Am copii dar as vrea sa adopt un sufletel
Raspunsuri - Pagina 3
asi spune:
Dicarstea foarte frumos spui tu acolo dar difetenta e ca noi am trait adoptia pe pielea noastra.
Manuelita sincera sa fiu nu m-am gandint nici la compasiune , nici la a face bine unui copil cand m-am decis sa adopt.Singurul meu gand a fost ca-mi doresc un copil, atat.N-are legatura nici cu mila nici cu dorinta de a face bine cuiva....de fapt ,ba da am vrut sa-mi fac un bine mie si sotului meu.Daca as vrea sa fac bine unor copii abadonati atunci mi-as face o casa de tip familial nu as adopta.
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Salviae spune:
Draga Didi-Anda,daca va decideti sa adoptati,daca nu ramai insarcinata, atunci o sa mergeti odata (de mai multe ori) la o "pregatire" la Protectia Copilului si acolo o sa va povesteasca despre copii care NU se nasc infractori,ci sunt crescuti in asa fel ,ca devin infractori.
Rautati sant convinsa ca intalnim cu totii. Cei care au adoptat scriu aproape zilnic despre acest lucru (pe celalat forum),dar se dau si replici bune,din care putem invata!
Cu familia...hm...nu e usor...Nici soacra mea nu stie ca vrem sa adoptam. Are 74 ani,desi e femeie invatata,e batrana si gandeste foaaaarte diferit decat noi.Si noi o sa mai auzim lucruri ciudate despre adoptie,sunt convinsa, dar nu ne intereseaza prea mult. Suntem un cuplu mai in varsta (39,43 ani)avem incredere in noi si in celalat si sunt convinsa ca prin iubire, tandrete si daruire o sa infruntam orice obstacol!!!!
Hazul spune:
Si noi am avut emotii cand am facut adoptia. Eram primii din familie care adoptau.
Nu stiam cum o sa interpreteze parintii/ socrii , cum o sa se comporte cu el nefiind biologic al nostru.....Multe nu stiam, insa nu ne-a interesat. Pentru noi era copilul nostru si daca cineva decidea sa nu-l respecte, nu mai beneficia de vizitele noastre sau de prietenia noastra.
Toate acestea au fost planuri "de atac" de care insa nu am avut nevoie 
L-au acceptat f. bine, l-au iubit ca si cum ar fi fost biologic al nostru si continua sa-l iubeasca.Noi nu am mai folosit cuvantul adoptie de f.mult timp. Adica atunci cand postez aici la subiect uneori mi se pare ciudat, pentru ca pur si simplu "uit" ca biologic nu e al meu. El e puiul meu si nimic nu mai conteaza. Asa cum spunea cineva, nu a venit biologic la mine, ci printr-o alta metoda, dar a venit si e al meu(nostru).
Am avut insa de "luptat" cu ideile oamenilor si cu curiozitatea lor. Ii vedeam cum il privesc in tacere,cum il studiaza, ca si cum ar fi trebuit sa arate altfel decat un copil normal. Dar asta numai pentru un timp pana s-au obisnuit cu ideea. E ca si cand vi cu un nou nascut acasa si toata lumea te viziteaza si te felicita pana cand nu mai e "nou"
Cea mai mare jignire am primit-o insa cand dupa ce am nascut fetita... De 8 Martie am primit o felicitare care spunea cam asa:
"Acum ca esti si tu mama....". Si timp de 8 ani ce am fost? Babysitter?
Am decis sa vorbesc cu acea persoana pentru ca nu-mi place sa las lucrurile ne-terminate, i-am explicat ca ceea ce a facut a durut, si-a cerut scuze iar eu am iertat si am mers mai departe cu viata mea cu doi pui
florinad spune:
Nu inteleg de ce mila poate fi un sentiment atat de rau. Voua nu v-a fost mila cand ati vazut la televizor copiii aceia smulsi pur si simplu urland de langa mamele lor, sau cand vedeti copii cersind pe marginea drumului, sau copii batuti? De ce sa ne fie rusine sa ne fie mila. Mie imi este mila de ei si as vrea sa-i ajut, donatiile ajuta, dar ce poate sa ajute mai mult pe un copil in afara de faptul de a avea parinti, de a se simti iubit si protejat. Credeti ca daca as adopta din mila un copil nu l-as putea iubi ca pe copilul meu? Eu am copii, stiu ce inseamna sa fiu mama. Dar as vrea sa-i ofer unui copil ocazia sa simta ce inseamna sa aiba o mama, o familie. Sa vad zambetul de fericire pe chipul lui si stelutele din ochisori. Mila, compasiune, cum vreti sa-i spuneti, vreau sa ajut un copil pentru ca da, mi-e mila de ei. Vreau sa-i ofer un viitor, o speranta la viata si la fericire. Acum fac planuri si ma gandesc cum sa procedez, ma rog nu pentru sanatatea copiilor mei ci sa ne indrume cel de sus spre copilul care ne asteapta. Si-l voi iubi ca pe copiii nostri, poate mai mult intr-un fel, stiind cat a fost de oropsit de soarta si stiind ca poate el se teme in fiecare zi ca va ajunge inapoi de unde-a plecat. Dumnezeu sa ne ajute!
