Colectia de toamna-iarna 2005 (214)
Raspunsuri - Pagina 20
Gandacel spune:
Buna!
Am ramas datoare cu urarile de LA MULTI ANI!!! pentru Maya si Natalia! Sanatate multa si sa creasca mari, frumoase si destepte!
Din cauza lipsei de timp, cred ca am sa ma scuz in avans, daca e sa nu urez tuturor copilasilor din colectie, vreau sa stiti ca sunt cu tot sufletul alaturi de fiecare dintre voi.
Astazi, desi si sunt obosita de mor, nu pot rezista sa nu scriu si eu cate ceva legat de subiectul stat acasa/mers la serviciu. Chiar daca decizia mea de a ma reintoarce acasa dupa 7 luni de munca la serviciu nu a generat la momentul respectiv nici uimire, nici curiozitate in randul vostru.
Inca inainte de a ma intoarce la serviciu stiam ca locul meu este langa copii, nu la serviciu, lasand un strain sa se ocupe de ei in locul meu, pentru a aduce un ban in plus in casa si a le asigura un viitor mai bun. Am luat decizia de a ma intoarce la serviciu pentru ca au insistat sefii mei, pentru ca intarcasem fortat din cauza problemelor mele de sanatate, pentru ca multe femei o fac si este foarte bine pentru toata familia. Am facut-o cu buna credinta, chiar daca putin cu inima stransa. Dupa 3-4 luni de serviciu, a inceput sa devina evident ca nu merge bine in planul cresterii copiilor, nu pentru ca as fi fost eu exigenta, ci pentru ca semnele date de copii erau deja clare. Se schimbau amandoi vizibil, cu fiecare zi, in rau. Stefania stagna ca si dezvoltare (nu ma refer la fizic, desi nici de mancat nu manca asa cum trebuia cu bona), Bogdan devenise cu adevarat rau, nu neascultator. Din ce reusisem eu sa-i fac sa coopereze, dupa ce initial Bogdan fusese putin gelos, acum pur si simplu nu mai suporta s-o vada pe Stefania in preajma lui. Stefania pe de alta parte urla non-stop, ca un bebe, el la fel (doar ca mai rau)! Dupa ce la 11 luni Stefania repeta cuvintele dupa mine, atenta la miscarea buzelor, la ce aratam, acum la un an jumate nu era interesata de nici un cuvant, de nici un obiect, nici macar de joaca ori de mers, ori de facut altceva! Era o leguma! Cu mare greutate, dupa aprox 3 luni de intors problema pe toate fetele, de insomnii noapte de noapte, de sfatuit, de citit articole etc, am luat decizia de a fi mama copiilor mei, mama full-time. Cu acordul sotului, bineiteles, care initial nu a fost de acord (banii pe care ii aduceam in casa erau destul de consistenti). Insa am considerat ca nici o avere de pe lumea asta nu poate compensa lipsa mea de langa copiii mei. Afectiunea, intelegerea, autoritatea mea... timpul meu, atentia, comunicarea adecvata, plimbatul pe strada, in parc (bona nu-i scotea din curte, nu-i lasa afara din sufragerie, nu urcau/coborau scarile din casa, nu aveau voie sa deschida vreun sertar din bucatarie etc). Curiozitatea lor normala de copii a iesit firesc la iveala de cand stau cu ei, au redevenit normali (partial). Stefania a inceput din nou sa comunice (inca din prima zi, a doua zi era complet alt copil! increzatoare in ea, curioasa, exploratoare, surazatoare, alerga, se bucura de furnici... ce sa mai zic, COPIL! Copilul MEU! La Bogdan e mult mai mult de lucru, imi mai trebuie inca mult timp si rabdare, insa ceva rezultate vizibile am obtinut si de la el. De cand m-am intors la serviciu, a reinceput sa faca pishu pe el la somnul de pranz, noaptea... Acum si-a revenit din nou, rar se mai scapa pe el.
