Rugaciune colectiva pentru a avea un copil (20)
Raspunsuri - Pagina 20
ingeras70 spune:
afacut,sau face cineva tratament pentru uter rugid,aton?cu ce?multumesc muuuuuuuuuuuuult.e f.important!
georgia_c spune:
Anaomaria, gand la gand , ca ci io cautam despre Sf Nectarie .. ia uite ce am gasit .. un picut de istorie .. caci acatistul am vazut ca este pe 1 pagina ...
http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
Dragutelor, va postez mai jos catve citate din filocalie despre iubirea aproapelui....
Iubirea Aproapelui- selectie de citate din Filocalie
Cel ce iubeste pe Domnul a iubit mai-nainte pe aproapele sau – Sfantul Ioan Scararul
Dragostea este lepadarea oricarui gand potrivnic fata de aproapele nostru – Sfantul Ioan Scararul
Fericit este omul care poate sa iubeasca pe tot omul la fel – Sfantul Maxim Marturisitorul
Pe toti suntem datori, noi cei credinciosi, sa-i privim ca pe unul si in fiecare sa socotim ca este Hristos – Sfantul Simeon Noul Teolog
Dragostea desavarsita iubeste pe toti oamenii la fel: pe cei buni si stradalnici, ca pe prieteni, iar pe cei lenesi ca pe dusmani, facandu-le bine, rabdand indelung si suferind cele ce-i vin de la el – Sfantul Maxim Marturisitorul
Inca nu are dragoste desavarsita cel ce se mai ia dupa parerile oamenilor, de pilda pe unul iubindu-l, iar pe altul urandu-l, pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe acelasi o data iubindu-l, altadata urandu-l, pentru aceleasi pricini – Sfantul Maxim Marturisitorul
Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii ii iubesti dar potrivit, si in sfarsit pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita, care este sa iubesti pe tot omul deopotriva – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel desavarsit in iubire si ajuns la culmea nepatimirii nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod, sau peste tot intre barbat si femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor si cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste. Caci nu mai este in el elin si iudeu, nici barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci toate si in toti este Hristos – Sfantul Maxim Marturisitorul
Hristos nu vrea ca tu sa porti vreunui om ura, sau suparare, sau manie, sau sa tii minte raul, in nici un chip si pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o striga cele patru Evanghelii! – Sfantul Maxim Marturisitorul
Sa iubim pe tot omul din suflet, dar sa ne punem nadejdea numai in Dumnezeu – Sfantul Maxim Marturisitorul
Multi sfinti si-au dat trupurile lor fiarelor, sabiei si focului pentru aproapele – Sfantul Isaac Sirul
Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta daca nu vei dispretui lucrurile lumii – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel ce iubeste pe Dumnezeu cu siguranta iubeste si pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate pastra banii, ci-i foloseste cu dumnezeiasca cuviinta, dand fiecaruia din cei ce au trebuinta – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel ce face milostenie imitand pe Dumnezeu nu cunoaste deosebire intre rau si bun, intre drept si nedrept, cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului, ci imparte tuturor la fel – Sfantul Maxim Marturisitorul
Dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin impartasirea cuvantului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel ce s-a lepadat cu adevarat de lucrurile lumii si slujeste nefatarnic aproapelui prin iubire se slobozeste degraba de orice patima si se face partas de iubirea si cunostinta dumnezeiasca – Sfantul Maxim Marturisitorul
Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata – Sfantul Maxim Marturisitorul
Iubeste pe toti oamenii cel ce nu iubeste nimic omenesc – Sfantul Maxim Marturisitorul
Oamenii, lasand grija de a-si plange pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se judeca si se osandesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara pacat. “Cerul s-a uimit de aceasta si pamantul s-a cutrenurat”. Ei insa nu se rusineaza, ca niste nesimtiti – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel ce iscodeste pacatele altora, sau judeca din banuieli pe fratele sau, inca nu a pus inceput pocaintei – Sfantul Maxim Marturisitorul