misha71 spune:
florina, motivatii sint multe. Chiar si mila este una din ele, insa balanta sentimentala (daca o pot numi asa) inclina clar spre DORINTA. Dorinta de a avea un copil, un sufletel linga tine, dorinta de a sti cum e sa fii mindru ca esti parinte, dorinta de a fi in al noulea cer cind cineva iti spune "mama" sau "tata", dorinta de a fi INTREG.
Nu e o rusine sa-ti fie mila, Doamne fereste, dar NU mila de COPILUL TAU. Si de un catel rebegit imi e mila, dar nu imi e mila de copilul meu: pe el IL IUBESC.
Iti doresc ca drumul pina la copilul tau sa fie cit mai scurt si mai lin! 
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O INIMIOARA ARE NEVOIE DE VOI!
BAZAR PENTRU SONIA
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor 
cons spune:
Nu, mila nu este un sentiment urat, din contra. Numai ca, se pare, la mine una (si nu sunt singura) nu mila m-a impins sa adopt un copil ci dorinta de a avea un copil, dorinta de a darui iubirea si a primi iubirea.
Poate ca prin exprimarea ta, am inteles altceva.
Indiferent de motivul pentru care tu vrei sa adopti faci un lucru minunat.
DD, sa te ajute sa-ti gasesti cat mai repede copilul pe care ti-l doresti,iar toti copii tai sa traiasca in pace si armonie!
florinad spune:
Multumesc pentru raspunsuri, poate ca intr-adevar nu stiu sa exprim ceea ce simt, dar e normal ca doresc sa ofer iubire si nu doresc nimic in schimb de la copil decat sa fie fericit si sa-l vad ca creste frumos si armonios. Poate ca unora dintre voi motivul vi se pare ciudat (hmmm...), cert este ca acel copil va fi iubit ca si copiii nostri si atunci, fiind al nostru, normal ca nu am mai avea de ce sa ne fie mila de el, decat atunci cand va cadea si se va lovi la genunchi, asa cum ne este mila si de ai nostri cand plang ca li s-a stricat jucaria preferata, etc.
Va pup!
Hazul spune:
FlorinaD,
Doamne ajuta sa va gasiti drumul inspre acel copilas, care sunt convinsa ca va asteapta!
andira spune:
Florinad - te-am inteles perfect si m-am regasit in ceea ce spui tu si ce-ti doresti...
Eu am 2 fetite, si tare mi-as fi dorit sa adopt inca un copil, indiferent daca fetita sau baiat. Din pacate sotul meu nu vrea, si cel putin deocamdata nu are sens sa insist.
Si eu as adopta tot din dorinta de a ajuta un copil, de a ii oferi o sansa, un camin echilibrat, si multa, multa dragoste.
Iti doresc multa putere si bafta, sa ti se indeplineasca visul!
J G spune:
Eu imi doresc foarte mult inca un copil si stiu sigur ca nu o sa-l fac eu. Momentan nu ma inscriu in conditii dar in 2-3 ani sper sa...
Insa unul din motivele pentru care doresc sa adopt un copil este exact acela de a "lua in grija" un copil de care parintii naturali nu au putut avea grija.
Cred sincer ca ar trebui sa fie ceva mai comun acest lucru. Nu-mi place ca, in general, oamenii se indreapta spre adoptie NUMAI daca nu reusesc sa aiba proprii copii. Nu stiu de ce nu e ceva mai comun sa ai grija de inca un copil atunci cand poti, pe langa copii naturali.
Daca parintii lor nu i-au vrut, n-au putut... nu sunt eu cine sa judec... cineva trebuie sa aiba grija de ei. Statul nu poate...
Nu stiu daca ma fac inteleasa.
J si Carla (05.02.2006)