Fara sa vreau sa ma laud, ma consider inteligenta si om de actiune. Asa am fost si asa voi ramane. Am fost si sunt in continuare sigura ca voi reusi sa fac ce-mi doresc cu viata mea, atunci cand voi vrea. Deocamdata, mi-am ales rolul de mama, de care am de gand sa ma achit in mod exemplar. In momentul in care copiii vor avea mai putina nevoie de mine fizic, atunci voi avea timpul meu, pe care il voi umple cu ce voi considera atunci, job part-time sau altceva. Deocamdata, apropierea pur fizica de persoana mea le este mai importanta decat gramada de bani pe care i-as acumula pentru viitor. Increderea in ei insisi le vine deocamdata dinspre mine, mai tarziu vor evolua catre interior/exterior. Nu consider ca ma sacrific eu pentru ei, nici ca le sacrific viitorul pentru prezent. Ceea ce fac fac din placere, pentru ca asa cred ca este bine, pentru ca oricum prezentul este singurul care exista cu adevarat. Viitorul e oricum incert, eu nu sunt de parere ca trebuie sa-l asigur mai mult decat o fac acum. Contextul social, economic si de care mai vreti se schimba de la ora la ora, in lume si la noi, asa cum am vorbit si cu sotul meu, la momentul in care va trebui sa schimbam macazul, vom vedea atunci care sunt drumurile posibile pe care vom putea merge mai departe. Atunci vom incerca sa luam deciziile corecte. Pana atunci, facem ce este corect pentru copii, pentru prezent.
Sper sa nu supar pe nimeni cu mesajul meu, fiecare ia propriile decizii, in functie de situatia personala. Eu n-am ajutor din partea nimanui cu copiii, socrii nici nu vor sa auda sa vina in Bucuresti ca sa se ocupe macar o ora pe zi de copii. Alte rude sau prieteni au vietile lor de oameni "muncitori", au familiile lor si problemele lor. Eu am familia mea, copiii mei, de care am grija asa cum pot mai bine. Ei par sa "creasca" alturi de mine si cand fac curatenie, si cand fac mancare, facem ordine impreuna, nu-i deranjeaza ca nu ma joc cu ei non-stop. Insa cand mi-o cer expres, o fac. Este o intelegere tacita in cadrul unei familii... de trei! Sotul e plecat aproape toata ziua, asta a fost si el un motiv pentru care am decis ca copiii nostri au totusi nevoie macar de un parite langa ei. Reactioneaza la taticul lor ca si la un musafir, cu teama cateodata, cu ascuns dupa pantalonii mei... asta este. Dar macar au o mama.
M-am lungit si am sa inchei aici! Multa sanatate tuturor, dinti crescuti in pace si otite rezolvate cat mai eficient! Crize cat mai putine si... ne auzim cat de curand voi putea!
Gandacel spune:
Joy, eu te sfatuiesc sa mai mergeti o data la doctor, sa-ti schimbe tratamentul. Ambroxolul este mucolitic, doctora nostra i-a dat Stefaniei cate 10 picaturi de doua ori pe zi, dar faptul ca se aude in piept, cum spui tu, pe mine ma duce cu gandul ca trebuie ascultat la plamani de un medic. Poate e nevoie de un antibiotic, daca s-a lasat infectia la plamani. Tusea care nu mai e seaca poate fi pt ca expectoreaza, ori pot fi mucii care s-au dus in gat si... poate si mai jos. Eu in locul tau n-as sta.
Noki, despre pampers: Bogdan il are acum la somn, dupa-amiaza si noaptea. Cel mai des il scoatem curat. Accidentele insa cand se intampla nu distrug salteaua.
Ripley, apropos de sacrificiul mamei pentru copii. Citind mesajele tale legate de bone... stau si ma gandesc daca nu cumva, pe undeva, mamele care merg la serviciu nu sacrifica putin copiii pentru asta. Nu e un sacrificiu enorm, adica ei vor creste oricum normal si vor fi copii ca si ceilalti din jur... dar sunt niste mici neplaceri peste care treceti, pe care le asumati. Unele dintre noi sunt dispuse la un gen de sacrificii, altele la alt gen. De fapt, poate nu e corect sa zicem sacrificii, sunt neplaceri, sunt parti negative si parti pozitive. Asa e viata, facuta din de toate, acum depinde de situatia fiecaruia. Vorbeam cu o draga prietena care locuieste in NZ, sunt femei mamoase in mod natural, care se simt groaznic daca nu au grija personal de copiii lor, pe de alta parte sunt femei de cariera, care nu isi gasesc locul daca nu sunt implicate in alt gen de munca, cu adulti! Depinde mult de structura noastra interioara, de care nu ne dam seama decat in situatiile respective. Eu inainte sa am copiii, eram "de cariera", multi inca nu pot crede ca imi place sa stau cu copiii, se uita cu neincredere la mine cand le zic ca-mi place! Dar am incercat si nu mi-a fost bine, ceva s-a schimbat in interiorul meu pentru totdeauna. Si probabil se va mai schimba odata cu trecerea timpului, fiecare rol la vremea lui.
