Cat dureaza deghizarile???
Raspunsuri - Pagina 8
Donia spune:
In seara asta am fost la cumparaturi si baietelul de 2 ani a purtat permanent pe cap niste urechi de iepuras facute de sora-sa, de fapt erau chiar ale ei 
, putin cam mari pentru el, ii alunecau pe ochi, si le ridica, i se ciufulise parul, pana la urma urechile ii veneau intr-o parte, parca era indian de acum, dar nici vorba sa renunte... era atat de dragut, se uita lumea la el si zambea... si era asa dragut, micut, in tenisi si cu urechile roz pe cap, ciufulit, ma topeam de drag 
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
ana_a spune:
Am revenit dupa o scurta pauza.
Am fost in parc. Avem un loc cu iarba unde mergem uneori si ne intalnim cu copilasi din generatia lui. Cei drept majoritatea fete insa pana acum nu era un inconvenient.Am stat pe margine si l-am urmarit....este foarte dificil.
Incerc sa va povestesc pe scurt ca nu prea am timp, abia am ajuns acasa, insa o sa revin mai pe seara.
Nu se joaca cu nici un copil. Daca nu este el centrul atentiei este jale...nu stie ce sa faca si cum sa interactioneze cu copii...
A alergat de colo-colo de unul singur, dupa care a venit mai mult plangand ca nu-i convine...nici el nu stie ce.
Ieri a avut de la gradi o jucarie "imprumut" si a fost mai ok un pic ca a aratat jucaria copiilor care erau curiosi sa o vada insa na lasat pe nimeni sa se joace cu ea...a vrut doar "sa se dea mare" cu ea, azi nemai avand jucaria a fost jale. A avut alta jucarie, tot de imprumut insa o parte din copii nu au mai fost curiosi, dat fiind ca probabil stiau ca no sa dea jucaria asa ca l-au cam ignorat.
Recunosc ca l-am lasat in pace, oricum ieri i-am spus ca daca nu o da si altor copii acestia nu se vor juca cu el, azi l-am lasat sa suporte consecintele.
Inainte sa plecam acasa a inceput sa planga ca vrea sa ducem jucaria la camin sa o ia din nou pe cea de ieri....nu am scapat pana nu am fost acolo, na gasit-o, a lasat-o pe asta care o luase si pe drum a plans intruna ca vrea sa cumparam una la fel...
Eu nu cumpar jucarii in astfel de conditii asa ca ne-am intors obositi si inca mai cere jucaria desi i sa explicat ca azi nu mergem la cumparaturi....
In fine... probabil ca va mai trece ceva timp pana se va integra intre copii din parc.
Nu stiu cand a devenit asa.Nu era genul care sa tina jucariile pentru el, nici care sa le arate fara sa le dea....nici nu stiu ce sa-i mai zic sau cum sa-i zic sa fie bine....
Maine ne oprim din nou in parc, daca o sa vrea, sa vedem cum o sa fie....
O sa ziceti ca exagerez insa eu simt ca ceva nu este ok in comportamentul lui insa nu stiu ce...
Nu poate fi tot timpul in centru atentiei si nu stie ce sa faca in cazul asta.Poate am eu prea mari pretentii de la el, simt ca il bag cu forta intre copii si il oblig cumva sa interactioneze cu ei chiar daca este foarte vizibil ca nu are aceasi preocupari ca ei si nu stie cum sa se adapteze.
Copii merg in parc cu bicicletele, el nu vrea, cu rolele, el nu vrea, cu minge, el nu vrea.
Lui i-ar trebui niste copii cu care sa caute insecte, sa faca pesteri, sa se joace jocuri de rol, sa fie regizor si sa conduca jocul....acest lucru fiind aproape imposibil in parc.
Cand nu are cum sa fie in centrul atentiei am observat ca il "baga la inaintare" pe Matei, in sensul ca il arata tuturor: "el este fratiorul meu, il cheama Matei" "nu pune mana pe el ca este mic" Daca pana acum era o mica problema ca majoritatea adultilor se opreau sa-l vada pe Matei acum el nu mai asteapta sa se opreasca cineva, il ia de departe cu "uite, am un fratior!el este Matei!hai sa-l vezi!" etc...
