Cat dureaza deghizarile???

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ary_v spune:

Ana ma bucur ca ai deschis acest topic. Aceleasi "probleme" le avem si noi cu Robert. Coincidenta sau nu, e nascut la o zi diferenta de al tau.
La el deghizarile sunt acceptabile pt ca sunt f variate intr-o zi si nu se leaga de un obiect anume. El are altceva in schimb, deseneaza f mult cu degetelul prin aer. Camera in care se joaca devine un o lume fantastica in care el poate sa deseneze orice asa imaginar prin aer.
Asta nu ar fi mare lucru dar aveam mare scandal daca treceam pe acolo (nestiind ce face el) si ii stricam ba usa imaginara, ba gardul etc
Acum am invatat ca atunci cand el deseneaza asa si chiar am nevoie de ceva de acolo ma fac ca bat la usa si il rog sa vina sa imi deschida usa imaginara ca sa pot intra. Asta e pe scurt ca sa nu ma lungesc prea mult.

Ei, asta nu se mai poate intampla in parc, unde copiii nu au timp la tobogan sa stea sa astepte fiecare la rand pana le deschide el la toti usa imaginara.

Eu am procedat cam cum spunea betiana. Adica i-am explicat ca in parc nu se poate juca asa. Copiii nu inteleg jocul lui si trebuie sa se joace ca ei si sa deseneze acasa. Daca gaseste vreun copil care ii intra in joc il las in pace dar cand vad ca incepe sa se enerveze ca ii tot strica altii constructiile imaginare, ii aduc aminte despre ce am discutat.

Gradinita poate fi o sursa de mare suferinta si frustrare pt el. El a fost cateva luni la cresa de la 2 ani si ceva. S-a schimbat total in acea perioada, nu ma mai puteam intelege cu el. Au fost multe repercursiuni negative, nu le mai descriu aici. Nu l-am mai dus, l-am inscris la o gradi Walodorf din toamna. Sa vedem.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ary_v spune:

Parerea mea despre Stefan este ca lucrurile au ajuns un pic prea departe. In sensul ca poate sa isi faca rau daca nu mai reuseste sa deosebeasca realitatea de imaginatie. S-ar putea rani crezand ca are puteri pe care de fapt nu le are.

In acelasi timp cred ca nu trebuie sa ii luati pelerina sau sa ii interziceti sa se joace asa dar trebuie sa sapati mai adanc, ceva cred ca va scapa. E foarte posibil sa i se traga de la gradinita. M-am gandit la asta pentru ca spuneai ca va cere sa spuneti ca desenul pe care il face el e cel mai frumos, poate la gradi educatoarea ii da exemple alti copii, ceva de genul: "uite ce frumos a desenat x, tu de ce nu desenezi asa frumos ca el". Asa ca incearca sa multumeasca pe toata lumea face si cum vrea educatoarea dar face si desenul lui acolo jos intr-un colt (care il multumeste pe el).
Nu cred ca e fericit acolo si de asta se refugiaza din ce in ce mai mult in imaginatie. Asta e parerea mea de mamica trecuta prin asa ceva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

ary_v, eu am uitat sa povestesc despre desenele imaginare Ofcourse...si noi avem usi unde tre sa batem si el sa faca "cic-cic" si numai asa putem intra.Dar de la acele "desene" imaginare a ajuns sa "deseneze pe covor" cu piese de lego sau cuburi de lemn, asa ca pe undeva ma bucur, macar le vad si le pot ocoli.

Da stiu ca gradinita este o problema, din toamna vrem sa o schimbam insa el nu vrea....ne-a auzit povestind si imi mai spune uneori seara cand isi aminteste sa-i promit ca nu-l duc la alta gradinita....
Este destul de incurcata treaba, desi se vede clar ca nu-i fericit acolo el nu prea realizeaza sau nu constientizeaza o eventuala schimbare in bine...o data mi-a zis ca degeaba il mut ca toate doamnele sunt la fel...doamnele de la gradinita binenteles.

Pelerina asta il schimba foarte mult, dar numai atunci cand este Jafar, ca o poarta si de dragul purtarii si este ok, insa cand face ca Jafar este cumva "baiatul rau". Imi spune seara cand peste zi observa ca nu-mi place comportamentul lui Jafar ca "mie imi place asa de mult de Jafar asta ca VREAU sa fiu la fel ca el!!!adica slab, cu pelerina si cu diamantul pe cap, si cu o pana mare de porumbel in frunte!"

