca o tzii cu mana nu sta. V-am spus ca ieri dupa scena cu televizorul am luat-o deoparte si am tinut-o de mani in timp ce-i vorbeam frumos despre comportamentul ei, despre reguli si despre pozitia mea de mama si a ei de copil. I-am spus ca o tin de mani pana se linisteste si devine receptiva la ce vorbesc (cu alte cuvinte). S-a zbatut poate 20 de minute cat am incercat sa ajung la ea cu vorbe frumoase si calme, nu stiu daca a auzit ceva, singura ei preocupare era sa-si recapete libertea, pana la urma i-am dat drumul fara sa-mi ating scopul. |
Aha...deci tu incerci sa ajungi la sufletul copilului tau facandu-l sa te asculte cu forta...si micuta nerecunoscatoare, in loc sa te asculte, ca doar tu ii vorbesti frumos, se zbate sa isi recapete libertatea.
| Citat: |
| Iar cu dragaleala de dimineata, credeti ca eu n-as fi vrut sa ma iubesc cu ea? sa ne imbratisam si sa ne pupam si sa ne mangaiem ca pisicile cum facem de multe ori amandoua? Si mie mi-a fost greu sa o resping dar am facut-o in scop didactic, am considerat ca daca ma dragalesc cu ea inseamna ca ii aprob comportamentul de cu seara, ca asta e un semn ca nu a facut nimic rau, ca a avut dreptate sa face scena aia. |
Mie asta imi suna ca si celebrul "copilul se pupa numai in somn sa nu se rasfete"
| Citat: |
| Acum suntem din noi cele mai bune prietene dar cand o intreb daca ma mai supara zice"nu stiu", cu alte cuvinte "nu promit nimic, depinde cum te porti". |
PRIÉTEN, -A, prieteni, -e, s.m. si f. Persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca.
Spunea cineva mai sus ca ar fi mult de discutat. Intradevar, dupa ultimul raspuns al Danei, poate mult prea mult...
rrox3 spune:
Dana te rog eu, mergi la un psiholog.
Opreste-te putin, pune deoparte tot ce stii tu despre educatia copiilor si regandeste totul prin prisma copiilor tai. Nu te mai lupta cu ei! D-asta se poarta asa si tu nu stii ce i-a apucat... ramai siderata...
Mi-e clar ca vorbim doua limbi diferite, nu ne intelegem. Si nu fiindca vreuna dintre noi nu ar avea capacitatea intelectuala necesara. Din cauza asta nu putem sa te ajutam. Tu cauti solutii pe limba ta si noi iti dam explicatii pe limba copiilor liberi... Mergi la un psiholog sa inveti si tu limba asta, de care te-a despartit educatia "rupta din rai"... "care nu te-a afectat deloc"... Te rog!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)