partener de viata sau amic, tata sau nene?

gabriella1 spune:

Daca e un baiat bun,tine cu dintii de el, ca e plina lumea de nebuni.Intr-o zi o sa te accepte si familia lui.
Cred ca ar fi bine daca ti-ai lua fetita si te-ai duce singura in vizita la parintii lui.Si sa vorbiti ca de la om la om ! Sa-i spui ce ai pe suflet, sa-ti vada fetita...Niciodata nu se stie!

Iti doresc mult noroc!
Sa-ti traiasca fetita si sa te bucuri de ea!


Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

liliac1 spune:

Poate ca pentru inceput ar putea sa-i spuna pe nume. In felul acesta tu construiesti o legatura intre bebita ta si el si il lasi sa aleaga cum este mai bine pe viitor (noua, fata noastra ne spune si pe nume ori de cate ori are ea chef si suntem parintii ei naturali, asa ca nu e nimic in neordine).
Incetul cu incetul el va defini relatia voastra si va stabili ce va putea fi pentru bebita ta.
Nu mai forta lucrurile! Lasa-le sa vina de la sine...

Cat despre masa de duminica si alte aspecte de genul asta...poate ca este mai bine sa inveti sa te bucuri de fiecare duminica, cu sau fara el, dar impreuna cu fetita ta.

oocristina spune:

cris-cris spune:

Scuza-ma , cristina, dar aici chiar nu sunt de acord. Mai ales la 32 de ani, nu mai este un "baiat"..De fapt nu se pune problema de "a alege", ci la varsta asta deja iti faci o familie, iar mama e cea care trebuie sa accepte.Daca la 32 de ani inca mai este influentat decisiv de parinti nu e tocmai OK.Inseamna ca nu va fi in stare niciodata sa isi "apere" familia in fata parintilor, sa ia decizii pe cont propriu pt.el si familia sa.
Si inca ceva: orice barbat trebuie sa fie alaturi de sotie, nu de mama, pt.ca dupa casatorie( sau, ma rog, dupa ce ai inceput o relatie serioasa), ai deja alta familie, alte responsabilitati.Mama poate eventual sa-ti dea un sfat, dar nu mai e in masura sa decida pt.tine.E valabil si pt.femei, nu numai pt.barbati.
Apropos, eu sunt convinsa ca, la o adica, sotul meu si-ar da mama deoparte in favoarea mea...

spic de grau spune:

Daca ar fi rezumatul unei telenovele, atunci da - am putea toti sa facem comentarii gen ce frumoasa este viata, iubeste-l si accepta-l, copilul e inca mic, nu intelege.. etc etc.

In toata povestea asta este un copil - si daca povestea este reala, atunci copilul trebuie pus pe primul plan. Iar un copil are nevoie de stabilitate.

Cum vad eu un barbat (se aplica si in cazul femeii): un barbat este acea fiinta careia nu ii e teama sa ia o decizie; care se lupta ptr dragostea lui; care atunci cnd e sigur ca a intalnit jumatatea va lupta ptr ea, iar parerea lui Popescu, Ionescu, mama, tata, nu vor conta ptr ca el e capabil sa isi asume responsabilitatea propriilor decizii si idei.

Un parinte e convins ca stie intotdeauna ce e mai bine ptr copilul lui. Insa si parintele, si copilul, sunt 2 indivizi distincti si oricat de mult ar crede mama si tata ca isi cunosc copilul - viata le poate arata ca nu e deloc asa. Tu ca parinte i-ai pus niste gene in el - insa viata a lucrat asupra genelor.

Parintii lui cred ca stiu ce e mai bine ptr el. Cred ca relatia cu tine, care ai un copil, poate insemna nefericirea copilului lor.
Insa - parintii lui nu au o bula de cristal in care sa vada viitorul.
Fiul lor poate la fel de bine sa cunoasca o tipa - formidabila dpdv al parintilor lor, care sa ii faca copii - si de care sa divorteze.

La fel si cu tine. Se poate casatori, si viata poate face ca voi 2 sa nu va intelegeti peste ceva timp si sa divortati.
Sau la fel de bine - sa fiti suflete pereche si sa serbati ca Tom Jones 51 de ani de casatorie.

Nimeni nu poate sti cum va fi.
Insa - daca acum va intelegeti, daca va iubiti - eu zic ca nu are rost sa va ascundeti dupa degete si sa lasati ca unul sau altul sa decida ptr voi.
Parintii daca il iubesc cu adevarat - in timp se vor obisnui cu ideea si ii vor accepta decizia. Nu mai e un copil de 5 ani caruia ii spui ce sa faca si cand sa faca.
Iar daca nu il inteleg inseamna ca nu sunt suficienti de maturi si pacatul e al lor.

Insa totul depinde de...TE IUBESTE?
Daca te iubeste - iubirea darama muntii.

Daca nu - atunci pastreaza-l ca amic si cauta un tata ptr copilul tau si un sot ptr tine. Cineva caruia sa nu ii fie frica sa ia decizii. Un barbat.

sesama spune:

Spic de grau... ai pus punctul pe i, da... unul din gandurile care ma mai macinau era legat de aceasta lipsa de stabilitate existenta acum. Chiar daca bebeita mea are doar 9 luni, eu cred ca ea simte si va ramane cu anumite sentimente din aceasta perioada si de aceea cred ca o este important sa aibe stabilitate in jurul ei. Cu un singur parinte - eu sau cu doi, eu si el.

cris-cris spune:

- Excelent spus.Sunt 100% de acord.
Pt.iubirea ta darami si muntii, nu mai conteaza nimeni altcineva...

Alinutza1979 spune:

ce sa zic!
mi se pare putin aiurea ca nu se muta la tine!
de ce nu se mutat la tine? nu vrea sa-si supere mama sau...?
Sincer mie imi pari o femeie foarte puternica si hotarata, iar el un tip cu un caracter slab!

Mie chestia cu "rabdarea" mi se pare putin fortata! Sa ai rabdare sa ce? Sa te viseze maicasa frumos si sa te accepte asa dintr-o data, sa moara maicasa?!
Eu in locul tau as incerca sa vorbesc cu ea!
Ce zici?

maru spune:

sesame, eu sunt de parere ca ai face o greseala sa te duci sa vorbesti cu mama lui. e treaba lui sa isi rezolve, sa isi managerieze relatiile cu parintii, e treaba lui sa medieze o relatie intre tine si mama lui...
probabil ca la 32 de ani ar vrea o familie a lui, dar prejudecatile, influenta parintilor, frica ca exul va reveni sau poate reveni in viata ta si a copilului oricand, il impiedica sa ia o hotarare.
bucura-te de ce iti poate oferi, pentru ca in acelasi timp ce ii poti tu oferi e limitat!
nu il alunga din viata ta, nu da vrabia din mana dupa alctceva ce nici nu e in viata ta!


Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

mariamunteanu spune:

Spic de grau, frumos si adevarat ce spui tu, dar stim ca barbatii acestia sunt rari.

Inainte de toate, ar trebui ca EL sa hotarasca ce vrea, s-ar putea ca nici el sa nu fie sigur acum ca e hotarat sa lupte pt. Sesama. Tine cont ca nu este copilul lui, tatal copilului le-a parasit fara remuscari. Mie mi se pare ce a facut acest om pana acum este deosebit.

Pana si o mama are nevoie de timp sa se obisnuiasca cu noua viata, daramite el care nu este tata.

Maria