Sper ca a avut cineva rabdare sa citeasca pana la sfarsit, va multumesc pentru eventualele raspunsuri si posibile solutii.
Sotul imi spune ca uneori are comportament de copil rasfatat...eu nu stiu ce sa zic, poate sunt prea absorbita de el si nu-mi dau seama...
proud mammy
micul artist
in joaca
Tonnia spune:
Ana, dar ce-ar fi sa-l duci la o evaluare, mai ales daca simti tu ca ceva ar fi in neregula?
Parca un pic e prea mult, m-am speriat la fazele cu iesitul din casa. Parca linia de demarcatie intre imaginar si real e prea subtire sau nu o accepta.
El e extraordinar dupa cum il descrii dar parca nu se simte bine in pielea lui si sufera destul de mult de pe urma inadaptabilitatii lui.
Eu iti tin pumnii sa devina cumva mai usor pentru el sa se adapteze diferitelor situatii. El isi doreste asta, asa imi pare.
witeflower spune:
Ce diferenta de varsta este intre el si fratiorul mai mic?
Intreb pentru ca s-ar putea ca gelozia fraterna sa-i creasca nevoia de a fi el in centrul atentiei, de a-si manifesta capriciile.
Pe de alta parte, sunt copii mai dominanti - care incearca mereu sa conduca jocul si sa se laude - dar faptul ca vrea sa "regizeze" poate fi si o calitate... Cu timpul (si cu multa rabdare) eu cred ca poate invata sa-si castge mai multi adepti fiind mai ... permisiv si mai democratic, pastrandu-si in acelasi timp pozitia de lider.
Cat despre refuzul de a imparti jucariile cu alti copii - asta e o problema de care ne lovim si noi, chiar m-ama mai plans si eu pe forum uneori. Insa timpul a tecut, baiatul a mai crescut si...a ajuns la concluzia ca iese in avantaj daca e generos cu prietenii. Deocamdata deci accepta sa imparta, doar cu prietenii. Si...ne straduim sa extindem cercul...
Succes si voua!
AB spune:
ana sau tu nu-i dai prea multa tandrete asa "nemeritata". Adica da-le tu atentie. Care parc? Acasa. Ia-i gadila-i, rastoarna-i in patut, mergi in patru labe tine-te tu scai de ei pana se satura si vor ei in parc cu mige, bicicleta doar doar scapa de tine
Deghizarile su nt una, cersitul atentiei alta. Al tau le cam imbina. Si da vrea atentie, da-i ... se va satura repede. Si la mine copilul mai mare a fost gelos si cersea atentie. Acus ma lasa ba;lta repejor. Da stie ea ca-s acolo, In caz de necaz la mine are un locsor mereu.
nelia spune:
Am citit repede, raspund repede, ca pic de somn... Dar revin miine, la cafea! Si Tudora face la fel cu Lisandru, adica il prezinta la toata lumea, chiar daca aceasta lume se arata interesata, chiar daca nu sau mai bine spus, mai ales daca nu. Pe mine ma induioseaza, pentru ca simt ca il prezinta pe el ca sa o ia inaintea celor care vin si spun ceva despre bebelus sau vorbesc cu el, fara sa se uite la cei mai mari de pe linga el. Mie imi place la gradinita, niciodata nu-i spun Tudorei ca Lisandru e fratele ei, ci ceva de genul woau, ce norocoasa esti ca ai devenit sora mai mare! Iar Agatei ii spun la fel... si imediat sint intrebate ce fac ele, cum a fost la scoala etc. Si am inceput sa ma comport si eu ca eduatoarele de la gradinita, daca ma intilnesc cu o mamica si un bebelus, iar copilul sau copiii mai mari sint si ei, ii zimbesc lui bebe, dar ma conversez cu cei mai mari! Ce rochie draguta ai, te-ai tuns, cum o ajutati pe mami acum ca sinteti fratele sau sora mai mare si ma tot mir cit de norocosi sint ei ca au un bebelus in familie si ce norocos e bebelusul ca are frati sau surori mai mari atit de buni ca ei! Nici nu va imaginati cit de mult li se insenineaza privirea, cit de fericiti sint ca sint bagat in seama inaintea celui mic si apoi vin ei singuri si il prezinta si vorbesc despre cel mic...
