Incapatanarea dusa la extrem

Sabina spune:

Dana, ti-airas[puns singura.
Copilului i s-a scghimbat toata viata, sta in 2 ca,ere impreuna cu alte 5 persoane, nu mai are loc, intimitate , prietenii vechil si numai pt ca e mai interiorizata c=si nu iti spune asta caatare tu consideri ca se purta rau...

Cum poate un copil sa fie rau?
Orice asa zisa rautate e un strigat de ajutor si un semnal de alarma.

Incearca sa o intelegi si sa te porti mai bland cu ea.
Trebuia dimineata sa o iei si tu in brate si sa dicutati frumos despre ce a facut. Asa, s-a simtit doar neiubita si chiar indreptatita in comportamentul ei (ceva de genu, aha, oricum nu ma iubeste, era normal sa tip si sa urlu si sa o bat)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

mina spune:

Dana,

E clar ca pentru ea nu au fost usor de suportat schimbarile astea. Mutatul in alta casa, acomodarea cu noii membri ai familiei, noua gradinita...pai zau, nu trebuie sa mai cauti cauzele schimbarilor in comportament. Ar fi bine sa consulti un psiholog specializat in copii si sa te tii de sfaturile lui dar si sa tii seama de sfaturile tuturor: cu bataia nu rezolvi nimic asa ca renunta la ea. Nu e decat o descarcare nervoasa pt tine, pe fata nu o convinge de nimic.

Spui ca asa era pe vremea noastra ca bataia era rupta din rai. Si pe mine ma mai altoiau ai mei, ca vorba ta, era rupta din rai dar, si pana in ziua de azi, nu mi-e teama de bataie ci mi-e teama (mai curand rusine) de dojenile parintilor. Bataia nu avea efect, luam o palma si gata, scapam, dar cand se puneau sa-mi faca morala simteam ca intru in pamant si aproape ca preferam bataia.




Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Marina spune:

dana cu toata sinceritatea orei 12 din noapte pe mine ma sochezi...cum sa dai in copil, cum sa il respingi? Tu gresesti nu copilul...el a avut puterea sa vina sa isi ceara scuze dar tu nu ai avut maretia sa accepti scuzele. puteai accepta si sa explici ce a fost rau. Nu exista ca se uita la PC in timp ce tu te uiti la Tv. Ar trebui sa controlezi si sa reglementezi strict accesul la PC. La 5 ani nu exista personalitate ci doar educatie!

LauraNicole spune:

