Incapatanarea dusa la extrem

Qamar spune:

si inca ceva: da, dana, intr-adevar dai dovada de o incapatanare dusa la extrem (din pacate)

---

"There is a crack, a crack in everything../That's how the light gets in."

mihaela_80 spune:

dana,

te-am tinut minte pentru ca semeni f mult cu mama. eu as fi fetita cea mica, ea nu seamana atat de mult cu mine, dar intre tine si mama mea sunt multe asemanari, incepand de la modul de argumentare si pana la politica strutului.
te-am citit pentru ca am fost fortata sa ma construiesc empatic, daca as fi avut de ales as fi facut altfel.

sa stii ca te inteleg foarte bine, sau cel putin asa am acum impresia, de asta as vrea sa te ajut sa intelegi niste lucruri pe care mi se pare mie ca le-am inteles si ca mi-au usurat viata.

ti-am scris un mesaj lung, dupa aceea am citit ce ai scris si mi-am dat seama ca din cauza ca am cu 13 ani mai putin decat tine s-ar putea sa nu-l iei in seama.

oricum, iti doresc multa liniste si fericire si sper sa va mutati curand in noua casa, pana la urma trebuie sa fie gata!

Morgano spune:

Eu cred ca fiecare mama greseste intr-un fel sau altul, oricat de mult s-ar informa, oricate carti ar citi.

Sunt satula de postari alarmiste, care cauta abuz unde poate chiar nu este, de mamici perfecte care "pot" procesa totul perfect laptos cu miere. Fiecare dintre noi, cu experiente nasoale in copilarie sau nu, avem o limita si vreau sa o vad pe mamica aia care nu a ridicat niciodata tonul la copii, care rasplateste greselile cu imbratisari, care 100% la 100% e calma si dedicata si nu mai exista decat prin si pentru copil.

Dana, tu gresesti enorm, ai unele scuze (relative), dar per total consider ca trebuie sa incetezi cu abuzul fizic asupra celei mici.
Este clar ca iti iubesti fetele, insa iubirea ta nu trebuie conditionata nicio secunda de reactiile lor.

E greu cu 2 copii, mai ales cu asa o diferenta mare de varsta intre ele, e greu sa nu ai casa ta, sa depinzi de altii. Eu cred ca esti la capatul puterilor. Punct.

Nu cred ca esti o mama rea, ci o mama care nu mai face fata. Te inteleg perfect, doar ca nu iti aprob metodele.

Voi cele care dati cu rosii non-stop, v-ati aflat vreodata in vreo situatie similara cu a Danei? Daca nu o interesa, nu posta. Cred ca primul pas e facut, restul pasilor necesita multa tarie si probabil ajutor specializat.

Insa mai vad o MARE problema, Dana e singura in tot acest balamuc, nu am citit de sprijin al sotului (e clar can nu e ok nici cu el), al bunicilor, gradinitei, scolii...... Este singura si nu face fata.

Sigur ca gandeste putin irational acum, eu cred ca e temporar.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

lisa79 spune:

eu vreau sa adaug la toate cele spuse atat: nici eu nici fartele meu nu vom putea uita vreodata bataile primite de la tata. venea acasa,ne batea si doar dupa acea ne lua la intrebari. mama a fost singurav care a fost alaturi de noi si pentru asta acum,veneram pamanatul pe care calca. nu imi judec tatal,poate e singurl lucru care l-a stiut face,nu la-m auzit niciodata sa ne zica cuvinte de afectiune si uite ca ama juns la 29 de ani si inca mai tin minte bataile lui.
eu sper,sper,sa fiu o mama buna,sper sa nu fiu nevoita sa ridic mana asupra copilului meu.
in legatura cu comportamentul lor,exact asa eram si eu. ca sa ii atrag atentia ca exist.faceam orice,stiam ca il supar,dar faptul ca ma batea atunci pe moment imi acorda atentie. sa ajungi sa iti bati copilul pana face pe el(in cauzl meu) nu se numeste educatie. numai gandul ca venea acasa,ne infricosa.iar mama saraca,plangea cot la cot cu noi,era singurl nostru sprijin. acum,o adoram pe mama,fratele meu nu vorbeste cu tata de anii de zile(nu pot sa il condam,a suferit mult),iar eu vorbesc pt ca imi e parinte. nu imi e indiferent,dar nu il iubesc.vorbesc cu el,pt ca sunt singura care mai vorbeste cu el.l-am iertat,dar nu am sa uit niciodata ce mi-a facut.
numai bine si multa multa rabdare

