partener de viata sau amic, tata sau nene?

oocristina spune:

Doar ea stie ce ii este mai bine si ce isi doreste. Si ce actiuni i se portrivesc.

spic de grau spune:

Ce se intampla daca peste 1, 2 - 5 ani de compromis (ptr ca asta nu e viata de cuplu ci un compromis), el se trezeste ca vrea una tanara, fara obligatii, frumoasa si devreme acasa? El nu si-a asumat nici o responsabilitate fata de Sesama. ¨Poate oricand sa ii spuna: "imi pare rau - stiai de la inceput ca e o relatie de...incercare".

El i-a fst prieten. Sunt 2 oameni maturi si el poate continua sa-i fie prieten fara altfel de obligatii. Si atunci lucrurile sunt clare.

Pentru o relatie..sexuala - ea poate sa se vada in afara casei cu cine doreste, fara sa perturbe copilul.
In mod automat copilul ii va spune o data si o data "tata". Si daca peste 1 an el o paraseste ca realizeaza ca nu e ceea ce isi doreste, copilul ce va face? Alt "tata"?

Sesama - ai 31 de ani. Si ai si un "handicap" dpdv al societatii romanesti: un copil. Inca nu e tarziu sa gasesti pe acel cineva care sa fie al tau. Acceptand o viata de compromis, acea persoana care ar putea fi a ta ar putea trece pe langa tine fara sa o vezi.

Clarifica lucrurile cu cel care esti acum. Pentru tine, ptr el, si ptr copilul tau. Mai ales ptr copilul tau. Daca accepti acum un compromis, vei accepta si altul, si altul... si atunci unde se va duce fericirea ta?

corinadana spune:

Sa i spuna pe nume, nu se poate?

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

violeta69 spune:

Corina,asa gandeam si eu...sa-i spuna pe nume!
sunt cazuri in care copii naturali spun pe nume parintilor...

pana la urma nu ai de unde sa stii cum va fi viitorul tau alaturi de el!
puteti fi impreuna 1 an ,2 sau o viata...asta nu stie nimeni!
eu zic sa te bucuri de ceea ce ai fara sa-ti mai faci probleme de ce zice mamitica
e treaba ei...
si evident treaba lui sa rezolve aspectul acesta...daca te iubeste suficient va fi cu tine chit ca ai un copil,doi 100 sau nici unul...
pana la urma ce vina are copilul?
ar tb sa fie bucuros ca exista chiar daca nu e al lui!
si .....puteti avea si impreuna un copil....o data!



Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

natynic spune:

Sesama, inainte de a emite vreo judecata te-as intreba: pana la tine ai idee ce relatie/relatii a mai avut acest barbat? Ti-a povestit? Si cum a reactionat mama la acele relatii? E f important!

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

lorelei_19 spune:

Si eu o vad ca pe o relatie frumoasa deocamdata. Si isi da interesul asa cum multi soti nu si-l dau, altfel n-ar veni in fiecare seara la voi, weekendurile, samd. De ce daca avem pe cineva trebuie musai sa-l ducem la altar si sa devenim sotii? de ce nu putem savura timpul petrecut cu o persoana pe care-o iubim? de unde ideea ca acest timp e timp pierdut? Sesama, faci un efort stand cu el sau si tu te bucuri de relatia vaostra? te inteleg ca te deranjeaza faza cu parintii, dar e decizia lui, el ii cunoaste mai bine. O relatie nu e o inchisoare, asa ca lasa-l sa decida sa va prezinte familiei atunci cand vrea el. Cred ca merita pentru tot timpul cat ti-a fost tie si fetitei alaturi. Toate cele bune.

naiuta spune:

