Am copii dar as vrea sa adopt un sufletel
Raspunsuri - Pagina 2
Alexa Ioana spune:
dcristea, ma tot codesc de ceva vreme sa'ti raspund. o sa o fac, si sper sa nu te superi pe mine.
in primul rand, mila nu e un motiv de a avea copii. noi nu adoptam din mila, ci pentru ca ne dorim un copil. dorim sa fim mame, exact ca si cele care isi nasc copiii. daca ne e mila de copiii abandonati, sunt foarte multe feluri in care ii putem ajuta. (noi in fiecare an facem campanii pentru copiii din centre. le ducem jucarii, dulciuri, ne jucam cu ei... )
in alta ordine de idei. nu merge sub nicio forma chestia cu mersul in maternitati... dupa cum chiar tu ai zis, sunt niste pasi de urmat. in primul rand trebuie citita legislatia (legea 273 de exemplu e un bun punct de pornire). apoi trebuie mers la dpc, pentru ca cerintele pot sa difere.
apoi trebuie gandit foarte bine la ce riscuri esti dispus sa te supui. da, nu contesc ca cu pile se poate lua un copil f mic, din maternitate. dar il poti lua doar in plasament, pentru ca un copil f mic nu are deschisa procedura de adoptie interna. plasament inseamna ca biologica iti stie adresa, si are voie sa'si viziteze copilul de cate ori vrea... plus alte si alte chestii similare...
am mai zis si eu si alte fete lucrurile astea de foarte multe ori. fiecare face cum vrea,normal, dar ideea e sa stim clar care sunt riscurile, sa stim clar cu ce "arme" ne luptam, care ne sunt drepturile. ca altfel nu prea avem sanse.
si de asemenea, sa ne inarmam cu foarte multa rabdare si intelepciune. e un drum lung, anevoios, extrem de frustrant. dar finalitatea merita toate sacrificiile !
scuze ca m'am intins, si scuze daca am fost cam acida...
Fomalhauti spune:
Cred ca, intr-adevar, "mila" nu suna prea bine, dar....cred ca este un motiv de adoptie frecvent, daca nu in Romania, cel putin in alte parti ale lumii. In USA exista numeroase familii care adopta si in conditiile in care au copii biologici. Am mai citit si despre familii (tot din USA) care adopta multi copii (cand spun "multi" ma refer, de exemplu, la o familie care a adoptat 9 fetite din Rusia). Nu pleaca de la aceasta idee, adopta unul dar apoi isi amintesc de cei pe care i-au mai vazut cand au fost sa-si ia copilul...De cele mai multe ori adopta din acelasi loc.
Sunt oameni care sunt parinti si nu cred ca mai multi copii te fac "mai parinte", sunt oameni care au copii si nu doresc neaparat mai multi copii dar chiar au sentimentul ca doresc sa ajute si ca pot ajuta un copil. Fireste, exista multe moduri de a ajuta copiii, toate sunt bune, dar pana la urma cred ca cel mai bun lucru pe care il poti face pentru un copil abandonat este sa il adopti (daca se poate). Asta nu inseamna ca nu ii admir pe cei care fac altceva pentru acesti copii...
asi spune:
Fomalhauti noi vorbim de adoptia din Romania nu despre cea din USA.Cei care isi doresc mai multi copii nu vor sa fie in nici un caz "mai parinti" iar motivatia nu e aceea de a ajuta un copil.
Intr-adevar sunt familii maternale care iau si ajuta mai multi copii dar aceea e o meserie noi vorbim aici de familie.
Alexa Ioana 
foarte bine punctat.
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
cons spune:
Da, Alexa a pus punctul pe I.
Nu, nu adoptam din mila. Din mila iei un caine de pe strada si-l ingrijesti, pentru ca era amarat rau si nu se ingrija nimeni de el.
Adoptia unui copil, este dorinta unei femei de a deveni mama, in adevaratul sens al cuvantului. Aici este vorba despre iubire ce o oferi in mod neconditionat si din toata inima si iti doresti ca aceasta iubire sa ti se intoarca prin cuvintele, imbratisarile, dorintele,nevoile, sarutarile calde pe care copilul de langa tine ti le ofera in timp.
Pentru fiecare cate un 
.
Fomalhauti spune:
Si totusi, Florina este mama si doreste sa adopte. Si Patri era mama cand a decis sa adopte...Asa ca, exista si alte motive.
Continui sa cred ca multe persoane doresc sa adopte fiindca doresc sa ajute un copil. Si nu-mi dau seama de ce ar fi un motiv gresit. Copiii abandonati chiar au nevoie de o familie. Cu cat sunt adoptati mai multi dintre copiii abandonati, cu atat mai bine.