Ai vazut la baiatul tau, ca el il foloseste pe cel mic ca sa atraga atentia asupra lui (ia uite ce fratior am!), dar in acelasi timp este constient ca el e cel mare, iar cel mic e atit de mic incit trebuie protejat de alti copii... cita duiosie simt eu in aceste vorbe! Dar si confuzie, trebuie sa-l lasi si sa-l ajuti sa se clarifice.
Cu jucariile si restul... lasa-l, cu toata tristetea, sa suporte consecintele actelor sale. Va intelege, din pacate prea repede, ca daca nu da, nu primeste! Nu-l obliga tu sa imparta jucariile, adica spune-i de fiecare data ca trebuie a imparta daca vrea sa aiba prieteni si parteneri de joaca, dar nu-l pedepsi, nu-l certa, nu-i spune nimic daca nu vrea... va simti el singur consecintele si asta va fi suficient si, in timp, va imparti cu cine va dori. Tudora nu imparte jucariile cu oricine (nici ta-su), dar si cind imparte, o face inzecit!
Eu nu spun ca totul e in regula in comportamentul lui, inca nu am uitat cum a iesit din casa, fie si asta si mi-ar trage un semnal de alarma, dar nu incerca sa-l aliniezi in rind cu ceilalti copii, lasa-l sa se alinieze singur. Se poate sa nu o faca niciodata, cine stie ce suflet de artist creste in trupusorul ala micut! Dar s-ar putea sa-i treaca tot ce are acum si sa-ti para rau ca s-a aliniat prea repede, iti va fi dor atunci de perioada de acum.
Eu am trei, cel mic e prea mic si nu prea pot spune multe despre el... dar fetele sint tare diferite. Una e rebela acasa, dar genul care se adapteaza si se integreaza oriunde si foarte usor, cealalta e ascultatoare acasa si mai supusa aparent, dar la capitolul adaptare si integrare in exterior lucrurile se petrec mai greu decit la cea mare. Dar eu le las pe fiecare dintre ele in firea ei... doar exagerarile le mai corectez, daca e cazul.
ana_a spune:
salut, cu buna dimineatza.
AB, vai da cata gadilare avem....ma si mir uneori cum suporta Nu stiu cum sa zic, daca nu sunt eu in preajma lui este sotul, foarte rar sta singur, si atunci doar daca chiar vrea sa se uite la vreun DVD cu desene.
Nelia, si eu am dat mereu atentie celor mari lasand bebelusii la urma, tot asa, intelegand "suferinta" lor de frati mai mari. Uneori mai soptesc adultilor ca si el asteapta sa fie bagat in seama atunci cand se napustesc doar asupra lui Matei
Matei are 9 luni, este cu 4 ani mai mic.
Poate fi si o mica gelozie insa ma credeti sau nu, o ascunde fff bine pentru ca tare isi iubeste fratiorul, in plus noi am facut tot posibilul sa nu simta prea brusc aparitia bebelului in familie.
De regula discutiile cu "daca nu imparti nu mai vin prietenii la tine" le avem dupa ce pleaca copii, unii dezamagiti, din curtea noastra. Insa se mai intampla si de fata cu ei mai ales daca vin cu mamicile sau taticii care nu prea le convine sa vina cu copilul si sa-l vada atat de dominat de Stefan care fiind in curtea lui impune regulile si nu se lasa cu nici un chip...
Dar cum am zis, am sa-l las sa suporte consecintele, ma gandesc ca pana la urma el este un baiat istet, o sa se prinda cum sta treaba.
In parc unde sunt mai multi copii la gramada chiar nu-mi bat capul sa stau sa-i fac prelegeri...
Stiti ce, sotul meu mi-a povestit ca in copilarie, aveau in grup un baiat care era "enervant" zicea el, de care fugeau toti pentru ca venea cu tot felul de "povesti" incredibile pe care ei nu le credeau, in plus zice el, a ajuns si mai tarziu sa minta sau sa inventeze pentru a fi acceptat, tot sotul imi spune ca lui ii este frica sa nu devina si Stefan la fel .