34S+sa fii alaturi de noi pana ne nastem sanatoase!
AMR 6 sapt pana sa o cunoastem pe Ana Teodora

mihaela_s spune:

Nu ma pot abtine sa nu fac trimitere la cateva articole scrise de specialisti:
www.scoalaparintilor.ro/psihologia-copilului/bataia-e-rupta-din-rai-3.html" target="_blank">Bataia e rupta din rai

Pentru ca urmatoarele site-uri sunt de pe site-uri concurente si nu se deschid, am sa copiez aici articolele:

Bataie reprezinta cea mai controversata metoda disciplinara. Exista parinti care cred ca 'bataia este rupta din rai'. Exista parinti pentru care bataia este inadmisibila in cazul copiilor. Undeva la mijloc se afla parintii care cred ca bataia poate fi folosita numai in anumite cazuri.

Unul din motivele acestei controverse o constituie faptul ca atat parintii cat si expertii definesc bataia in moduri diferite. Pentru unii, bataia reprezinta numai bataia la fund, pe cand altii considera bataia un termen generic pentru orice pedeapsa corporala care nu cauzeaza rani, cum ar fi lovirea mainii copilului daca a atins ceva periculos sau primejdios.

Scopul acestui articol este de a explora motivele bataii (folosind definitia generala: orice pedeapsa corporala ce nu produce rani), de a examina eficienta bataii si de a sugera metode disciplinare alternative.


Motive de bataie

Cu toate ca multi adulti nu sunt de acord cu lovirea altor persoane, bataia la copii continua sa fie privita ca o forma acceptabila de disciplinare si aceasta deoarece multi parinti cred ca bataia ii va invata pe copii sa nu faca lucruri interzise, ii va opri repede daca devin iritanti si ii va incuraja sa faca ceea ce trebuie sa faca. Unii parinti au chiar impresia ca alte forme de disciplinare, in afara de pedepsele corporale, nici nu dau rezultate. Conceptia asupra bataii difera de o zona la alta, de la o cultura la alta.


Eficienta bataii

Cu toate ca bataia elibereaza frustrarea parintilor si pune capat foarte repede unui comportament gresit, cercetatorii sugereaza ca bataia ar fi cea mai putin eficienta metoda disciplinara. Pentru a testa ipoteza, cercetarii au supravegheat parinti, facand presupunerea ca daca bataia da rezultate pozitive atunci copiii care sunt batuti vor invata in timp sa se comporte mai bine si astfel vor fi pedepsiti din ce in ce mai putin. Totusi, rezultatele au aratat ca acele familii care au inceput sa-si bata copilul inainte ca acesta sa implineasca 1 an, isi vor bate copilul in varsta de 4 ani la fel de des ca si familiile care au inceput bataia mult mai tarziu. Se pare ca copiii nu invata lectiile pe care parintii incearca sa le predea folosind bataia.

Bataia poate fi inefectiva si deoarece nu releva copilului un comportament alternativ. Dupa ce sunt batuti, copiii se simt nemultumiti, umiliti si neajutorati. Lectia principala pe o invata este ca data viitoare sa aiba mai mare grija sa nu fie prinsi.

De asemenea, bataia trasmite un mesaj gresit catre copii. Educatia prin bataie comunica faptul ca lovirea unei alte persoane este o metoda acceptabila de rezolvare a problemelor si ca nu este nici o problema daca o persoana mai mare loveste alta persoana, mai mica. In plus, cu toate ca uneori stiu ca au facut ceva rau si de aceea sunt batuti, multi copii sunt prea mici pentru a intelege lectia. Chiar si pentru un adult este greu de inteles mesajul: 'Te ranesc deoarece nu vreau sa te ranesti'.

In cazul in care bataia este metoda principala de disciplinare, pot aparea efecte daunatoare si de durata cum ar fi cresterea sanselor unui comportament gresit, agresiv, violent sau chiar criminal, probleme cu invatatul, deprimare.


Alternative la bataie

Un motiv pentru care parintii isi bat copiii este faptul ca ei nu cunosc alte strategii efective pentru schimbarea comportamentului nedorit al copiilor. Pentru a fi eficienta,disciplinarea trebuie aplicata in conformitate cu varsta copilului. Metodele disciplinare care nu dau rezultatele dorite au de obicei la baza asteptarile nerealiste ale parintilor referitor la capacitatea de invatare a copilului. Urmatoarele sugestii, in conformitate cu varsta copilului, referitoare la disciplina ar putea fi folosite cu succes ca alternative la bataie.


