Cat dureaza deghizarile???

simali spune:

Si Vlad se deghizeaza.
- soldat turc (specifica "spahiu")
- cavaler cruciat - isi baga sabia in chiloti, dar pelerina "cruciata" e pelerina...
- explorator spatial (are si o nava spatiala dintr-o cutie de DVD gaurita prin care scoate capul - care a ajuns intr-un hal fara de hal; de fapt sunt doua gauri - una pentru capul lui si una pentru capul "copilotului", adica ursul lui special pe nume Paulica)
- pompier (cu o casca de constructor rosie si furtunul de la acvariul cu pesti)
- maimuta (are un costum de maimuta) - aici ne cere sa-i facem "un culcus" de perne si susoteste in voia lui.
- indian "Xiu"

M-am gandit si eu sa-l dau la un curs de teatru, dar a refuzat categoric. In realitate nu-i place sa faca jocurile astea de rol in fata altor persoane. Vrea sa fie singur, sa se retaga intr-o lume proprie in care nimeni altcineva sa nu mai aiba acces. Vorbeste, comenteaza, striga, dar el cu el... Dincolo de multa imaginatie, exista si unele motive de ingrijorare. Prin jocurile astea copilul se "decupleaza" total de la realitate. De exemplu la gradinita vorbea cu furnicile (gasise unele chiar si in clasa, sub covor) in loc sa vorbeasca cu copiii de vrasta lui, pe limba lor. Prefera in schimb discutiile cu adultii, oricat ar fi de complexe, are un milion de intrebari, toaca ca o moara stricata pe domeniile de interes, DAR CU ADULTII. Este uneori ocolit de copii pentru ca vorbeste extrem de complex, cu freaze bine alcatuite, cu cuvinte carora multe persoane mature nu le stiu intelesul. Daca-l intrebi ce inseamna ceva ce a spus spune un sinonim sau descrie perfect. Intelege ce este o cacofonie, un pleonasm, un sinonim, un antonim, un paronim, etc. Nu suporta sa fie contrazis. Daca vrei sa-l convingi de ceva trebuie sa vi cu argumente solide si sa-i demolezi pe rand, cu rabdare, toate contra argumentele. Daca un copil ii zice "ba nu", asa, cum fac uneori copiii, de amorul artei, el nu intelege ce se petrece si tipa si face scandal pana ce "blasfemitorul" e pus la punct.

Baiatul meu are 7 ani. Deghizarile sunt in toi si sunt din ce in ce mai complexe. In afara lor - si in afara casei in general - este anxios pentru ca simte ca nu detine controlul. Aceasta anxietate, urmata de dorinta de a controla totul in jurul lui, il impiedica sa vada cat este lumea de frumoasa, asa, in imprevizibilul ei. Toata educatia lui actuala este acum dirijata pe a-i arata cat de frumos este imprevizibilul, cat de interesant este sa explorezi lucruri noi, IN REALITATE, ca exista surprize placute, etc.


alice

gazzella spune:

foarte interesant
simali, si cum, ce strategii pui in act pentru a-l face sa observe si frumusetea imprevizibilului?



Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

filofteia spune:

Eu cred ca mai repede din aceasta cauza este ocolit de copii nu pentru ca


Simali si baietelul tau pare supradotat...poate n-ar fi rau o evaluare ... asa vei stii pe ce sa te axezi...cu ce sa-i vii in intampinare....

Tonnia spune:

Simali, ca o paranteza, eu bag mana in foc ca al tau copil e supradotat, de-aia si cauta compania adultilor, si toate nelamuririle pe care le-ai avut tu de-a lungul timpului de acolo decurg. Si mai cred si ca ai dreptate cu imaginatia si cu izolarea pe care o presupune. De-asta e asa de important cred sfatul simplu al betianei, ar trebui daca se poate sa le facem loc si timp pentru asta, e pacat ca pe afara de ex sa se joace tot asa in loc sa interactioneze, sa observe natura sau ce-o fi de vazut acolo.
Pe de alta parte, de asta si spuneam sa fie evitate "fixatiile", daca jocurile sunt diversificate se pot juca cu altii asa.
Baiatul meu are un joc preferat "de-a vecinul", unul anume, cine sa stie sa-l mai joace pe asta?!

gazzella spune:

"e pacat ca pe afara de ex sa se joace tot asa in loc sa interactioneze"

admitand ca este supradotat eu nu inteleg de ce trebuie adus la nivelul celorlalti?
adica de ce sa fie impins sa interactioneze? o fi incercat copilul, o vazut ca nu gaseste corespondenta si buna ziua! (dupa mine)
asa as incerca - sa-l introduc in grupuri in care sa gaseasca corespondenta, deci copii la acelasi nivel al preocuparilor
dar sa-l introduc in grupuri de copii, cele comune, cand el nu gaseste corespondenta nu, mi se pare aiurea
de aici se inregistreaza ulterior esecurile la copiii superdotati
adica devin plictisiti, dezinteresati, etc...


Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Tonnia spune:

Poate ai dreptate, gazella, chiar nu stiu ce sa spun, doar ca mie mi se pare ca spre socializarea si adaptarea lor tindem prin tot ce facem. Si nu sunt incompatibile cele 2 aspecte: sa-i si gasesti prieteni de acelasi nivel dar sa si socializeze indiferent de nivel in definitiv, iei de la fiecare ce e bun, ca si noi facem la fel in viata de zi cu zi. Adica, ei au nevoie de o educatie pe masura, dar in rest...sa traiasca viata asa cum e, sa o observe, sa o traiasca, cu oameni pestriti si tot ce mai inseamna o viata normala.
Dar ma retrag discret ca ma depaseste tema, nici nu am citit prea multe si mi-e ca zic bazaconii.

gazzella spune:

tonnia, scuze
acum mi-am recitit postul si imi simt si io tonul
mi-ar parea foarte rau daca te-ai retrage


Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Tonnia spune:

Nu, nici nu te gandi ca m-ai suparat, chiar nu sunt sigura de ce spun, mai mult simt asa ca eu in viata imi doresc normalitate, dar tema chiar e prea grea pentru mine, s-au scris tone de pagini.

simali spune:

---

asa as incerca - sa-l introduc in grupuri in care sa gaseasca corespondenta, deci copii la acelasi nivel al preocuparilor

---

Asta este chiar imposibil. Acum de exemplu a facut o fixatie pe imperii si civilizatii (grecii, fenicienii, romanii, persii, etc.) - fiecare de unde a venit, cine i-a condus, ce au facut, etc. