Am copii dar as vrea sa adopt un sufletel

cons spune:

JG, este usor sa filosofezi pe aceasta tema, dar acest motiv este adevarat. Pentru ca, acum sa fim serioase, motivul este in general acesta ,,Nu pot avea copii si atunci incerc sa am unul chiar daca eu nu-l pot naste, pentru ca am atata iubire de daruit si n-am cum sa i-o daruiesc"
Ideea ta cu ,,Nu-mi place ca, in general, oamenii se indreapta spre adoptie NUMAI daca nu reusesc sa aiba proprii copii" este ideala (teoretic), dar nu practica.
Eu ma las pagubasa, pentru ca acest subiect practic se va transforma intr-o disputa intre mamele naturale si cele adoptatoare, ori mie una nu-mi place asta. Si se va ajunge la ,,ce perfecte sunt mamele naturale fata de mamele sdoptatoare"
Este treaba fiecaruia, in fond si la urma urmei, care este motivul adoptiei. Important este scopul.

asi spune:

Mda, cam miroase a polemica....si chiar nu e cazul.
Foarte bine a punctat Cons motivul adoptiei e personal si vine din nevoile fiecareia , important este scopul.
Daca copilul este dus intr-o familie din care sa faca parte, sa aiba parte de acelesi drepturi, responsabilitati si sa simta iubirea pe care ceilati copii o simt atunci e minunat.Motivele din care el a fost adus in acea familie nu mai conteaza.




Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

sorana spune:

Si eu sper sa pot adopta candva un copilas. Poate in vreo 2 ani cum zice JG. Sunt deja vreo 2-3 ani de cand ma bate gandul asta.
Nu cred ca se va lansa o disputa. In fond suntem mame, crestem un copil, indiferent cum a ajuns la noi si nu vad ce ar fi de disputat aici.
Eu nu vad diferenta intre "adoptatori" si "naturali" cand vine vorba de cresterea copilului. Si sunt convinsa ca nu as face diferenta intre cei doi copii, daca voi avea doi. Dar recunosc ca mi-e greu sa nu-i judec pe "naturalii" care au abandonat un copil.
Si sunt de acord cu JG ca daca oamenii cu 1 copil ar mai adopta inca unul ar fi mult mai putini copii crescuti numai Dumnezeu stie cum in case de copii sau la maternale (e o maternala care are 3 copii in zona in care stau - mi se rupe sufletul pentru copii aia, de a caror existenta doar stiu, pentru ca ea scoate afara doar unul, cei 2 mai mici nu au vazut soarele niciodata ... si au 1 an jumate si respectiv 3 ani. In plus "maternala" asta are servici, isi ia liber doar cand vine dpc-ul in control si cu copii sta de fapt mama ei, alcoolica - cumva izbuteste sa scape desi stiu ca a fost reclamata de cateva ori - daca asta e "interesul superior al copilului" eu sunt popa).
De-asta si citesc pe aici in liniste, ma bucur pentru fiecare dintre voi si ma intristez pentru cele care nu au gasit inca un pui.


Sorana si Monica (6 ani)

misha71 spune:

JG eu cred ca am inteles ce ai vrut sa spui. Adica ar trebui sa existe o mai mare deschidere a oamenilor in ceea ce priveste adoptia si copilul adoptat, in general. Sa nu mai auzim expresii de genul: "vai, ce pomana ti-ai facut cu copilul asta", sau "ce-ti trebuie tie sa cresti copilul altuia?", si altele asemanatoare pe care fiecare dintre noi le-a auzit la un moment dat.

Asta ar trebui oamenii sa inteleaga: copilul este copil si atit. El are nevoie de dragostea de care au avut parte chiar si cei care arunca cu astfel de vorbe.

Ma intreb, oare acesti oameni cum s-ar fi simtit daca ar fi avut soarta acestor micuti?

Eu vreau sa adopt pur si simplu. Nu avem nimic nici unul dintre noi, insa pina acum nu s-a intimplat sa ramin insarcinata. Si chiar daca as ramine acum, azi, miine, luna asta, tot as merge in continuare pe drumul adoptiei.
Stiu ca v-am mai spus insa ma repet: bunica mea a fost adoptata, mama mea la fel si acum vreau si eu sa adopt. Deci pot pune ca voi continua traditia familiei

....si atita timp cit nu se adopta copii pentru trafic, orice alt motiv nu poate fi decit venit din sufletul fiecaruia.




*********************************

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi


www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor

J G spune:

Multumesc Misha, ai inteles exact ce am vrut sa spun.
Nu vreau sa starnesc o polemica, stiti ca nu sunt genul.