Draga mea Dana,da-mi voie sa te contrazic la faza cu corectia fizica aplicata de ai nostri parinti si tot asa!Eu am 34 de ani si inca nu mi-am iertat tatal pentru bataile aplicate iar fata mea implineste 12 ani in mai si nu i-am dat o palma in viata ei.Cand eram copila,in urma unei corectii am fugit de acasa .Fata mea,fara corectii este un copil extrem de cuminte,linistita si plina de bun simt si toti cei care ajung s-o cunoasca ma felicita .Cand greseste aplic alte metode decat bataia si anume:nu-i mai dau voie la tv,nu-i mai dau voie la comp si,cand e ceva grav,nu are voie afara la joaca.Crede-ma ca conteaza mai mult decat shpe mii de palme dar cand a fost cazul de alintat am alintat-o,iubit-o,rasfatat-o,cand a fost cazul sa fiu dura,am fost.Niciodata nu i-am respins accesele de tandrete chiar daca urmau unei "boroboate' , ba , din contra,ii aratam si eu ca o iubesc si in acelasi timp ii explicam calma ce si cum a gresit inainte si cat de mult m-a suparat si m-a durut ce mi-a zis.
Cand a aparut cea mica mica in viata noastra , am luat-o de la capat cu teoria .Ori de cate ori mi-era luata de "naturala" si innapoiata,aveam ziule intregi,saptamani in care pur si simplu urla fara nici un motiv , trantea cu toate obiectele,injura si facea gestul de "m...." invatat la cei pe care-i avusese in jur.Cu calm si multa dragoste reuseam s-o dezvat ,cand o lua razna si ma supara o luam frumos de manuta sau in brate si o asezam pe pat la ea in camera,ii spuneam sa ramana acolo pana ii trec nervii si redevine fetita cuminte si cand stie ca i-a trecut,atunci sa vina.Dupa cateva minute se linistea singura (putea dura intre 5 minute si 30,chiar o ora,timp in care o verificam pe ascuns ca sa fiu sigura ca este in regula si n-a patit nimic) si de multe ori deschidea usa,venea sa ma imbratiseze si imi sounea singura :"Gata,mi-a tlecut!" .Ma bufnea rasul si ma abtineam sa nu ma vada si prefacandu-ma serioasa ii spuneam ce a gresit si gata.
Fetita ta a venit dimineata sa te "iubeasca" iar tu ai respins-o,supartata pe ce facuse cu o seara in urma.Crezi ca ei i-a ramas in cap ce gresise cu shpe ore in urma?Atunci cand a gresit trebuia pedepsita dar nu batuta!
Spui ca si la gradinita au avut loc ceva schimbari.Chiar daca ea pare usor adaptabila,ceva a afectat-o intr-atat de mult incat si-a schimbat comportamentul.Tu trebuie sa afli ce se intampla acolo.S-o faci sa se simta in siguranta cu tine,ocrotita,iubita.Arata-i foarte multa dragoste si n-o mai ameninta ca o dai afara din casa .
Cand am fugit a 3a oara de acasa,tot in urma "corectiilor" , i-am spus tatalui meu ca n-am facut altceva decat sa-l ascult si sa plec ca sa nu-l mai supar .
Eu nu te cert si nici nu te judec!Sa nu ma intelegi gresit!
Dar nu mai da in ea ca o sa ajunga sa te urasca!Nu-mi spune ca tu nu ai absolut deloc resentimente fata de ai tai ca te-au batut!
Daca pana la urma crezi ca nu faci fata,apeleaza urgent la psiholog atat pentru tine cat si pentru ea.

.............................

Sabina spune:

Da pe mine m-a mai cutremurat ceva...ditai scena pt ce? pt ca te deranja pe tine la TV? pt ca nu vroia castile? pai tu stii ce nocive sunt castile? Sunt extrem de periculoase pt auz.
Nu puteai sa inchizi tv si sa o lasi sa se uite? Sau sa-ti pui tu casti ?

(te intreb doar, daca suna prea agresiv scuze, da mor de somn si n-am energie sa cosmetizez)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

musetto spune:

Cele mai mari greseli pe care le faci tu sunt astea doua: faptul ca o bati si faptul ca o respingi atunci cand vine sa iti ceara afectiune. Iubirea ta pt ea tb sa fie neconditionata. Oricine pe lumea asta ar putea sa se "dezica" de ea la un moment dat, dar pe dragostea mamei trebuie sa stie ca se poate baza orice s-ar intampla. Nu te teme ca iti "strici" copilul, dimpotriva, vei vedea mai tarziu ca abia asa ai crescut un copil sanatos, nu numai fizic, ci si mental.

Ce as fi facut eu in locul tau, cand a venit sa o pup: asa cum zice si Sabina, nu as fi respins-o, ci as fi discutat cu ea. As fi mangaiat-o si i-as fi spus ca o iubesc mult de tot si ca tocmai din cauza asta m-a durut foarte tare ce s-a intamplat cu o zi inainte. Ca imi dau seama ca ea a suferit mult pt ca nu a putut face ce isi dorea si ca la randul nostru si noi am suferit din cauza situatiei create. Si de aici as porni discutia pe drumul: nu putem face intotdeauna ceea ce dorim, trebuie sa ajungem la un compromis. Nu va intelege ea tot, dar important este sa vada ca solutia la un conflict este cautata prin DISCUTIE si nu prin BATAIE, prin intelegere si nu prin impunere cu forta.