Am fost saptamana trecuta in padure si am vazut un sarpe si o soparla, nimic nemaivazut, insa el sa dus la totii copii si le-a povestit ca a vazut un sarpe cobra urias si o soparla pe care na putut sa o prinda. I-am spus pe un ton glumet ca nu era cobra(el stia lucrul acesta) si a remediat situatie spunand ca era urias fata de o furnica 
deci tot nu sa lasat, era musai sa impresioneze cumva.
Poate este si varsta asta, de 4 ani spre 5 cand cartile de PSI spun ca sunt innebuniti sa fie acceptati in grupuri si fac orice pentru asta, in plus se comporta cam ca unul de 2 ani, la Stefan tare bine se potriveste ceea ce citisem anul trecut intr-o astfel de carte...
Motiv pentru care asteptam sa faca 5 ani si poate isi schimba atitudinea, insa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu imi pun intrebari, mai ales ca il vad atat de diferit fata de cei din parc...la preocupari ma refer.
Tonnia, am zis ca o vreme eram hotarata sa merg cu el la un psiholog, dar am tot taraganat pentru ca ii cunosc pe majoritatea psihologilor din Bistrita, ca nu-s multi, unul dintre ei imi este chiar prietena.Am vrut sa merg cu el la ea insa mai apoi m-am gandit ca no sa fie obiectiva, probabil pana la urma ma voi decide, in fond cu un psiholog totul se petrece in joaca, sa vedem, la salar o sa-mi fac o programare si apoi vin si va povestesc cum au decurs lucrurile.
proud mammy
micul artist
in joaca
ana_a spune:
am uitat sa va spun ca ieri era suparat ca nu are pelerina cu el in parc...noroc ca eram veniti de la gradi si nu de acasa, nu cred ca as fi in stare sa ies cu el in parc imbracat cu pelerina...
Cand am ajuns acasa a uitat de ea, nici nu a cerut-o acasa de cand i-am dat-o la buni sa ne faca alta noua, nici nu a incercat-o pe cea noua, de regula o cere numai daca vine cineva in vizita, si in ultimile zila nu am avut pe nimeni in vizita, iar cum am stat mai mult in parc, veniti direct de la gradi, a cam uitat de ea.
proud mammy
micul artist
in joaca
Chuny spune:
Ana, daca tu esti asa de ingrijorata probabil ca ai dreptate. Nu faci un capat de tara, insa e normal sa te preocupe. Toti ne dorim copii care sa se poata integra usor in colectif si sa nu se simta singuri.
Imi amintesc o discutie de aici in care se propovaduia toleranta si acceptarea copiiilor nostri asa cum sunt ei ... iar exemplul folosit era despre un tanar ce toata ziua se plimba cu metroul prin Viena si anunta statiile. Si ce minunat ca oamenii il acceptau si nu se uitau bizar la el ... ei, eu cred ca e mai usor sa dam sfaturi de genul "lasa copilul sa fie asa cum e" atunci cand e vorba de copilul altuia. Insa atunci cand al tau e oarecum diferit emult mai greu. Sigur ca tu nu vrei sa-i stirbesti personalitatea, insa ai vrea sa se poata juca si cu altii si sa accepte ca nu intotdeauna ceilalti se vor juca dupa regulile lui. Faptul ca el e nefericit te face si pe tine nefericita, si e foarte normal si legitim.
Si eu cred ca trebuie sa stai de vorba cu un psiholog (eventual nu cu prietena ta) si sa vezi cum il puteti ajuta sa treaca peste acest blocaj. Sunt foarte de acord cu ce a scris Tonnia.
Ma mai gandeam ca poate il poti inscrie la un cerc de teatru de papusi sau teatru adevarat pt copii (nu stiu daca aveti voi asa ceva acolo). Sa participe la crearea unui spectacol sub indrumarea unui regizor adevarat :-) Oricum sa mearga la activitati de grup unde sa lucreze in echipa.
Asta imi trece mie prin cap acum. Oricum urmaresc cu interes subiectul. 
Sibylle
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"
ana_a spune:
Siby, multumesc de raspuns.Da, ai perfecta dreptate.
Mai, de mult ma bate gandul sa-l duc la un teatru insa nu stiu inca daca avem asa ceva pentru copii asa de mici, o sa mai caut, sa intreb.
proud mammy
micul artist
in joaca