Daca iti amintesti de raul de la cineva, roaga-te pentru el si vei opri patima din miscare. Devenind iubitor de oameni vei sterge cu totul patima din suflet – Sfantul Maxim Marturisitorul
Ia aminte la tine, de nu cumva rautatea care te desparte de fratele tau nu se afla in fratele ci in tine. Si grabeste de te impaca cu el, ca sa nu cazi din porunca dragostei – Sfantul Maxim Marturisitorul
Sa nu dispretuiesti porunca dragostei, fiindca printrinsa vei fi fiul lui Dumnezeu, datatorul poruncilor – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel ce iubeste pe Hristos, desigur ca Il si imita, dupa putere. Astfel, Hristos n-a incetat sa faca bine oamenilor; iar rasplatit cu nerecunostinta si hula se purta cu indelunga rabdare; in sfarsit, batut si omorat de ei, rabda neinvinuind pe nimeni. Aceste trei sunt faptele dragostei de aproape, fara de care cel ce zice ca il iubeste pe Hristos sau ca va dobandi Imparatia Lui se amageste pe sine – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel care spune ca Il iubeste pe Domnul, dar in acelasi timp uraste pe fratele sau, este asemenea celui care-si inchipuie in somn ca alearga – Sfantul Ioan Scararul
Fiecare, privind pe fratele si aproapele sau ca pe Dumnezeul sau, sa se considere pe sine atat de mic fata de fratele sau, ca fata de Facatorul sau – Sfantul Simeon Noul Teolog
Iubirea aduna cele impartite si-l face pe om iarasi o singura ratiune si un singur mod de contemplare si netezeste toate inegalitatile si deosebirile de opinie din toti. Ba ii aduce la o egalitate laudabila, prin faptul ca fiecare atrage atat de mult pe altul la sine in intentiile lui si il prefera sie insusi, pe cat de mult il respingea altadata si se prefera pe sine. Si prin iubire se desface de sine, de bunavoie, despartindu-si ratiunile si preferintele proprii, de gandurile si insusirile lui si se aduna intr-o simplitate de identitate, in temeiul careia nimeni nu se mai deosebeste intru nimic, ci fiecare a devenit unul cu fiecare si toti cu toti, sau mai bine cu Dumnezeu decat cu ei intreolalta, manifestand in ei aceeasi ratiune de a fi si dupa fire si dupa vointa – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele sau intru simtirea duhului – Diadoh al Foticeei
Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu poate sa nu iubeasca pe tot omul ca pe sine insusi, desi nu are placere de patimile cele necuratite ale aproapelui. – Sfantul Maxim Marturisitorul
Cel ce mai vede in inima sa o umbra de ura fata de vreun om oarecare, pentru stie ce greseala, e cu totul strain de iubirea de Dumnezeu. Caci iubirea de Dumnezeu nu sufera catusi de putin ura fata de vreun om – Sfantul Maxim Marturisitorul
Precum Dumnezeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos slavindu-l, iar pe cel rau milostivindu-l si cautand sa-l indrepte, tot asa, cel ce iubeste pe Dumnezeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos pentru firea si pentru voia lui cea buna, iar pe cel rau pentru firea lui si din compatimirea ce o are fata de el ca fata de unul ce petrece in intuneric – Sfantul Maxim Marturisitorul
Nu pot castiga dragostea de oameni cei ce iubesc lumea – Sfantul Isaac Sirul
http://www.ortodoxie.info/44/iubirea-aproapelui-selectie-de-citate-din-filocalie/
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
Anaomaria spune:
Eu am cartea asta: Iosif D. Agapitos, Sfântul Nectarie, sfântul iubirii.
"Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Corinteni I, cap. 13
noce spune:
Anaomaria,
vrem sa te vizitam! Nu chiar pe tine, dar eu si sotul meu am veni cu drag la Iasi sa botezam un copilas. Eu n-am fost niciodata la Iasi si demult imi doresc sa ajung la Sf Parascheva (mai ales ca-i purtam si numele). Mi-ar placea sa vin o data sau de doua ori pe an in fiecare an si daca am avea un finut acolo am fi foarte motivati. Daca reusum sa ajungem din Bucuresti la Prislop la parintele Arsenie, de doua ori pe an, de ce sa nu reusim si la Iasi, care e mai aproape? Asa ca rogu-te, vorbeste cu sotul tau si de indata ce apare o familie nevoiasa cu un prunculet, da-mi de veste. Te rog, activeaza-ti optiunea de PM. ca sa-ti scriu numarul meu, sa ma ai in agenda, cine stie cand se intampla minunea.