Eu incerc sa ma relaxez, noroc cu fetele astea dragute care mi-au sarit in ajutor.
El imi spune mereu ca "stiu ca Jafar nu exista in realitate, ca este un personaj din desene animate, dar eu doar ma prefac ca sunt Jafar" Ma gandesc ca stie ce zice

Tati ia explicat ca in fiecare din noi exista o particica din Dumnezeu si o particica din dracusor, si atunci cand face lucruri bune il indeamna Dumnezeu iar atunci cand face lucruri rele il indeamna dracusorul (asta fiind explicatia data de el, originalul nu-l stiu) Asa ca acum sa scapat cumva...are pe cine da vina...
Dar nu-i un copil care face lucruri rele, din potriva, este exact opusul, doar ca uneori se "prosteste" si poate avem noi prea mari pretentii de la el...asta fiind ultima concluzie la care am ajuns discutand cu sotul.Nu prea avem termene de comparatie, doar un alt copil ceva mai maricel, cu cateva luni care este genul linistit si care nu intreaba nimic, asta probabil pentru ca nu prea i se raspunde...



proud mammy
micul artist
in joaca


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

ah, si am uitat sa zic ca Stefan nu vrea sa accepte ca nu toti copii stiu jocul lui
revin, acum ma solicita cel mic

proud mammy
micul artist
in joaca


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ary_v spune:

Robert s-a echilibrat f mult de cand sta cu mine acasa. L-am lasat sa se joace in voie chit ca e dezastru in toata casa.

Eu il duc mult in parc, e bine sa interactioneze cu alti copii dar sunt mereu in spatele lui. Incerc sa intevin discret pentru ca sa nu se ajunga la situatii de genul celei pe care ai povestit-o tu. (cu copiii care il luau in ras). Eu nu accept asa ceva pentru ca, dupa parerea mea, desi el se face ca nu il intereseaza cumva ii va afecta increderea lui in sine.

Robert acum e pasionat de "Cars". I-a pus sotul meu filmul si acum cumparam revistele care au cate o masinuta. E o idee ca sa mai "deversifici" :D.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

ary_v noi nu ducem lipsa de diversificare. Cars am vizionat si noi anul trecut, insa a fost odata cu thomas si au ramas in urma, nu prea se omoara dupa masinute. nu i-au placut niciodata in mod special. Nu cred ca a cerut vreodata sa cumparam vreo masina

in schimb zilele astea a confectionat cu tati o masina cu motorul unei surubelnite electrice si a fost super incantat sa o conduca pe trotuar si acum in zilele de sarbatoare si pe strada ca am avut un trafic fff redus.Insa nici pe aceasta nu o cere foarte des...noi am crezut ca va fi mult mai incantat, sotul s-ar da mai mult ca el cu masinuta

azi soacra ia cumparat o pelerina de buburuza, a gasit-o la un second-hand si acum este buburuza uriasa

proud mammy
micul artist
in joaca


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Citat:
citat din mesajul lui ana_a
azi soacra ia cumparat o pelerina de buburuza, a gasit-o la un second-hand si acum este buburuza uriasa


Tocmai am realizat cat de mult il invidiez...

Trebuie sa fac ceva in privinta asta, ca am asa chef de joaca... Si vreau sa spun ca am chef sa ma joc, nu doar sa fiu un ajutor in jocul copiilor... si de mult nu m-am mai jucat.



Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

Donia, pacat ca stati atat de departe de noi ca ti-l imprumutam ca partener de joaca cateva zile , nu ca noi ne-am fi saturat de joaca insa mi-ar prinde bine o mica pauza.