Fetelor, mi-am recitit mesajul anterior si e cam dezlanat... scuze. Il las asa cum a iesit, l-am cam scris cu sufletul, nu cu capul... intelegeti voi ce trebuie din el! Idem cu cel de fata!
Pupici inca o data!
mandyksch spune:
Fetelor, n-am citit nimic din urma, promit sa recuperez daca tot nu mai merg la lucru...
Anda, sa nu crezi ca am luat-o razna, dar te-as ruga sa imi faci astrograma , please. Azi parca a iesit un pic soarele pe strada mea, nu vreau sa sper prea mult dar, acest soare s-ar putea sa implice mutarea din oras. Sincer mi-e frica de un nou inceput, dar simt ca acum e momentul sa iau taurul de coarne. Please, poti sa imi spui de ce data ai nevoie. Iti raman profund indatorata.
alexandrina spune:
N-am timp dar musai sa raspund acum ca altfel iar ajungem ca crede Gandacel ca n-am fost interesata/curioasa de subiect. Ne-ai zis atunci ca n-ai timp sa dezvolti.
Eu am avut atunci (si acum) atitudinea de admiratie fata de cineva care poate sa aleaga partea spirituala in defavoarea celei materiale. Ca sa o zicem sec, desi e mult mai nuantata. Situatia mea e similara in sensul in care alegerea de a ma intoarce la servici m-ar duce la despartirea de camin pentru 12 ore, 5 zile pe saptamana. Si deocamdata alternativa este sa lucrez de acasa pentru mai putin de jumatate din bani, la care sunt pe punctul de a renunta pentru ca simt ca nu mai fac fata nici asa. Eu chiar nu ma omor dupa cariera insa fara banii pe care-i castig asa am fi la limita extrema cu banii, iar peste un an fara indemnizatie chiar nu ne-am descurca.
Acum sunt extrem de entuziasta ca s-a intamplat brusc faptul ca-l voi duce pe Mihai la gradinita, probabil dupa vacanta, la program scurt, la o educatoare in care nu stiu de ce am capatat incredere mare dupa maxim 10 minute de discutii. Si voi putea sa merg cu el la inceput cate-o ora in vizita sa se obinuiasca treptat, mamosul de el. Si de atunci tot balansez avantaje si dezavantaje cum face Lavi. Chiar, Lavi, te rog prezinta-mi avantaje si dezavantaje la faptul ca e o grupa de toate varstele.
Noki si celelalte cu probleme de pipi, suntem in perioada de tranzitie, de-acum nu mai e mult fata de cat a fost, am schimbat mii de scutece (unele am luat-o de la capat), ce mai e acolo un "untim box" (citat din Noki 
) in plus sau in minus?
"Fiecare copil care se naste sub soare ne vesteste ca Dumnezeu nu si-a pierdut increderea in om" (Rabindranath Tagore)
Alexandrina, mama lui Mihai (20 dec 2005) si a Mariei (21 nov. 2007).
crissy77 spune:
mandy, anda e plecata la un training in Bv. Doamne ajuta sa fie soare in fiecare zi de-acum inainte.
joy, mergi la alt dr. Eu inclin spre ambroxol, dar nu-s experta in medicamente, doar imi zic parerea. Eu ii dau Fluidol pt a expectora (pe prospect zice clar ca nu se da combinat cu pastile care inhiba tusea). Sanatate.
Cristina & Elise-Stefania
alexandrina spune:
Mandy e nevoie de data, ora si localitatea de nastere. Si eu eram pe punctul de-a o intreba daca astrele inclina in perioada asta o situatie nasoala nasola in viata mea, dar stiu ca-i tare ocupata.
"Fiecare copil care se naste sub soare ne vesteste ca Dumnezeu nu si-a pierdut increderea in om" (Rabindranath Tagore)
Alexandrina, mama lui Mihai (20 dec 2005) si a Mariei (21 nov. 2007).
catutza spune:
Gandacel , si eu am ales sa stau acasa cu Bia, asa e cel mai bine pentru toti. Ma bucur ca Stefania e din nou copilul vesel pe care l-ai lasat acasa cu bona acum 7 luni. Eu cred ca si Bogdan va fi bine cat mai repede!
Mandy , nu ne-ai spui cum a fost la petrecere ? a fost incantat Krisztian de cadouri? tu ai terminat treaba la timp? Ma bucur ca rasare soarele si la voi pe strada! sa fie intr-un ceas bun
CristinaN , ce face Elise, cum se simte?