Sugestii pentru parintii bebelusilor

Bebelusii raspund in mod impulsiv in multe situatii insa fara o reala intelegere a mediului inconjurator si a posibilitatilor pe care le au. In cazul copiilor care nu pot intelege pericolul sau conceptul de consecinta, bataia va cauza numai frica si neliniste.

1. Daca este in pericol, apuca mana bebelusului in loc de a o lovi.
2. Daca bebelusul tine in mana un obiect pe care tu nu doresti sa il aiba, incerca mai bine sa il faci sa il schimbe cu o jucarie decat sa il iei cu forta. El va tine din ce in ce mai tare de obiect daca vei incerca sa i-l iei.
3. Asigura spatiul in care are acces bebelusul pentru a nu exista nimic periculos sau casant la indemana.
4. Paraseste camera daca simti ca iti pierzi cumpatul, asigurandu-te in prealabil ca bebelusul se afla intr-un loc sigur, cum ar fi tarcul.


Sugestii pentru parintii copiilor in varsta de 1-3 ani

Diciplinarea copiilor in varsta de 1-3 ani cere din partea parintilor un consum foarte mare de timp, energie si rabdare, de aceea este necesar sa se gaseasca tehnici potrivite si eficiente. De exemplu, nu este eficient sa spui copilului sa nu se joace cu lucruri periculoase, cum ar fi aragazul, deoarece ei nu pot intelege consecintele. Nici bataia nu va clarifica consecintele. Chiar din contra, in urma bataii, copilul ar putea invata ca 'Sunt rau', mai repede decat 'Am facut un lucru rau'. Metodele disciplinare aplicate trebuie sa fie consistente, altfel copilul va realiza ca nu esti serios.

1. Asigura mediul ambiant al copilului, inlaturand obiectele periculoase. Este foarte natural ca el sa doreasca sa exploreze mediul inconjurator. Intotdeauna supravegheaza copilul; un copil de aceasta varsta nu se poate juca in siguranta, fara supravegherea unui adult, mai mult de cateva minute.
2. Evita confruntarile directe cu copilul, ele vor provoca suparare si frustare atat tie cat si copilului. Incearca in schimb diversiuni si distrageri. Multe situatii problematice se pot rezolva facand ceva distractiv sau neasteptat, cum ar fi gadilatul unui copil usor suparat.
3. Foloseste-ti marimea si puterea pentru a elimina situatiile problematice. Ridica pur si simplu copilul din cada sau du pe sus copilul ce refuza sa mearga.
4. Daca totusi iti vine sa dai o palma, directioneaz-o catre genunchiul tau sau catre o masa. Sunetul va intrerupe comportamentul copilului, fara ca acesta sa fie lovit.


Sugestii pentru parintii copiilor mai mari

1. Daca simti ca iti pierzi cumpatul, bate puternic din palme. Sunetul va intrerupe comportamentul copilului.
2. In cazul in care copilul refuza sa te asculte, apleaca-te pana la nivelul lui, prinde-i ferm mainile astfel incat sa nu iti poata evita privirea si vorbeste-i calm.
3. Deoarece bataia nu are loc in momentele tale calme si rationale, este foarte important sa iti controlezi cumpatul pentru a nu ti-l 'pierde'. Incearca sa iesi din camera, sa lovesti o perna, sa suni un prieten sau sa scrii ceva. Dupa ce te-ai calmat, este foarte probabil ca bataia sa nu iti mai para cea mai buna solutie.
4. Daca simti ca trebuie sa iti pedepsesti copilul, ai grija ca pedeapsa sa fie sa fie logic legata de incident, astfel incat copilul sa invete lectia pe care vrei sa i-o dai. De exemplu, daca el merge cu bicicleta pe un drum interzis, ai grija sa nu mai primeasca bicicleta si dupa-masa. Aceasta pedeapsa il va invata ca drumul respectiv este periculos, ca pe tine te preocupa siguranta lui si ca vei impune reguli de siguranta atata timp cat este nevoie. Interzicerea televizorului, a desertului sau bataia nu il vor invata cum sa circule in siguranta cu bicicleta.
5. Foloseste, atunci cand este cazul, 'time-out'-ul. Desi controversat ca metoda de pedeapsa, el poate fi eficient in oprirea unei serii de comportamente gresite, permitand copilului - si parintelui - cateva minute pentru a-si recapata controlul.