Apropo de asta, voi cat va jucati cu copilasii vostri?
Noi ne jucam non stop, adica chiar non stop...sotul meu viseaza de 5 ani momentul in care sa doarma sau macar sa motaie si el acolo vreo 15 minute fara sa fie intrerup cu "tati, hai sa-ti arat ceva"
Sunt sigura ca de la atata joaca copilul meu nu mai poate respira fara joaca, daca din te miri ce motive nu suntem disponibili o ia razna...cu "da eu cu cine ma joc acuma??cu mine nu se mai joaca nimeni azi????"

proud mammy
micul artist
in joaca


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Ana, esti draguta , dar parteneri de joaca am, chiar doi... insa de obicei eu sunt pe acolo... de umplutura , fie cu idei, fie rugata sa tin ceva, sa fac ceva... iar acum mie mi s-a pus pata ca am chef sa ma joc! Sa desenez in cartile de colorat ale celui mic, sa tes la ghergheful celei mari... doar de dragul jocului!
Copiii se joaca si singuri, uneori si impreuna, deseneaza impreuna, se joaca cu mingea, cu jucariile celui mic, ori cu bijuteriile celei mari, se alearga prin casa, se stropesc cu apa, se joaca de-a v-ati ascunselea, fac gimnastica... sa-ti mai spun ca baietelul se costumeaza cu costumele de printesa? Si adora sa isi puna coronite si margele si pantofiorii surioarei?
Ce zici, parca pare tot mai atractiva pelerina lui Jafar, nu?
Dar se joaca bine si singuri, fetita a inceput pe la 4 ani, iar baietelul vad ca inca de acum, la 2, isi gaseste multe de facut de unul singur. Uneori fetita se joaca cu prietenii imaginari, face scoala cu ei, sau ii duce in tabara... alteori ma duce pe mine...
Fetita mai si citeste mult, asa ca sta uneori cu orele cu nasul in carti, iar cel mic ii urmeaza exemplul si studiaza si el minute bune cate o carte, o revista...
Insa imi amintesc ca pana pe la 4 ani ai fetitei eram non-stop cu ea la joaca, asa cum povestesti si tu. Insa "tati, mami, hai sa-ti arat ceva" inca e la ordinea zilei... ce zic eu zilei? orei... minutelor...



Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

Stefan asteapta cu sufletul la gura sa creasca Matei, sa aiba inca un partener de joaca. Deocamdata se bucura ca el construieste un castel din cuburi si asta micu il darama si apoi rade cu gura pana la urechi da fara nici un sunet Si se cere sa stea cu el in tarc sa-i poata trage cate o minge in cap...upsss...si asta mic rade de se prapadeste(tot fara sunet) si il soarbe din priviri.

Sotul meu deseneaza si coloreaza cot la cot cu Stefan, poti sa incerci si tu, din cate vad la el pare o treaba super relaxanta. Eu in schimb sunt innebunita dupa casutele din piese de lego mici, stau si construiesc la bucatica mea, cot la cot cu Stefan, impartim piesele in mod egal Si la final ma trezesc ca imi tot sterpeleste din ele de nu-mi ajunge de mansarda!

Ieri a facut un magazin de materiale de constructii, mi-a insirat toate cuburile de lemn pe parchet si ma poftit la cumparaturi si dupa ce mi-am facut ditamai castelul, am fugit si eu la pipi pana si-a mai aprovizionat el magazinul din ce ia mai rams in cos...da pe cand am ajuns...mi-a sterpelit AGAIN piesele cele mai faine din cele ce tocmai mi le vanduse!!!Pe motiv ca vez doamne nu mai are ce sa-mi vanda si nu vrea sa se termine jocul...ca inca nu-i ora 10 de culcare...NA!treaba e asta???Imi vinde si apoi imi ia tacticos ce-i place mai mult, fara sa strice chiar tot...si le pune din nou la vanzare

edit: da mai...sigur pare mai atractiva pelerina lui Jafar, desi Stefan nu ar vrea cu nici un chip sa imbrace ceva de fete mda...are aproape 5 ani si se bate in piept sfatos cand zice asta, adica zice el, treburile de fete sunt de fete!Nu ma poti pacali asa usor! (asta pentru ca intr-o zi il abuream sa-i pun niste margele la gat sa-l fac indian)

Pelerina de buburuza a devenit "buburuza-jafar-regele intunericului si al vrajitorilor, mumiilor si vampirilor"

Da nu pot sa ma abtin sa nu va spun ca azi cu chestia aia rosie si buline negre+gluga pe cap cu antene arata atat de dulce si haios, mai ales cocotat in varful casutei lui din copac strigand "asaaaa!!!acum sa vedeti cum fac eu ca o cioara!craaa-craaa! si dadea din aripile de buburuza! si iara craaa-craaa dupa care mai rotea cate un ochi in curte vecinului da de o fi Mariana(vecina) in curte sa-l vada!

proud mammy
micul artist
in joaca


Mergi la inceput