Bataia face rau, ca dovada ca bataile administrate de ai tai te fac sa iti bati si tu copilul la randul tau, cand de fapt ai putea cauta sa rezolvi conflictele pe alta cale. Corinadana ti-a dat un sfat foarte bun: cand vezi ca nu e de discutat cu ea, pune-o in timeout un minut-doua-trei sau cat e nevoie pana se linisteste. Dupa aceea discuta cu ea ce a gresit. Metodele de corectie pe care i le aplicati acum e clar ca nu dau rezultatele scontate, deci e bine sa renuntati la ele.

Daca fetita primeste intelegere si dragoste neconditionata din partea ta, vei vedea ca o vei avea mereu aproape si, pe masura ce creste, va renunta chiar ea sa faca lucruri despre care va sti ca te supara.

bird70 spune:

Dana,
in primul rand vreau sa te sfatuiesc sa nu mai lovesti copilul, nu e corect, ii faci foarte mult rau. In al 2-lea rand vreau sa te gandesti la rolul tau de mama. Din acest rol face parte dragostea neconditionata dar si controlul asupra copilului. TU esti parintele. Sa spui ca pentru prima data, la cererea parintilor tai, nu ai cedat la criza ei si apoi sa te miri de ce face crize...mi se pare amuzant. Motivul pentru care copilul tau se poarta asa este ca nu exista control asupra lui, ca nu exista bariere si ca in felul acesta obtine ceea ce doreste. In momentul in care nu ai cedat, lumea ei s-a daramat, ceea ce stia ea de 5 ani a disparut, e normal sa se manifeste atat de puternic. Eu am 2 copii pe care nu i-am lovit niciodata dar la noi in casa e clar cine e seful . Nu este nevoie sa recurgi la violenta sa te impui. Dupa cum vezi tu esti si violenta si nu reusesti sa ai control asupra copilului. Eu cand spun: daca nu te potolesti, azi nu mai te uiti la tv, copiii mei stiu 100% ca nu se vor uita la tv daca continua cu figurile. Eu nu ma las santajata de copii. Si nici nu ma angajez in jocuri stupide gen scoatem si bagam mufa la casti, pornim si oprim tv-ul. Si am avut si eu un copil extrem de dificil pana la varsta de scoala dar nu am cedat in fata copilului si a stiut intotdeauna cine-i seful. A nu ceda nu inseamna ca nu poti sa-ti schimbi parerea ci ca nu cedezi la circ. Daca copiii vor sa obtina ceva de la mine si eu am zis deja NU, pot sa incerce discutand civilizat si politicos, aducand argumente. Au fost dati cand am ajuns la concluzia ca au dreptate. Dar am refuzat intotdeauna orice negociere facuta cu scandal sau nepoliticos sau la nervi.

bird70 spune:

Inca ceva, fata ta nu are o problema de personalitate. Cand spui asta incerci sa dai vina pe personalitatea ei 'defectuoasa' pentru problemele pe care le experimentezi. Fetita ta are o problema de comportament din cauza lipsei de control din educatia ei. Din ceea ce descrii tu, in majoritatea cazurilor cedezi si cateodata nu cedezi si atunci o bati. Copilul e confuz si nu stie ce sa creada. Nu exista reguli clare si consecinte clare si usor de prevazut. Vina pentru problemele de acum iti/va apartine si voi sunteti cei care trebuie sa incepeti sa schimbati ceva.

anya spune:

Dana, in postarea ta vad scene cunoscute. Ma vad pe mine "incasand-o" tot pentru incapatanare. Eu nu spuneam "diverse" si nu uram, doar ma uitam urat si privirea mea probabil ca spunea totul. Insa bataia ma facea sa ma incapatanez mai tare, chiar daca imi dadeam seama ca de fapt parintii aveau dreptate. Un asemenea exemplu ar fi bautul laptelui. La varsta de 6 ani au hotarat ca nu mai primesc laptele in biberon ci in cana (nu mi-au explicat, luat cu frumosul, etapizat...). In acel moment eu am declarat ca daca nu e cu biberonul, eu nu mai beau lapte (desi tare-mi mai placea). Si nu am mai pus gura pe lapte pana in zilele noastre.

