Am copii dar as vrea sa adopt un sufletel

Buna ziua la toata lumea. De cand eram la varsta de 20 de ani, ma gandeam la copiii astia amarati care traiesc singuri pe lume, fara mangaierea celor dragi si ma gandeam ca daca nu as putea avea copii, cu siguranta as adopta . Acum incet-incet mi se strecoara in suflet ideea de a adopta un copilas, cu toate ca am doi ai mei, unul de 4 ani si unul de un an, doi baieti. Nu stiu, am citit pe ici pe colo ca nu trebuie sa adopti un copil din mila sau ca sa faci un bine ci ca sa fii mama si ca daca vrei sa faci un bine poti sa faci o donatie. Eu nu simt ca nu e chiar asa. Probabil copiii acestia au din punct de vedere material cat de cat ce le trebuie, dar eu cred ca pe plan sentimental sunt vaduviti. Si daca simt asta, de ce sa nu fac un bine unui copil, sa-i ofer o familie si dragoste si un camin? As vrea sa ajut un copilas, ma gandeam ca as putea adopta o fetita pana in trei ani (nu stiu daca as mai lua-o de la capat cu un bebelus, dar poate daca as gasi unul de care m-as lega poate ca as face-o). Nu prea am spus la multa lume despre asta, dar cei carora le-am spus au zis sa-mi vad de treaba ca-mi ajung doi. Eu am spus ca unde sunt doi mai incape unul. SI as alege o fetita. Cred ca daca sotul meu ar fi de acord maine as baga actele, dar nu stiu cum o sa reactioneze la ideea mea. Discutam asa intr-o zi ca ce-am face daca am gasi un cosulet cu un copilas la usa si el mi-a spus ca l-am pastra. Deci nu cred ca ar fi chiar impotriva. Eu consider ca cu cat mai multi copii sunt in familie cu atat e mai frumos. Si daca ar fi sa fie, ar fi bine sa fie cam de aceeasi varsta cu... ai mei (mi se pare ca nu e corect sa spun "cu ai mei", deoarece si el ar fi al meu).
Ce ziceti, sunt normala?

patri spune:

Esti perfect normala, pt ca asa ma consider si eu, care am 2 baieti, la fel ca tine, doar ca sunt mai mari, adica studenti , si o minune de fetita, scuze-domnisoara, care a implinitv 4 ani si care este caldura si iubirea tuturor din jurul ei! De ce a trebuit s-o infiem? Pt ca brusc am simtit ca ne lipseste, ca ne cauta, ca exista si trebuie s-o aducem acasa...era un sentiment de urgenta asa cum poate fetele care erau si ele in cautari in acea perioada stiu...Nu s-a putut altfel, si acum cand vad rezultatul stiu ca nimic n-a fost intamplator, ca a trebuit sa fie asa, ca acest copil este facut pt noi si sunt convinsa ca noi n-am fi putut sa-l facem asa bine cum l-a facut DD pt noi! Nu pot explica in cuvinte, dar cand ma gandesc la ea am lacrimi in ochi si ma gandesc ca voi fi recunoscatoare toata viata pt ceea ce am, pt ceea ce am invatat cautand-o, si pt faptul ca am inteles, datorita acestei minuni aparute in viata noastra, ca toti avem in rol pe acest pamant, si nimic nu e intamplator...dar asta e o alta poveste. Nu stiu dac fetita voastra va fi nascuta de voi sau de altcineva pt voi, dar sunt convinsa ca tu vei simti asta, si atunci cand vei simti, nimic nu te va putea opri, nici nu sti de ce esti instare pentru puiul tau!!!

Anca Wish spune:

Eu zic ca esti normala (poate prea normala) si e pacat ca sunt din ce in ce mai putin oameni atat de normali. Pentru unii, normalitatea e aceea de a da nastere unei vieti, pentru unii e aceea de a deveni parinte indiferent cum. Cred, ca normal e ceea ce simti, ceea ce-ti doresti cu adevarat.
Unii te vor numi curajoasa, altii te vor numi sarita, altii vor gasi gestul tau la fel de normal si firesc cum ni se pare noua/mie.

Cred ca ar fi bine sa discuti cu sotul tau pentru ca lucrurile nu sunt deloc simple. Ar fi fost extrem de relaxant daca am fi gasit un bebe intr-un cos, fata usii (sigur tu prin asta ai vrut sa-i vezi reactia), dar drumul e lung, anevoios si cu probleme de tot felul. Dar, deznodamantul merita tot.

Eu iti doresc sa-ti convingi sotul si anul viitor, de Craciun, sa fiti mai multi cu unu in jurul bradului.