Faca-se Voia Tatalui Ceresc!
georgia_c spune:
Anaomaria, am reusit sa gasesc carticica despre care tu ziceai in format electronic ...te rog insa sa-ti arunci un ochi sa vezi ca nu gresesc.. mai jos link-ul ...
http://www.manastirea-crasna.com/carti/Iosif%20Agapitos%20-%20Sfantul%20Nectarie%20Sfantul%20iubirii.pdf
poate anadomnica 
, cand va deschide noul capitol va adauga si acest link cu carticica ...
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
Anaomaria spune:
noce am activat PM-ul, ti-am trimis si mesaj. Sper ca l-ai primit.
georgia asta e carticica de care vorbeam si eu! 
"Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Corinteni I, cap. 13
noce spune:
Sufletel,
parerea mea este ca, pentru a avea un copil, fiv ar trebui sa fie ultima pe lista dupa pregatirea sufleteasca:
- spovedanie profunda (tot, din copilarie pana acum)
- impartasanie (atunci cand ti-o da preotul)
- fapte crestinesti cat mai des, de preferabil zilnic (daruieste mancare, haine la saraci, da sfaturi bune, daruieste iubirea ta tuturor celor care te inconjoara si iarta din tot sufletul pe toata lumea care ti-a gresit vreodata in viata asta)
- post(luni, miercuri, vineri si posturile anului)
- mers la liturghie in fiecare duminica
- rugaciuni dimineata si seara si inainte de masa macar o cruce
- o rugaciune pe care sa ti-o spui in gand zilnic, atunci cand alte ganduri rele iti vin - de ex. rugaciunea Parintelui Gherontie
- nu in ultimul rand, botezarea unui copil din suflet, abia dupa ce v-ati purificat voi
Abia dupa aceea cred ca poti sa te gandesti la fiv. Dar stii ca daca Dumnezeu vrea sa ramai insarcinata, ramai si fara. Nu prea poti sa-i fortezi mana.
Si inainte sa te superi pe El, gandeste-te la mamele care se chinuie cu copii cu probleme. Copiii sufera pentru pacatele parintilor. Dumnezeu va da acum un ragaz ca sa scapati de ele si sa acumulati informatii benefice, spirituale ca sa aveti ce sa-l invatati pe copilul pe care vi-l va trimite. Sa intelegeti ca Dumnezeu nu va va trimite un copil ca sa aveti o preocupare sau o acumulare, la fel ca masina sau casa, ci ca sa faca anumite fapte bune, sa traiasca curat in Voia Tataului Ceresc. Voi poate chiar va gandeati la asta, dar vroiam sa te ajut un pic.
Uite, sunt cativa preoti la care puteti merge impreuna ca sa le cereti sfatul pentru a avea copii si ei sa va dea un canon, pe care sotul tau il va auzi si cu ajutorul lui Dumnezeu si al ingerasilor Lui il va tine. Scriau fetele de aici despre Parintele Iordache de la biserica Sf Spridon vechi (daca esti din Bucuresti) - care da canon de spovedanie, sfintirea casei si citire de acatiste. Cu acest canon au ramas multe fete de pe forum si multe vedete din Romania.
Noi un bun inceput catre intoarcerea la credinta l-am avut citind cartile Marturii despre Parintele Arsenie Boca (sunt 3, e sufiecient sa citesti una si ti le vei dori si pe celelalte, costa aprox 6-8 lei bucata).
Faca-se Voia Tatalui Ceresc!
georgia_c spune:
parintele arsenie boca ... mare indrumator de sufletete si mare sustinator al copiilor nenascuti .. si mie mi s-a lipit de suflet acest preot , si m-am simti mandra ca sunt romanca (ceea ce nu mi se intampla des
) , cand am citi despre parintele .. mai ales ca a trait in vremuri destul de apropiata de noi ...
asa am ajuns la prislop , un loc mirific , nu numai peisajul este de vis , dar si oamenii sunt .. ceva ce rar mai gasesti in romania .. nu vreau sa jignesc pe nimeni , departe de mine gandul si intentia , insa este atata liniste si intelegere si bunavointa acolo , incat e imposibil sa nu te simti bine ... asa ca io una va sfatuiesc ca , daca ajungeti prin tara hategului , sa treceti si pe la parintele pe la mormant ..
