cum ne educam copii

sorana spune:

Violeta si Monicai i se parea foarte normal sa-i fac eu tema la muzica pentru ca bona (probabil exasperata) ii facuse doua chei sol la tema anterioara.

Sorana si Monica (6 ani)

ruscus spune:

naiuto, mi se pare ingrozitor ca iti ameninti copilul cu iadul,cine stie cat de ingrozitor isi imagineaza el iadul, nici nu sti ce traume psihice poate sa provoace asta, poate tu esti multumita ca acum incearca din rasputeri sa faca doar lucruri pe care crede ca sunt bune, dar cand va creste mai mare se va indeparta de tine, il vei pierde, cred ca ar tredui sa incerci alta metoda
nici eu nu stiu cum e cel mai bine sa imi educ copii, dar trebuie sa fim apropiati de ei si sa vorbim, sa le explicam de ce e bine sa faca asa si de ce nu
doamne ajuta, sa fim parinti cat mai intelepti

ruscus spune:

nu sunt impotriva religiei, chiar deloc, seara inainte de culcare ne rugam uneori, le povestesc de dumnezeu, de ingeri, dar la varsta asta sunt foarte impresionabili (eu nu ma uit la filme horror pt c imi e frica)daca vrei sa folosesti sistemul asta de ce nu faci cu buline sau cu zambet pt bine si lacrima pt rau
doamne ajuta

ruscus spune:

acum am citit tot si am vazut ca ai renuntat la metoda, foarte bine

tibiuta spune:

Naiuta,intr-adevar fiecare suntem responsabili de educatia copiilor nostri,si fiecare incearca sa aplice cea mai buna metoda, desi e foarte greu sa iei decizii.Eu nu sunt de acord cu mamicile care considera ca a trimite copilul la el in camera cand greseste sau a-l pune la colt l-ar "traumatiza" dar metoda ta imi pare sinistra.Ma bucur ca ai realizat si tu asta.Mai bine cu bulinutele sau cu stelutele

cris-cris spune:

Si eu am mai adoptat uneori metoda "bulinutelor" colorate pt.fapte bune si rele, dar recunosc ca nu prea sunt consecventa.De fapt nici nu prea tine la Stefan, la varsta lui (3,6 ani).Uneori pot sa-i pun 10 buline rosii(pt.o fapta rea, de exemnplu cand urla si se tavaleste), ca nu-l intereseaza.Chiar nu stiu cum sa mai procedez cu el, uneori e exagerat de agitat, nu asculta de nimeni, se urca peste tot, ne bate pe toti...Ceva gen"Super Nanny". Am avut zile cand am plans de nervi ca nu mai stiu cum sa-l potolesc.Sa-l trimit in camera lui nu merge, iese de acolo urland, iar il duc in camera, iar iese urland...Nu prea are efect niciun fel de pedeapsa, gen "fara calculator sau TV".Uneori tip si eu la el sa-l acopar, chiar simt ca nu mai am rabdare...
Am mai citit pe aici ca 3-4 ani e varsta critica la care aceste iesiri sunt foarte frecvente.
Chiar vroiam sa mai intreb si eu mamicile de pitici de 3-4 ani, voi cum faceti? Eu chiar nu prea mai pot, cand urla de scoala blocul simt ca innebunesc...Daca am ajuns sa plang in hohote din cauza lui...
AAA, si parintii mei cchiar mi-au sugerat sa merg cu el la un psiholog, "sa-i dea ceva de calmare" cica e prea agitat...

Delia21 spune:

Ba eu zic ca nu e chiar asa de traumatizant sa le spunem copiilor de iad si rai si de consecintele faptelor .Bunicii m-au tarat la biserica mai mult de cat mi-as fi dorit si acolo auzeam destule de iad si rai si pentru asta sincer chiar nu am avut cosmaruri din cauza asta.Daca m-a traumatizat ceva,...ma pot referi la tatal meu care nu credea in iad sau in rai,...care era foarte violent si alcoolic,....si care a reusit din pacate sa-si faca viata un iad.Deci sa nu exageram,....cu partea rea a stiintei despre rau si bine.Nu cred ca ezista ceva mai bun pe lume decat sa fi avertizat,....decat sa faci greseli din ignoranta,sa te dai cu capul de toati peretii si sa cazi in toate capcanele....si apoi sa ai scuza ca efectiv nu te-a tras nimeni de maneca sa iti spuna ce se intalmpla daca....si daca.Cel mai mare bine pe care il poate face un parinte pentru un copil este sa discute cu acesta tot ce se poate despre viata si bune si rele,sa-i dea din intelepciunea dobandita.Si a i-l da pe Dumnezeu unui copil,e un lucru extraordinar.Iar dumnezeu nu poate exista fara iad,asa cum binele nu poate exista in absenta raului,sa nu ne mintim,..astea chiar coexista si depinde de noi sa facem diferenta intre cele 2 si daca stim sa facem diferenta de ce sa nu ne invatam si copii la fel.Si,...copii desghetati la mimte si maturi pentru varsta lor am intalnit si eu ,care la 4-5 ani puneau niste intrebari de om mare.Fug la ale mele caci e nevoie!