Eu cred ca problema aici nu este cum sa-l numeasca pe acest om,ci faptul: CE VREA ACEST OM DE LA VOI?
Acum tu nu mai esti singura,si mai greu,tu esti responsabila de acest copil dupa ce a fost parasit de propriul tata.
Eu consider ca asa nu e bine nimanui,mai ales tie si copilului.
Ce faci(faceti) daca te atasezi(atasati)de el si apoi i-si ea palaria si pleaca.
Poate tu treci mai usor peste asta,insa fetita mai greu decat tine.
Pentru un copil conteaza acel om care este langa el,chiar daca nu e tatal biologic,mai ales ca este asa grijuliu cu ea.
Zici ca are 32 de ani.La asa varsta nu cred ca nu poate lua decizii hotarate.
Nu zic sa-l obligi sau sa-l fortezi insa este necesar o discutie serioasa in care sa-i arati toate dejavantajele acestei actuale stari.
Spunei sa discute si el cu parintii lui si i-i vei respecta decizia.
Spune-i CLAR ca te deranjeaza aceasta situatie(altfel nu scriai nici aici).
Eu cred ca parintii lui spera ca se satura de voi si i-i vine mintea la cap.
Din pacate un barbat se plictiseste repede.Pt. el e usor asa pt. ca nu-i responsabil pt. voi si poate calca oricand mai departe.
Eu nu consider un handicap faptul ca ai un copil,cunosc numeroase cupluri cand barbatii cresc copii prietenelor (apoi sotii) si sunt fericiti poate mai fericiti decat cuplurile unde n-au existat copii.
Totul pare frumos si parca ar fi el omul potrivit pt. voi, insa nu asa.Invita-l sa fie permanent in viata voastra si daca refuza n-ai de ales.
A...voiam sa mai zic:spune-i fetitei toata realitatea si v-a fi decizia ei cum i-l va numi pe acest om.Bine nu acum, cand v-a creste.
Eu zic acum sa-i spuna doar pe nume.
BAFTA!

sesama spune:

Multulumesc mult pentru ca imi scrieti, cumva ma ajutati sa vad lucrurile din mai multe puncte de vedere.
Chiar el m-a sfatuit de cateva ori pe la inceput sa ma duc sa ma intalnesc cu mama lui. I-a dat mamei lui numarul meu de telefon, ceea ce nu m-a deranjat pentru ca eram pregatita sa infrunt orice, pentru ca eu nu ma simt ca as avea un handicap avand un copil ci m-as fi considerat cu handicap nefacand acest copil! E un copil sanatos, pe plan material ma descurc deci nu sunt in carca nimanui asa ca nu e prea greu sa se bucure cineva de bebita mea!!! Dar el, ofera mult, sufleteste... si mie si bebitei.
Eu insa nu am acceptat sa ma duc sa vorbesc cu mama lui pentru ca nu vedeam rostul...Adica, de ce sa rezolv eu problema? De fapt, nu vedeam nici o problema cat timp ai lui il lasau eventual in pace si noi ne vedeam de ale noastre.
Apoi ne-au chemat o data la masa, si pe mine si pe el. Eu am vrut sa merg cu bebeita, ca doar ea este parte din mine, dar el a zis sa o luam incet si am cedat, greut pentru ca nu avea logica, dar am cedat. Si totul a fost normal... n-am atins cu ai lui nici un subiect legat de noi doi... De altfel, imi plac parintii lui...pentru ca in primul rand sunt cei care l-au educat asa si l-au facut asa. Totusi, se pare ca exista o mare nemultumire la el acasa, si ceea ce i se spune se revarsa in toata starea lui sufleteasca, si deci ajunge si la noi acasa. Si... nu mi-e bine cand il vad asa.
Da, mi-ar placea sa fie hotarat, sa stie ce vrea!! Eu i-am infruntat de multe ori pe parintii mei si pana la urma m-au acceptat asa cum sunt si mi-au acceptat si alegerile. Pana la urma NOI suntem responsabili de deciziile noastre, nu?

Apoi, da, ma bucur mult de fiecare clipa cu el. Chiar si cand nu facem nimic este placut si trece timpul foarte usor, atat de usor ca la final ma supar pe mine ca n-am venit cu propuneri interesante de petrecere a timpului impreuna. Dar, nu mai imi doresc o relatie in care lucrurile nu sunt cat de cat clare. Si da, in primul rand ma gandesc la fetita mea cand spun asta.

naiuta spune:

Eu zic ca a procedat bine ca a zis sa mergi fara fata la a-i lui.
Da dovada ca vrea sa te apropie de a-i lui si mai ales arata un RESPECT fata de cei care l-au crescut.
Eu in locul tau le-asi mai vizita odata singura,apoi le-asi face o masa la mine si a-si crea o atmosfera in care sa se simta bine si nu in ultimul rand le-asi face cunostinta cu bebita.
Bafta!

CristinaT spune:

bucura-te de perioada asta frumoasa in care va intelegeti bine, alunga-ti intrebarile din minte si lasa-l pe el s ia hotararea singur, ca sa nu ti se poata reprosa nimic ulterior.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!