Sugestii generale

1. Incurajeaza comportamentul pozitiv. Imbratisarile si laudele vor fi valabile mult timp.
2. Incearca, pe cat posibil, sa previi. O disciplina efectiva inseamna reguli familiale simple si clare (cu cat mai putine, cu atat mai bine). Comunica-le copilului cand acesta este calm si dispus sa le asculte.
3. Incearca sa intelegi sentimentele ce au provocat actiunile copilului. Copiii mai mari pot fi intrebati de ce sunt suparati. Daca un bebelus plange, intreaba-te: Oare vrea in brate? Trebuie schimbat scutecul? Ii e foame?
4. Daca te razgandesti, comunica si celorlalti. Daca in trecut ti-ai batut copilul, dar te-ai decis sa nu mai continui cu bataia, vorbeste cu copilul despre decizia ta. Aceasta lectie poate folosi intregii familii.


Concluzie

Raspunsul la intrebarea daca parintii ar trebui sau nu ar trebui sa isi bata copiii nu este deloc usor de dat. Orisicum, bataia este numai unul din multimea de factori ce trebuie considerati in procesul de disciplinare. Inainte de a se decide cum sa isi disciplineze copiii, parintii ar trebui sa se intrebe: 'Ce doresc de fapt sa realizez?' Daca raspunsul este 'Sa invat copilul sa ia decizii bune de unul singur', bataia nu este o solutie.

Pedepsele fizice sunt in continuare foarte utilizate ca metode de disciplinare, bataia, palmuirea, trasul de urechi, de par sau zgaltairea reprezentand aproape doua treimi din totalul sanctiunilor aplicate de parinti copiilor prescolari. Aceasta practica a reiesit dintr-un studiu in premiera in Romania, realizat cu sprijinul UNICEF. Studiul a fost efectuat pe un esantion reprezentativ la nivel national si a avut ca scop imbunatatirea competentelor parentale, a practicilor si atitudinilor despre cresterea, ingrijirea si educarea copiilor de la nastere si pana la varsta de sapte ani. Peste 42 la suta dintre parinti se cearta in prezenta copiilor, mai frecvent in mediul rural. Peste 44 la suta dintre copiii prescolari sunt pedepsiti de parintii lor. Pedepsele verbale, respectiv insulte, injurii, sarcasm, ridicatul vocii, reprezinta 80 la suta dintre tipurile de pedepse aplicate prescolarilor. in majoritatea cazurilor, copiii sunt pedepsiti de catre mame, care sunt mai prezente in viata micutilor decat tatii. De la varsta de 3 ani, parintii sunt mai preocupati de aspectele fizice ale copiilor si mai putin de cele psihologice si de comunicare cu cei mici. De asemenea, studiul releva ca, la nivel national, alaptarea exclusiva in primele 6 luni de viata este o practica deficitara. Parintii administreaza copiilor tratamente (printre care si cele cu antibiotice) fara sa consulte in prealabil un medic. Cel putin 17 la suta dintre parinti nu cunosc scopul vaccinarilor si confunda vaccinurile cu alte tratamente care previn rahitismul si anemia. Nici in privinta cunostintelor si practicilor parintilor privind igiena intima a copiilor nu se sta prea bine, iar opiniile si atitudinile stereotipe ale parintilor privind rolurile si responsabilitatile de gen limiteaza oportunitatile de dezvoltare ale copiilor. Desi parintii detin informatii despre importanta jocului pentru dezvoltarea copilului mic in proportie de 95 la suta, la grupul copiilor 0-1 an jocul este apreciat de parinti ca important, mai ales sub aspect ludic si nu este perceput ca principala activitate de invatare a copilului.