Alexandrina , deci va gradiniti si voi! 
sa ne spui cum este si daca se adapteaza repede Mihai!
Bia mea a facut febra azi..nu stiu de ce si de la ce 
, nu tuseste, nu are muci doar temperetura sper sa nu-mi faca vreo surpriza tocmai acum de ziua ei
Cata si 
Bianca-Maria(2.11.2005)
Fii intelept ca un batran , dar priveste lumea cu ochi de copil
Bucatareala
Bic spune:
Gandacel si Alinush, ati sintetizat foarte frumos exact ceea ce gindesc si eu.
Mie mi se pare ca rolul femeii nu e sa mearga la serviciu si sa se lupte cu lumea caineasca de acolo. Daca are suportul financiar si emotional din partea partenerului e mult mai benefic pentru familie - copii, sot - ca femeia sa stea acasa. SI, bineinteles, daca asta este decizia intima a femeii luata total din proprie initiativa si nu fortata de clisee sociale sau de imprejurari.
In Romania, cred eu, multe femei nu au avut ocazia sa se afirme ani buni de zile si de aceea acuma, cind exista atita oportunitati, femeila eu nevoie sa demonstreze ca sint la fel de bune ca si barbatii. Peste ani, cred eu, cind femeile vor fi demonstrat ca sint capabile vor putea din nou linistite sa-si reia rolul de mama.
Si, sa nu uitam, mai este si capitolul financiar. Viata cu un singur salariu este destul de grea. Eu nu ma pling, o ducem bine, dar nu fantastic si am hotarit ca pentru moment este de fapt mai bine sa avem o viata frumoasa si linistita chiar daca mai putin afluenta.
Acestea fiind spuse, eu una nu sint exact acolo. Eu inca mai am ceva de demonstrat, dar sint sigura ca odata ce voi fi demonstrat nu voi mai sti cum sa fug mai repede de serviciu. In plus, eu am nevoie de pauze de la Smaranda.
Le admir pe mamele care nu au nevoie de pauze si care se pot dedica cu calm si cred, repet, ca sint foarte destepte.
Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!
Cum se poarta un bebelus in wrap si discutia de pe DC
lavi02 spune:
Joy nu e cazul sa schimbi doctorul, dr Stanciu e unul din cei mai buni pediatri din Bucuresti.
Mai degraba sa te mai duci odata la el, sau sa-l suni daca iti permiti cu el asta. Nu cumva ti-a dat si un bronhodlatator in combinatie?
mandy si daca Anda iti citeste in stele ca treci printr-o perioada nasoala ce faci, te asezi si plangi in barba? Nu cred. Pana la urma tot in tine gasesti puterea de a te ridica. Si stii cum e? Intotdeauna dupa o perioada nasoala urmeaza o perioada mai buna. Bafta multa cu job-ul si sa iesi din depresie!
gandacel eu una intotdeauna iti citesc cu atentie postarile chiar daca nu intreb detalii. De data asta chiar am intrebat detalii dar nu ai mai prea apucat tu sa scrii.
Ca sa ma refer la suhbiectul zilei - stat acasa cu copiii. Cred ca depinde tare mult de la mama la mama si de la situatie la situatie.
Mie una mi s-a parut ideal cum am stat la Nati, pana la 1 an si 2 luni si apoi servici cu program redus. La Silvia am stat 7 luni si a fost cam putin dar nu am avut incotro. Eu sunt si mamoasa, dar simt si nevoia de mers la servici. Nici eu n-am pe nimeni la indemana sa ma ajute si... ce sa mai zic, asta e situatia. Cu banii - ne-am descurca si fara salariul meu, dar aduce un plus care ne prinde bine.
Noki 
si iacata cum incepem sa aflam noutati de la copiii nostri.
La capitolul plans de bone, azi a trebuit sa merg la dentist pt maseaua rupta in doua, plus la radiografie, iar m-a chinuit Nati ca pe hotii de cai pe drum. Iar n-a culcat-o tanti. Asa ca m-am prns de ce a facut ca toate alea ieri. Acelasi motiv. Nu va zic ce greu mi-a fost sa n-o bomban pe tanti pe drum, in barba, nu de alta dar fetele mele raporteaza tot.
Ma enerveaza la culme ca daca stie ca nu trebuie sa ajung sa o iau pe Silvia nu se oboseste sa o culce pe Nati.
N-o mai schimb pe bona pt ca sper sa nu ne mai vedem prea des in perioada urmatoare. Si in plus Nati tine la ea.