Manuelita spune:
De acord ca nu suna bine cuvantul "mila". Dar daca il inlocuim de exemplu cu "dorinta de a proteja", de "a face fericit un copil", sau cu "compasiune", e un motiv. Sigur, si cand ai acest gen de motive, tot te consideri norocos si fericit ca ai dreptul si sansa de a face acest bine.
Intr-adevar, sunt si in Romania dar mai ales in alte tari familii care pot avea sau au copii biologici si doresc sa adopte, nu neaparat pentru ca mai vor pentru ei un copil, ci pentru ca vor sa ajute un copil.
Nu cred ca e un motiv mai putin puternic sau mai putin important decat al celor care nu au sau nu pot avea copii biologici.
Uneori te gandesti ca in timp ce tu nasti si cresti copilul tau, si il infunzi cu bunatati si jucarii, undeva e un copilas care sta singur intr-un patut, si nimeni nu il pupa si nu-l tine in brate, nu stii daca a mancat ceva bun sau nu, sau daca ii va aduce ceva Mos Nicolae sau nu, ti-l inchipui singur si vulnerabil si parasit si ai vrea sa faci ceva pentru el.
Tocmai cei care inteleg importanta unei familii si a iubirii si care vor si pot sa faca ceva pentru un copil nu se multumesc sa dea ceva bani si jucarii...
Alexa Ioana spune:
de florina nu stiu, dar de dora stiu sigur ca nu a vrut sa adopte un copil din mila...
multa lume a incercat sa insinueze ca am adoptat din mila, si ma lauda ca ce lucru frumos am facut, plus replici de genul "vai saracu' copil... cine stie in ce hal ajungea deaca nu l'ati fi luat voi"... crede'ma, nu'i placut ca cineva sa se refere la copilul tau sub forma "vai saracu' copil" sau "amaratul"...
e greu de explicat, dar eu nu'mi vad copilul ca fiind produsul unei opere caritabile. repet, opere caritabile oricum fac (si acu' am vreo 2 pe rol). dar cand ma uit la copilul meu vad exact ce vezi si tu cand te uiti la ai tai... diferenta e doar mijlocul tehnic prin care a ajuns a mea la mine.
Manuelita spune:
Alexa Ioana, faptul ca scanteia care a aprins gandul si fapta de a adopta a fost dorinta de a face un bine unui copil, nu inseamna ca il iubesti mai putin. Si nici ca dupa ce a fost adoptat e un "amaratul" si "saracul". Nici eu n-as suporta sa se refere cineva asa la copilul meu !!!!! Cu siguranta nu simti ceva diferit cand te uiti la copilul adoptat.
Discutia asta imi aduce aminte de un articole ref "limbajul respectuos si faraq prejudecati in adoptie" (traducere mai mult decat aproximativa). Unul din lucruri e ca nu se spune " cutare este un copil adoptat" ci se spune "cutare a fost adoptat", motivul fiind tocmai ca faptul ca a fost adoptat e o chestie tehnica, ce tine de un anumit moment si nu o caracteristica permanenta a unui copil.
didi-anda spune:
bun subiectul.....
vreau sa spun ca,tot timpul m-am gandit sa adopt cel putin un copil. chiar de cand eram in liceu si eram doar "iubiti", eu si sotul meu am vorbit despre adoptie. am spus tot timpul ca vrem,cu ajutorul LUI DUMNEZEU, sa facem doi copii si unul sa adoptam,indiferent de parerea celorlalti.eu de felul meu sunt mai pesimista si ma tot gandesc daca o sa ne descurcam din punct de vedere material,daca ii vom educa asa cum trebuie,dar mai ales am o frica mare:daca vom reusi sa adoptam un copil,vom avea oare tot timpul controale?..daca copilul va cadea,asa cum fac majoritatea,si cineva binevoitor va spune ca nu avem grija de copil cum trebuie si ne va face probleme?..ma gandesc mereu la asta...
anul trecut am fost la o casa de copii si-am ramas marcata...sunt de felul meu tare sensibila...2 ore n-am vorbit cu nimeni si tot plangeam...credeti-ma,daca as fi avut posibilitatea,i-as fi luat pe toti acasa...de la cel mai mic,la cel mai mare....la fel si sotul....
vreau sa spun ca, de 6 ani ne dorim un copil,dar se incapataneaza sa vina...sotul a fost operat de varicocel,acum ia tratament naturist si speram ca va fi bine. daca nu,nu disperam deloc...chiar am vorbit cu sotul si-am zis ca,daca nu raman insarcinata,nu-i nici o problema...inseamna ca trebuie sa ne cautam copilil sau copii, ca asta-i planul LUI DUMNEZEU pt noi...