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
caciantoni spune:
Dragutelor ce activitate la noi...ma bucur sa aflu vesti despre fiecare....
multumesc celor care au postat link-urile pt. a citi despre Sf. Nectarie....
va postez un articol care mie mi-a placut f. mult si mi s-a parut potrivit avand in vedere si discutile anterioare....
Despre cererile omului c#259;tre Dumnezeu
Suntem nevrednici noi, oamenii, sa vorbim despre Dumnezeu. Caci „praf si cenusa suntem“ si nu putem noi vesti „maririle si desavarsirile“ Lui. De aceea, mai lesne ar fi sa plecam capul, sa tacem si sa vedem de cele ale lutului din care am fost scosi, lasand deoparte trufia de a vorbi despre cele de sus. Am fi mai cinstiti asa, mai linistiti sufleteste ca nu ne intrecem cu ceva ce ar depasi cu asupra de masura puterile noastre. Numai ca, atunci cand, din milostivirea Celui de Sus fiinta noastra sau macar gandul nostru s-au indreptat catre Dumnezeu, nu mai putem trai nepasatori fata de aceasta. Suntem chemati sa dam o marturie, fiecare dupa puterile lui, asupra acestei relatii pe care noi o avem cu Dumnezeu.
Dumnezeul treimic este Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Tatal se arata, in teologia Sfintilor Parinti, ca un stapan intelept si atotbun, facator a toata faptura cea vazuta si cea nevazuta, nascator al Fiului si purcezator al Sfantului Duh. Cu limbajul nostru deficitar si imperfect putem spune, ca intr-o veche rugaciune, ca Tatal are „marire nemarginita, slava nespusa, milostivire nemasurata“. El este cel ce aduce pe oameni de la nefiinta la fiinta, facandu-ne pe noi dupa chipul sau, si tot El ne inzestreaza cu toate darurile sufletului nostru. Dumnezeu Fiul s-a intrupat din pururea Fecioara Maria pentru mantuirea noastra, a patimit moartea, iar acum sade de-a dreapta Tatalui. Duhul Sfant purcede din Tatal si intru Fiul pururea se odihneste, este izvorul darurilor celor dumnezeiesti si sfintitorul fapturii. Duhul ne curateste noua sufletele ca ele sa devina locas al Preasfintei Treimi, ne lumineaza mintea, ca sa cunoastem desertaciunea lumii si a celor ce sunt in lume. Indrepteaza si innoieste inima noastra, stinge vapaia patimilor, prin care se intuneca in noi chipul cel sfant al lui Dumnezeu.
Dumnezeu a facut lumea si apoi pe om ca o incununare a ei pentru ca a vrut sa aiba un partener pe masura Lui, cu care sa impartaseasca iubirea, frumusetea si bucuria, starea existenta in sanul Sfintei Treimi. Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu pentru a putea participa deplin la iubirea dumnezeiasca, insa s-a dovedit repede nedemn de darul pe care il primise, l-a refuzat pe Dumnezeu, a preferat creatura in locul Creatorului. S-a constituit pe sine autonom, luand ca punct de reper lumea in locul celui care a facut-o.
Mai intai, cand se apropie in rugaciune de Dumnezeu, omul este dator sa aduca multumiri. Caci Dumnezeu nu ne-a lasat pe noi, cei ce am calcat porunca „in mijlocul pacatului si a umbrei mortii“, ci a trimis pe pamant, pentru mantuirea noastra, pe Fiul prin care s-a facut lumea. Iar dupa inaltarea la cer a Fiului a trimis pe Preasfantul Duh, Mangaietorul, peste ucenici si apostoli.