Am scris ceva si am sters, ma gandesc ca totusi nu am dreptul sa vorbesc. Eu am facut copil fara nici un efort si inca nu am facut nimic pentru a adopta un copil. Cat timp ramane doar o intentie nu merit sa-mi dau cu parerea.
Deocamdata in w-e o sa fac curatenie la jucarii... sa facem o sacosa pentru copii.
Scuze daca am jignit pe cineva cu ceea ce am spus.

misha71 spune:

JG cum adica "nu ai dreptul sa vorbesti"?
Sa stii ca noi, ca parinti adoptatori nu sintem o "rasa" aparte Si nu musca nimeni. E logic si normal sa ai dreptul sa-ti spui o parere, care chiar daca e gresita, avem noi ac de cojocul ei sa o indreptam

Nu trebuie sa te simti acum vinovata ca tu ai un copil fara sa te chinui. Este soarta fiecaruia, dar astaq nu inseamna ca o sa stam cu miinile in sin sa asteptam sa pice din cer. Luptam, plingem, ne ridicam, ne scuturam si mergem mai departe.
Fiecare are probleme mai mari sau mai mici. Acum daca - sa zicem - eu am o casa si o masina, ar trebui sa ma simt vinovata fata de tine care nu ai? E un exemplu doar, nu ma alerga



*********************************

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi


www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor

Deianira spune:

Nu am raspuns pana acum la subiect pentru ca simteam si eu ca poate nu prea e cazul sa vin sa-mi dau cu parerea. Dar sunt de acord cu ce a spus J_G.
Ar trebui sa fie mult mai mediatizata problema adoptilor si interesul copiilor sa fie chiar interesul real al copiilor. Stiu ca e impotriva regulamentului, dar nu stiu cum sa spun in romana ca sa aiba exact acelasi inteles, ar trebui sa "raise awareness" in privinta problemei copiilor care raman uitati prin orfelinate si cresc fara o familie adevarata care sa ii iubeasca. Si ar fi ideal ca atunci cand ne gandim sa avem o familie sa nu punem problema "o sa facem x copii" ci "o sa avem x copii" pentru ca, banuiesc eu, majoritatea femeilor doresc sa fie mame, nu neaparat sa fie insarcinate.
Dar pentru solutionarea acestor probleme ar fi nevoie de un cadru legal mult mai bun, de angajati ai DPC-urilor dedicati si o mediatizare care sa duca la schimbarea mentalitatii.

---

Alexa Ioana spune:

asta'i cea mai faina postare pe care am citit'o pe forumu' asta de multa vreme !

andrada77 spune:

Eu ma rog la Doamne Doamne sa-mi dea un copil ca sa ma salveze.:)
Este o chestie pe care o simti,indiferent ca ai copii sau nu.
E adevarat ca 98% din cei care adopta fac asta ca nu pot avea copii,din diferite motive,intra in panica,si se indreapta spre adoptie.Vorbesc de cei din tara noastra.
Degeaba intoarcem noi pe toate partile subiectul,este evident ca inca exista o anumita mentalitate,eu ma lupt in fiecare zi cu cei din jurul meu,care nu accepta ideea daca stiu sigur ca eu POT AVEA COPII MEI."de ce adopti,de ce nu faci tu un copil?"-intrebarea care mi se pune de fiecare data...
Daca le-as raspunde"nu pot sa fac copii" ar zice "OK.ai dreptate,adopta,nu ai alta sansa"-dar nu pot sa le raspund asa,si in final raman cu o expresie ciudata pe fata genul.."asta e nebuna rau"
SAu.."esti curajoasa"-de paraca as incerca sa sar cu parasuta ceva.....SAU.."lasa ca e foarte bine sa faci asta pt un copil"-asta ma enerveaza cel mai tare
Mentalitatea asta o sa moara greu.Din pacate.
Fiecare adopta dintr-un motiv sau altul,pana la urma nu conteaza "de ce",trebuie sa fim recunoscatori ca se intampla acest lucru...
"nasterea este un dar,adoptia e un miracol"

Gianni spune:

In tara in care locuiesc eu ,sint foarte multe cupluri care pot avea biologic copii , dar in ciuda costurilor foarte ridicare (in jur de 30.000-40.000 de euro) si a timpului intre 5+7 ani cit costa si dureaza adoptia aici , li se pare egoist sa puna pe lume copii , cind sint deja atit de multi copii pe lume deja , fara parinti si fac toata procedura (infernala) a adoptiei , adica cursul care dureaza 6 luni(si costa 900 de euro) , timp pe care nu+l primesti de la sef , dar te costa zile de concediu si asteptarea asta de ani de zile....

cunosc multe familii care au reusit si au adoptat 2+3 (unii chiar4) copii deodata(unii copii au special needs+probleme de sanatate) si sint tare fericiti si nimeni nu pomeneste de mila , pomana sau fapte bune...in acest context niste cuvinte tare nepotrivite....

catalina