acum 2 zile a venit sotul acasa si mi-a zis c-a fost la doctorita de familie pt o adeverinta si i-a spus ca ne "chinuim" s-avem copii,dar ca vrem si sa adoptam unul.a intrebat-o daca ne poate ajuta si i-a spus ca ne poate pune in legatura cu cineva care ne poate ajuta in privinta asta,doar sa mai asteptam putin sa treaca alegerile,ca persoana respectiva are legatura cu politica.
am fost foarte bucuroasa c-a vorbit sotul despre asta,fara macar sa-i fi zis eu ceva...nici macar n-am mai vorbit de asta in ultimul timp....pe urma m-a intrebat cum am putea face sa luam,pt inceput,in weekend-uri,un copilas,asta pana cand am putea adopta. vreau sa spun ca sotul meu de-abea s-a angajat<lucreaza de 1 luna,dar de 2 zile a semnat contractul>, iar eu am o promisiune pt luna ianuarie..ma gandesc ca in situatia asta nu am avea succes la adoptie..
am auzit pe multi zicand ca risti sa iei un copil bolnav,cu probleme....si eu si sotul am zis ca orice copil poate fi bolnav,sau se poate inbolnavi,chiar si copilul nostru biologic...deci...orice si oricine are un risc...
sper din suflet sa nu intalnim si sa nu ne lovim de rautati din partea parintilor<sincera sa fiu,mi-i groaza de socrii,care nu par deloc afectati de problemele noastre de a face un copil..sunt indiferenti si reci...nici nu-i intereseaza...cel putin asa simt>...sunt curioasa ce reactie ar avea si cum s-ar purta cu acel copil... o data am vorbit cu sora mea si a parut incantata.
sincera sa fiu,nu ma pricep prea mult la scris...dar sper sa ma fi exprimat corect si sa nu fiu inteleasa gresit...
cred cu tarie ca orice copil abandonat merita sansa la o viata normala,in familie,inconjurat de iubire si atentie..
majoritatea copiilor din orfelinate sunt pierduti pe viitor si-i mare pacat..nu este vina lor...
atunci cand un copil este adoptat,se poate spune ca s-a nascut a 2 a oara...va avea o viata normala,asa cum merita orice copil...si da,il voi iubi neconditionat...
Flori,ma bucur tare mult ca esti hotarata sa faci pasul asta...ii mare lucru....multi n-o fac din egoism..multi se tem ca poate fi bolnav copilul...multi se gandesc ca acel copil poate va fi un infractor sau te mai miri ce...si nu se gandesc ca aceleasi probleme le-ar putea avea copilul lor biologic...in ziua de azi se intampla multe....de multe ori nu-mi venea sa cred cum pot sa gandeasca asa....dar fiecare cu parerea si caracterul lui....
va doresc numai bine
dicirstea spune:
Alexa Ioana, zau ca nu te-am inteles. Eu am raspuns la postul Florinei, daca o sa il citesti cu atentie, o sa vezi ca i-am raspuns la obiect.
Motivatiile adoptarii pot fi diverse (Manuelita ) si nu cred ca sunt de condamnat cei care fac lucrul acesta (binenteles, exceptandu-i pe cei care au motivatie financiara, gen incasat alocatii sau abuzuri sau perversiuni, cum s-au vazut cazuri peste tot in lume, si la noi dar si in SUA). Avem niste fini care au infiat un baiat ca sa atenueze durerea pierderii unicului copil chiar in ziua in care implinea 14 ani. Ii poti condamna?
Important e ca atunci cand adopti trebuie sa te gandesti bine de tot, sa te analizezi pe tine in primul rand, daca esti capabil sa oferi unui suflet necesarul afectiv si material de care are nevoie. Sa nu fie un moft, iar la primul semn de greu sa incepi sa ai remuscari sau si mai rau, resentimente sau sa faci diferente daca ai si un copil natural. Ghinioane sau nefericiri poti avea si cu copilul tau natural.
Nu stiu daca ne incalzeste cu ceva faptul ca ocolim cuvantul "mila". Nu este un sentiment rusinos.
Si ma repet: indiferent care sunt motivele adoptiei, sentimentul pe care il va dezvolta va fi de dragoste parinteasca autentica; cunosc parinti care nici nu se gandesc ca "au adoptat".
mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)
si a cui o mai vrea sa vina 
9 +
MINUNEA MEA
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!
www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!