Respectarea traditiilor si a practicilor traditionale de ingrijire si de crestere a copilului este puternic inradacinata in conceptiile parintilor, inclusiv practicarea unor obiceiuri de ingrijire daunatoare, indeosebi la sugar si la copilul mic, cum ar fi infasatul strans pana la varsta de cel putin o luna, purtatul caciulitei pentru protejarea impotriva curentului, gaurele in lobul urechii pentru cerceii fetitelor. Privitul la televizor este o practica obisnuita la copiii mici, doar 20 la suta dintre cei cu varste intre 1 si 3 ani nefacand acest lucru. De altfel, studiul arata ca 30 la suta dintre cei mici invata sa se uite la TV de cand mamele ii alapteaza. Studiul mai arata ca viata copiilor de la tara este mult mai grea, multi incepand sa munceasca pana la varsta de 7 ani. Pierre Poupard, reprezentant UNICEF, a spus, cu ocazia lansarii studiului, ca in ultimele decenii serviciile sau informatiile necesare dezvoltarii competentelor parentale in Romania au fost neglijate, iar parintii au nevoie de sprijin in acest sens. Una dintre recomandarile cercetarii 'Cunostinte, atitudini si practici parentale in Romania' este ca in nomenclatorul de profesii sa fie prevazuti si formatorii pentru parinti, iar curriculla din ultimii ani de gimnaziu ar trebui sa cuprinda ore care sa-i invete pe elevi cum sa se comporte cu bebelusii.Studiul a fost finantat de Petrom, iar o data cu po****rizarea acestuia a fost lansata si o brosura cu 'Sfaturi pentru parinti'. Brosura contine informatii despre cum pot fi prevenite accidentele, cum sa se discute cu copiii despre problemele legate de sexualitate, cum sa comunice parintii mai bine cu cei mici, cum sa se aleaga jucaria potrivita etc.

Bataia e rupta din iad

Desi infierat uneori dra-matic, alteori cu umor si sarcasm in literatura secolului al XIX-lea, perceptul "Bataia e rupta din rai" genereaza inca destule polemici. Ai pri­mit vreodata o bataie?

Daca nu, e suficient sa citesti "Oliver Twist" sau "Dumbrava mi­nunata" ca sa stii cat sufera un copil bruscat, umilit, batut. De cele mai multe ori, insa, este suficient sa iti aduci aminte de o "papara" zdravana incasata in copilarie ca sa intelegi ca bataia e rupta din iad, nu din rai.

Desi studiile si practica demonstreaza ca vio­lenta impotriva copilului determina traume fizice si psihice si are efecte sociale majore, multi parinti prefera sa aplice o co­rectie dura micutului lor in locul uneia non-violente, in virtutea principiului "Eu te-am facut, eu te omor".

Pentru ma­joritatea acestor parinti, mecanismul agresarii copilului, verbal sau fizic, functioneaza astfel: copi­lul (din prea mult rasfat sau neglijare) este lasat sa faca ce vrea pana atinge pragul de intole­ranta al parintilor, deve­nind nerezonabil, stanjenitor, enervant, exasperant. El incalca o limita si parintele isi iese din fire si-l "arti­cu­leaza".
Urmarea batailor? Copilul plan­ge, sufera, e trist, speriat, umilit, se simte neiubit, nedreptatit. Parintele (cu­prins de remuscari) ii cumpara ceva, il ia in brate, il alinta, ii da jucaria preferata etc. Copilul devine inca si mai confuz, neintelegand de ce a fost batut.

Nu vorbesc de­spre familiile dis­func­tio­nale, marcate de alcoolism si probleme financiare. Asa se petrec lucrurile in foar­te multe familii unde violenta e ocazionala si nu regula casei. Dupa un astfel de epi­sod, relatia parinte-copil se altereaza si invatamintele trase sunt putine.

Orice parinte poate avea starile lui de nervozitate, perioadele cand problemele de la serviciu ori cele personale sunt dificile, insa oricare ar fi situa­tia si grijile unui adult, copilul nu este vinovat. Si el sufera pentru ca em­pati­zeaza cu parintele sau.

Ba­taia - si chiar violenta verbala - re­prezinta sfar­situl oricarei comuni­cari. Cand ridici mana asupra unui copil, ca adult, inseamna ca ai ra­mas fara cuvinte, fara argumente logice.

Oricine poate ape­­la la argumentul fortei, dar numai omul rational folo­seste forta ar­gumentului. Un copil agresat fizic sau verbal va deveni, la ran­du-i, un agresor pentru ceilalti copii si, mai tar­ziu, pentru altii (din fa­milia sa ori din afara ca­sei). Vio­len­ta e molipsitoare, se ia mai rau decat gripa.