Dupa cum ne-a zidit din bunatate, ne-a rascumparat cu indurari, asa ii cerem lui Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne mantuiasca. Daca mantuirea s-ar da dupa cat face omul, atunci nimeni nu s-ar putea mantui. Dar, „cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.“ (Luca 18, 27).
Din viata pacatoasa pe care o ducem, din cuvintele desarte rostite, din faptele savarsite nu este scapare pentru noi. Noi doar avem intristare de greselile noastre si ne indreptam spre bunatatea covarsitoare a lui Dumnezeu. El ne va curati din greseli, ne va pazi mintea si inima de rautatile lumii, ne va izbavi de patimi si de caderea in pacate, ne va indrepta la limanul credintei, al nadejdii si al vietii vesnice. In tot acest proces, care e viata insasi a crestinului dreptmaritor, in care Dumnezeu ne daruieste viata curata si fara de prihana, omul nu este un instrument pasiv. El actioneaza prin toate mijloacele posibile, dar sfintitor este numai Dumnezeu. Omul nu se poate mantui cu de la sine putere. De aceea, suprema virtute a omului este smerenia, recunoasterea propriei neputinte, care conduce la chemarea, plina de nadejde a lui Dumnezeu. „Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.“ (Ioan 15, 5)
Noi urmam calea dreptei credinte, a Bisericii dreptmaritoare, dar a ne mantui nu sta in puterea noastra. Noi ne aruncam fara de vreo teama in bratele lui Dumnezeu, iar El, cu judecatile lui nepatrunse de mintea omeneasca sa ne mantuiasca asa cum stie. Eforturile noastre, fara sa fie in van, sunt, totusi, insuficiente. Mantuirea e a Domnului. Mai insemnat decat orice efort ascetic, oricat de performant, este lasarea linistita, calma, smerita in voia lui Dumnezeu, nadejdea nedezmintita in mila Lui: faptura Ta sunt, Doamne, sa nu ma pierzi pe mine.
Cu toate ca suntem jos, potopiti de ispite si mahniri, intinati si nevrednici, totusi pastram predania cea dreapta: ne incredem numai in Dumnezeu, nu cautam vreun alt mantuitor, nu cautam scapare pe alta cale din starea noastra. Pentru aceasta, in gandurile noastre sa ne aducem aminte mereu de Dumnezeu, de patimirea lui Hristos pentru rascumpararea noastra, iar astfel sa ne pazim de pofte si de pacate, sa iubim dreptatea si virtutea. Dumnezeu Fiul, ca unul ce a luat trup, stie slabiciunea trupului si a duhului nostru, stie puterea vrajmasului si a mrejelor ce le intinde ca sa ii prinda pe oameni. Pentra aceasta Il rugam sa fie mereu cu noi, sa ne povatuiasca, sa ne intareasca, sa bucure si sa veseleasca duhul nostru. In schimb, noi ne dam viata noastra lui Dumnezeu, renuntam la autonomia aducatoare de moarte si de pacat.
Ce putem sa Ii cerem noi lui Dumnezeu: pocainta, ura fata de pacat, viata dreapta, cunoasterea si implinirea voii Lui. Dar, mai presus de toate, pot doar sa imi marturisesc neputintele. Dupa pacatele noastre, dupa necuratia si intinaciunea noastra, nu am mai fi avut curajul sa ne aratam Lui. Noi doar raspundem indemnului lansat de El: ca pe pacatosii ce se pocaiesc, cu milostivire ii va primi. Nu am, dupa cum frumos spune intr-o rugaciune sfantul Isaac Sirul, „inima plina de durere ca sa te caut. Nu am pocainta, nici umilinta care intoarce pe fii la mostenirea lor. Nu am lacrimi mangaietoare Stapane. S-a intunecat inima mea de cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere.“ In ciuda tuturor acestor neputinte, reale si valabile pentru toti, inclusiv sfintilor, eu totusi am indrazneala sa Ii cer lui Dumnezeu lucruri nemasurat de mari. Cu toate ca imi simt nemernicia si neputinta, eu vreau de la Dumnezeu pocainta, inima indurerata, caci numai pe calea aceasta voi primi harul de viata sfintitor. „Te-am parasit, Doamne, sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine; iesi in cautarea mea.“
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)