Care este altarul sufletului tau?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ionica spune:

Citat:
citat din mesajul lui capcaunul

Citat:
citat din mesajul lui patou
cand aud cuvinte atat de frumoase referitoare la proprii copii eu ma intreb daca ele exprima chiar realitatea sau sunt doar vorbe frumoase si atat (si daca vreti parerea mea, in majoritatea cazurilor sunt doar vorbe)

Houston, we've got a problem!


Sophia 2ani
+15

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui patou

cred ca vreau si eu un avertisment

cand aud cuvinte atat de frumoase referitoare la proprii copii eu ma intreb daca ele exprima chiar realitatea sau sunt doar vorbe frumoase si atat (si daca vreti parerea mea, in majoritatea cazurilor sunt doar vorbe)





Oau, asta e izvorata din adancurile...marii,nu-i asa?


Descrie-ti putin copilul,ce inseamna el pentru tine.Cad deja de pe scaun de curiozitate....abia ma mai tin de tastatura...salveaza-ma, in numele ´´altarului sufletului tau´´ oricare ar fi ala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Citat:
citat din mesajul lui patou

cred ca vreau si eu un avertisment

cand aud cuvinte atat de frumoase referitoare la proprii copii eu ma intreb daca ele exprima chiar realitatea sau sunt doar vorbe frumoase si atat (si daca vreti parerea mea, in majoritatea cazurilor sunt doar vorbe)




Dupa parerea mea pentru fiecare mama copilul ei este totul. Unele au vorbe frumoase, altele mai putine vorbe, dar realitatea este ca, pentru fiecared mama copilul ei este centrul universului.
Acum ma intreb daca sunt eu prea idealista sau tu ingrozitor de pesimista ....

Sorana si Monica (5 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns b.nica spune:

Oh! Cat de mult gresiti!
Pentru mine copiii sunt parte din fiinta mea;sunt carne din carnea mea sunt suflet din sufletul meu;nu fata de ei trebuie sa-mi ridic altar.

Daca ne dam seama ca viata inseamna mai mult decat satisfacerea simturilor noastre,daca avem la un moment dat dorinta sa ne satisfacem setea de cunoastere (pt. unii este insuportabila!),incercam sa ne ridicam privirea si sa gasim raspunsuri.

Se gasesc (prea) multi dispusi sa ne ofere raspunsuri;intuitia(ce binefacere pt. cei ocrotiti!)ne spune ca sunt falsuri,sunt speculatii,dar totusi cat de mult am dori sa avem raspunsuri cinstite si sa ne intelegem conditia astfel incat sa ne orientam spre acea cale corecta pe care trebuie sa o urmam ca sa ne justificam trecerea efemera pe acest pamant!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

am vrut doar sa zic ca e absolut normal ceea ce simtiti, nu e nimic iesit din comun, nu e absolut nimic extraordinar, si atunci intrebarea mea este - de ce acest lucru sa para ceva nemaipomenit, ceva ce se compara cu ceea ce simt altii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

revin, ca mi-ati dat de gandit. as pune problema altfel, de ex. ce "sacrificii" ati facut in mod deosebit pentru copilul vostru, adica la ce ati renuntat (sau ati renunta) fara sa fie "absoluta nevoie" ceva gen - l-am alaptat la cerere in fiecare noapte timp de 2 ani, am renuntat la concedii si iesiri ca sa stau cu el etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miriama spune:

Copiii mei. Si cu asta am spus tot.

"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui patou

revin, ca mi-ati dat de gandit. as pune problema altfel, de ex. ce "sacrificii" ati facut in mod deosebit pentru copilul vostru, adica la ce ati renuntat (sau ati renunta) fara sa fie "absoluta nevoie" ceva gen - l-am alaptat la cerere in fiecare noapte timp de 2 ani, am renuntat la concedii si iesiri ca sa stau cu el etc.





Patou,asta e alt subiect.
Ce vrei tu acum sa demonstrezi,ca femeile care au doar vorbe frumoase despre copiii lor vorbesc vorbe?Asa de dragul discutiei?Ca defapt sunt niste mincinoase?

Daca tot vrei sa initiezi o discutie,frumos este sa raspunzi tu prima.Asta daca nu faci statistici..

Cred ca ai inteles gresit ideea de sacrificiu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Citat:
citat din mesajul lui patou

revin, ca mi-ati dat de gandit. as pune problema altfel, de ex. ce "sacrificii" ati facut in mod deosebit pentru copilul vostru, adica la ce ati renuntat (sau ati renunta) fara sa fie "absoluta nevoie" ceva gen - l-am alaptat la cerere in fiecare noapte timp de 2 ani, am renuntat la concedii si iesiri ca sa stau cu el etc.




Nu cred ca am facut "sacrificii". Am facut lucruri normale.
Nu am renuntat la ceva anume, mi-am schimbat viata cu totul.
Mi se pare firesc sa nu ma duc in concediu la Moulin Rouge ci la Disneyland. Nu e sacrificiu, e normalitate.
Cand era mica am avut o perioada cu alaptat noaptea, nu lunga, dar am avut ...
Dar da, daca s-ar pune problema sa donez un organ de exemplu as face-o fara sa ezit pentru copilul meu. Asta era intrebarea - initiala - pentru cine sau ce (ca poate fi o idee) ai sacrifica totul. Mie raspunsul "pentru copilul meu" imi vine automat. Tie nu?
Si eu cand zic "sacrificiu" nu ma refer la nopti nedormite si nici la bani.
In rest cum zici tu, e normal sa ne iubim copii.

Sorana si Monica (5 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ariel_7000 spune:

sorana, ...exact, pt copii as sacrifica totul! dar, care dintre noi nu ar face asta? eu le multumesc copiilor mei, ca m-au "reinventat"...incepusem sa uit sa fiu eu...sa fiu copil. incepusem sa "ma fac mare"...si nu mi-a placut ce am vazut in acea lume a adultilor...chiar am deschis un subiect la generale pe tema asta... . pt ca azi ma simt mai copil ca oricand, va dedic si voua, ce am dedicat si la acel subiect si poate ca asa, puritatea ne va invada sufletul tuturor:



o zi senina!

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

Mergi la inceput