Frica nu impune res­pect. Daca iti bati copilul, te amagesti cre­zand ca nu va mai repeta gre­seala. O va re­peta, dar pe as­cuns, luandu-si mai multe ma­suri de pre­cau­tie. Bataia il face pe co­pil mincinos, ne­cinstit si as­­cuns fata de tine. Violenta ge­­ne­reaza violenta! Un copil ba­­­tut devine trist, frustat, manios, umilit.

Violenta altereaza relatia pa­rinte-copil. De aceea: nu renunta la cuvinte, numai acestea pot dovedi copilului ca rationamentul tau este corect, ca ai dreptate in decizia pe care ai luat-o. La nervi, tendinta este sa-ti ridici vocea, sa vor­besti rastit. Efectul e in­vers celui dorit. Vo­cea ridicata irita, ener­veaza copilul, de aceea trebuie sa ti-o controlezi.

Copilul tau nu e o fiinta inferioara! Oricat de nerezonabil iti pare, sigur exista si pentru el cuvinte si tehnici non-violente care sa-l convinga. Reformuleaza-ti argumentatia, implica-l in ceea ce ii ceri sa faca. Nu-i face edu­catie cand esti nervos. Ris­cul de a te enerva este mai mare, la fel si riscul de a-l lovi. Avertizeaza-l ca esti suparat pe el si veti avea o discutie curand. De cum de simti mai bine, ia-l deoparte si stati de vorba.


Stiu ca suna stereotip si ca ceea ce scrie in articolele de mai sus e exact ce spuneau cateva mamici extraordinare mai sus. Am vrut doar sa subliniez ca asta sustin si specialistii.

mamicilor care isi cresc copilasii fara bataie, fara vorbe grele si fara nervi.

Dana, esti pe calea cea buna. Din ultimele postari tind sa cred ca ai inteles ceea ce trebuia, iar faptul ca la ultima criza a fetitei tale ai dragalit-o si iubit-o, arata lucrul asta.
Eu vreau numai sa te intreb daca te-ai gandit ca dorinta asta a ta de a fi iubita si apreciata, ti se trage din bataile si umilintele primite in copilarie, din lipsa afectiunii pe fata a parintilor tai...gandeste-te la asta foarte bine in adancul sufletului. E greu sa "scotocesti" in el, sunt sigura ca se afla multe sertare inchise si incuiate, in care nu vrei sa mai intri. Dar poate ca a venit vremea...
Eu te admir pentru puterea ta, esti o mama care vrea sa faca ceva pentru relatia ei cu copiii. Sigur ca si circumstantele in care sunteti acum nu te ajuta, insa tu ar trebui sa stii cel mai bine ce nevoi au fetele tale, in functie de situatie. Si eu cred ca acum mai mult ca niciodata au nevoie de dragostea ta, sa le arati cat de mult le iubesti. Pe amandoua.


vorbe de copil...

Hobby

anca_a spune:

Eu una am obosit.

Anca si Alex (1 an)

anca_a spune:

Ripley, eu m-am saturat de mame relaxate care nu vad abuzul acolo unde este, care vorbesc cu detasare despre el, care ridiculizeaza gravitatea acestuia si care pun comportametul inacceptabil al unui parinte pe seama oboselii si schimbarii de mediu.

Eu in acest balamuc vad o fetita singura...pentru ca spre deosebire de copil, parintele are in spate 41 de ani de experienta in gestionarea sentimentelor, stresului si a situatiilor conflictuale.

Anca si Alex (1 an)

Alexia27 spune:

Dana, daca totusi mai citesti pe aici, as vrea sa-ti spun doar un lucru:
Ai primit mult de la fete, foarte mult chiar, si asta te-a bulversat probabil. Acum opui o mare rezistenta la orice fel de schimbare vis- a - vis de calea batatorita pe care o cunosti si dupa care traiesti. E normal, se clatina toata temelia pe care ai fost tu educata si crescuta, fara sa ai ceva de pus in loc.
Eu, in locul tau m-as adresa direct si personal unui psihoterapeut. O sa vezi ce bine o sa fie si cum or sa se aseze lucrurile.

Nu exista mamici perfecte, e imposibil asa ceva, dar ce putem face este sa invatam din greseli si sa nu le repetam.
Si eu am descoperit ca, imi prinde bine sa ma las si eu educata de copil. Uite, un exemplu, chiar de azi: am ajuns si eu sa imi ies din fire cu fata (nu are importanta de ce) si am intors-o catre mine un pic mai brusc decat ar fi trebuit, la care ea si-a tras mana din mana mea, s-a uitat fix in ochii mei si mi-a spus clar: mami nu trage pe Eileen! Avea 100% dreptate si sunt mandra de ea ca stie sa isi apere drepturile, chiar daca are numai 2 ani si 5 luni!