madelaine77 spune:

Recunosc ca si eu apelez la sistemul cu bilute rosii si negre...
Cum as putea sa il dezvat de anumite cuvinte urate daca nu l-as pedepsi putin? Spre exemplu a auzit cuvantul dobitoaco (dobitocule) si cand nu obtine ce vrea il 'arunca' imediat...
Si atunci primeste o biluta neagra...I-am explicat de mii de ori ca este urat, ca eu nu-i vorbesc asa, ca ma doare sa aud cuvantul asta...dar el tot il spune..asa ca de cand exista caietelul cu bilute am mai rarit-o cu 'dobitocii'.
Voi chiar credeti ca exista parinte care sa nu-si fi pedepsit niciodata copilul?? Eu ma indoiesc...mai ales ca pustiul meu da pe dinafara de personalitate....adica nu-l intorci cu una cu doua...de fapt, la noi bilutele mi se pare ca ne ordoneaza putin comportamenul si nu ca reprezinta vreo super pedeapsa...mai ales ca o data pe saptamana le analizam si discutam pe baza rezultatelor. Si el a inteles ca trebuie sa fie bun si puternic pentru el ca om si nu de dragul bilutelor.

MADELAINE

sorana spune:

Rabdare, rabdare. Vestea buna e ca o sa-i treaca
Eu sunt pentru time-out in cazurile astea. Se tavaleste in sufragerie? Lasa-l. Spune-i calm "nu-mi place cum te comporti, cand iti trece sa vii sa stam de vorba" apoi iesi din camera si inchide usa dupa tine. La primele reactii ale mele de genul asta fi-mea a venit sa se tavaleasca in bucatarie. Am repetat, am plecat in camera mea. Dupa doua trei chesti de-astea a vazut ca nu tine cu tipatul si tavalitul si a renuntat la "metoda".
Mai nasol e ca acum a descoperit ca sunt sensibila la lacrimi. Si plange de ti se rupe sufletul ca vrea si ea o jucarie de-aia din reclama. E - aici poate ma sfatuiti si pe mine. Fi-mea are 6 ani.


Sorana si Monica (6 ani)

madelaine77 spune:

Cris-cris, si eu tot cu time out rezolv situatia...daca nu vrea el sa iasa din camera, parasesc eu camera si-i spun ca discut cu el numai cand nu mai tipa, pt ca ma doare foarte rau urechea si nu aud ce zice cand tipa.
Si mai este un truc...daca el tipa vorbeste-i in sopata...sa vezi cum reduce si el nr decibelilor...involuntar...Asta tine si la adulti, daca cineva vorbeste foarte tare, incearca sa-i raspunzi cat mai incet...automat va vorbi si respectivul mai domolit.
Revenind, eu ii spun pe un ton foarte calm si aporpae in sopata
-eu nu tip la tine..asa ca astept si tu sa-mi raspunzi la fel...altfel urechea mea naravasa nu aude nimic.
Iar legat de agitatie...nu stiu ce sa zic..ii va trece..toti copii sunt agitati si nazbatiosi....
Sorana, parerea mea este ca trebuie facut un plan. poate suna a dresaj, dar eu cu piticul meu asa am stabilit: uite tu ai obiectivele tale, eu pe ale mele si bugetul pentru jucarii este de x lei /luna asta ...iti alegi ce jucarie vrei, si te incadrezi in bani..cealalta luna viitoare...noi asa am scapat de a colectiona toate jucariile pe care le vedea la televizor...in ziua de salariu ii dau banii pt jucarii pt luna ce a trecut, asta dupa ce analizam caietelul cu bilute (astept sa ma criticati ca dresez copilul)si el se incadreaza in buget.
Mie mi se pare ca devine mai responsabil si mai ordonat asa...si fericit ca si-a luat pe munca lui (adica pe cumintenie) jucaria dorita.



MADELAINE