Fata ta are personalitate, dar sa stii ca toti copiii din zilele noastre o au. Important e cum lucrezi tu cu ea. Nu e vorba de "cedat". Poate ar fi mai bine sa previi. Spre exemplu ii puteai spune ca o lasi la calculator dar cu castile pe urechi inca inainte de a-i da voie sa se joace. Cand ai mei copii au o activitate care ii prine si urmeaza sa ii chem la masa, nu le spun "Gata, treceti la masa!" ci le zic din timp: "Copii, mami pregateste masa, peste 5 minute, cand , va stig, mergeti la spalat pe maini!" Astfel ei au tip sa se pregateasca psihic pentru actiunea care nu le convine, sa-si termine jocul sau desenul.

Baiatul meu cel mare, a avut momente de isterie- tavalit pe jos- in parc, pt ca nu vroia acasa. L-am lasat sa se tavaleasca si i-am spus sa ma anunte cand termina, sa plecam acasa. Cand a vazut, dupa vre-o 2 figuri de genul asta, ca nu tine, a renuntat. Nu m-a interesat ca se uita lumea la mine si la copil.
La noi exista un colt, la ei in dormitor, neaparat cu usa deschisa- ca sa nu se simta parasiti, unde stau sa se gandeasca la ce au facut si cand sunt gata/linistiti/"ganditi" ne cheama sa discutam. Unul din baietii mei e mai incapatanat, a declarat ca va sta acolo pana "o sa putrezeasca" iar alta data a adormit cu capul pe perete nu m-a chemat sa discutam si nu ar spune cuvantul "iarta-ma". Cand isi da seama ca a gresit, incearca sa ne distraga atentia si sa discute despre altceva. Am renuntat eu sa ma cramponez de un cuvant si prefer discutiile constructive. Celalalt copil arunca foarte repede "iarta-ma" ca sa scape si s-o ia de la capat.

Cred ca ar fi foarte bine sa vorbesti cu un psiholog, specializat pe copii/familii. Nu te speria, nu e psihiatru- nu da pastile de linistit, nu e vorba de o boala. Cel mai bine e sa mergeti amandoua si va sta de vorba cu voi, te va ajuta sa iti dai seama ce gandeste/simte puiul tau si cum sa relationati mai bine.

Poate "dragostea" de dimineata era felul ei de a-si cere iertare. Eu as fi luat-o in brate, i-as fi spus ca mami o iubeste foarte mult, chiar si cand e asa de rea cu mami si o supara. I-as fi spus cat de tare m-a suparat si durut scena de aseara si as fi intrebat-o cum facem sa nu mai ajungem la astfel de situatii. Cred ca ai fi ajuns usor sa vezi ce a deranjat-o de fapt si cum vede ea rezolvarea.

irina.c. spune:

pai daca tu nu te astepti sa te asculte stai linistita, nici nu o va facebati copilul degeabain primul rand stabileste cateva reguli clare, precum si consecintele incalcarii lor, si tine-te de ele
si fiica-mea (4,7 ani )e incapatanata cateodata, este firesc sa fie asa, deoarece ei testeaza mereu limitele parintilordar daca esti ferma si nu cedezi situatia se va imbunataticopilul tau are nevoie in tine de o mama, nu de o prietena. Prietene gaseste destule printre copiii de varsta eiasta nu inseamna sa nu fiti apropiate, din contra, dar trebuie sa se stie clar care e rolul fiecareiain plus scopul educatiei nu e sa subjugi sau sa distrugi vointa copilului, ci sa o modelezi Irina, mami de bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007)
am blog