Si un ultim cuvant: nu se poate spune ce e mai nociv: bataia sau "vorba grea". Ambele sunt. Atata doar ca una lasa vanatai pe piele, alta in suflet. Impactul e dezastruos in ambele cazuri.

Morgano spune:

Anca, poate nu m-am exprimat clar, desigur ca ceea ce face Dana acum este abuz, nu contest asta, nici vorba. Insa exista multi membri care chiar exagereaza in a gasi abuzul, la multe topicuri. Nu detaliez ca nu e la subiect.

Eu am invatat ceva aici pe forum: fiecare caz este special, si daca Dana cauta ajutor inseamna ca este constienta ca greseste enorm. De aceea as vrea sa fim langa ea nu ca sa aruncam numai vorbe grele, ci si cu incurajari. Ea stie foarte bine ca educatia pe care o "presteaza" nu este in regula, ea si-a pierdut total autocontrolul, si a spus clar toate acestea. Dar majoritatea se leaga doar de reactiile ei, nu si de cauza lor.

Si sunt de acord cu ea, si nu sunt singura, ca nu trebuie copilul rasplatit cu mangaieri atunci cand face in mod constient si deliberat lucruri care il pun in pericol, prostii (si aici nu ma refer la chestii minore). Trebuie si copilul sa inteleaga ca a gresit, ii explici de 100 de ori, dar nu mergi sa-l iei in brate si sa-l pupi dupa o boacana. Pentru ca atunci nu simte, nu percepe greseala la adevarata ei valoare.

Eu dc imi cert fetita mai mare, plange sufletul in mine cand o vad ca incepe sa planga, insa stiu ca este spre binele ei sa simta tonul de suparare, poate putin ridicat uneori. Dar nu o bat. Ci folosesc gestica si tonalitatile ca sa inteleaga ca a gresit. Si mai stiu si ca de multe ori se pune cu noi, ca face dinandins pentru a cere atentie anumite lucruri, si incerc sa fiu cat se poate de intelegatoare dar ferma.

Nu am sa o iau in brate niciodata ca rasplata pentru o greseala intentionata. Imi pare rau, dar a face asa ceva inseamna pentru mine a deruta copilul si a-l priva de orice urma de educatie.
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

mina spune:

Intr-adevar spinos subiectul asta si sunt de acord cu cine a spus ca, poate, Dana a primit prea multe sfaturi si, poate, a fost bulversata.

Si poate doar faptul ca este impulsiva, asa cum singura se defineste, a determinat-o sa faca o selectie: am o varsta, am atatia ani de casnicie in spate si 2 copii, primesc sfaturi doare de la cine are mai multa experienta ca mine.

Dana, e clar ca tu primesti sfaturile noastre trecute prin prisma ta, si ar fi fost frumos ca macar o data in toate aceste discutii ai fi acceptat ca gresesi. Scuza-mi sinceritatea in exprimare insa, oricat o dai cotita, bataia tot nu e rupta din rai, indiferent cat de bine crezi ca ti-au facut ai tai ca te-au educat cu bataia.

Nu am decat 35 ani si un singur copil, iar anii de casnicie is dificil de numarat pt ca desi m-am maritat cam acu vro 10, sunt cu cel ce-mi este sot de la 17 ani si aici cred ca bat multe recorduri. Sa stii ca poti primi sfaturi si ai ce invata si de la persoane mai tinere.
Nu stiu ce importanta are salamul cu soia (ca si despre mezeluri parerile-s impartite).
Eu am avut primul computer la 24 ani cand am pus banii gramada cu sotu si ni l-am cumparat. Matei s-a nascut cu 2 laptoape si retea fireless in casa, dar nici pana la varsta asta nu s-a apropiat de calculator. E pentru oameni mari si si-a propus sa aibe si el unul cand o avea primul serviciu din viata lui ... Ceea ce vreau sa spun este ca schimbarea conditiilor de trai de la o generatie la alta nu ar trebui sa ne schimbe sistemul de valori chiar atat de mult.

Am divagat...in incheiere imi cer scuze daca te-am facut sa pierzi timpul insa sper, totusi, ca te-am ajutat. Cu toate ca tu, acum, ai mare nevoie sa te ajuti singura.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it