Numai bine!

florinad spune:

Multumesc, mi-ati adus lacrimile in ochi. Nu stiu daca lucrurile se vor intampla atat de repede, dar imi doresc ca intr-o buna zi sa se intample, un an, doi, trei, cred ca cel mai mult depinde de sotul meu, el e destul de reticent, isi face griji materiale (inutile, zic eu). Isi facea griji si cand am ramas insarcinata cu copiii, cum ii vom creste, cum le vom asigura viitorul... Eu ma gandesc sa mergem pe la centrele maternale sa ducem hainute, jucarii ce nu le mai folosesc copiii nostri si asa sa-l obisnuiesc ca realitatea si ca am putea face ceva pentru ei. Eu sunt foarte hotarata, dar trebuie sa fiu foarte diplomata si sa nu-l grabesc (cu toate ca eu dau din picioare), pentru ca atunci cred ca as strica totul.
Va pup! Si sunt fericita ca mai sunt altele care gandesc ca mine.

florinad spune:

Patri, ce varsta avea fetita ta, cand ai adoptat-o?

Salviae spune:

Florinad,avem si noi o fata de 15 ani si acum suntem in pragul adoptiei. Sotul meu nu prea era de acord cu adoptia,dar incetul cu incetul l-am convins Mi-a cerut 6 luni sa se gandeasca,iar dupa aceea un singur lucru :sa aiba el ultimul cuvant inainte de a adopta copilul nostru.Am fost de acord,apoi o sa vedem...In august m-am dus prima oara la DPC,unde am primit o lista cu actele necesare.In septembrie am depus dosarul,in octombrie am avut vizita la domiciliu si evaluarea la psiholog,iar pana la sfarsitul lunii noiembrie o sa terminam cursul (speram!) si in decembrie sper sa primim atestatul Iar la craciunul viitor o sa fim o familie mare cu 2-3 copii!!!

patri spune:

S-au implinit 3 ani, in 22.11.2005 am vazut-o prima oara, e nascuta in 06.10.2004 deci avea 1 an si o luna. acum a implinit 4 , e deja domnisoara si parca e de cand lumea acasa! Nu stiu cum era viata fara ea, si multumesc in fiecare zi la DD ca ne-a dat-o!
Pupici

dicirstea spune:

Nu numai ca esti normala dar esti si un model! Am simtit si eu de 2 ori imboldul asta. Prima data cand tocmai il nascusem pe baiatul meu si in salon mai era un baietel care deja avea 4 luni, abandonat la nastere. Pur si simplu cersea atentie cand simtea ca mai e cineva in salon, asa ca mi-a venit sa-l iau acasa si ma durea sufletul ca il las acolo si nu stiu ce se va alege de el. Iar a doua oara chiar acum o luna, si de fapt a fost gansul sotului! Era cu baiatul la spital la IOMC si o batrana impreuna cu asistentul social au venit sa lase 2 copii, frate si sora, de 3 ani si respectiv 6 luni. Asta chiar a fost un moment dureros, pentru ca fetita deja intelegea, era un pic speriata ca si bunica si asistentul au plecat sa ia ciocolata si nu mai vin. Matei era un simpatic...s-a dus sa se joace cu ea..Sotul a plecat cu durere in suflet, asa ca eu simt ca si noi vom face pasul asta. DAca vrei ca sotul tau sa se hotarasca mai repede, du-l undeva sa vada acesti copii care merita o sansa, o familie, o viata. Poate ca il/o iei de mila, dar ii vei iubi ca pe copii tai.

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)

si a cui o mai vrea sa vina 9 +

MINUNEA MEA


www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

dpluhovici spune:

buna seara,

sunt incepatoare........... am nevoie de ajutor
astazi am fost la dgaspc sa ma interesez cum procedez sa adopt un bebe, au fost foarte dragute fetele mi-au explicat, am luat lita cu cele necesare (in ianuarie vreau sa depun dosarul), dar exista un dar eu vreau un bebe mic, iar cei de la dgaspc mi-au spus ca momentan nu au copii adoptabili decat de la vasta de 7 ani in sus si ca este foarte greu sa gasesc un bebe mic. voi cum ati reusit. va rog luati-ma in seama. multumesc

Hazul spune:

Florinad
Dumnezeu sa va calauzeasca pasii inspre acea fetita

dicirstea spune:

dpluhovici, unei prietene i-au spus recent ca nu au sub 5 ani asa ca exista dubii. Eu cred ca asteapta cotizatii. Sigur sunt si mai mici, mergi pe la spitale, maternitati, chiar daca nu au, lasa la cineva telefonul tau, in caz ca abandoneaza cineva sa te anunte si sa incepi demersurile. Exista niste proceduri de urmat ca un copil sa fie declarat adoptabil.

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)

si a cui o mai vrea sa vina 9 +

MINUNEA MEA


www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!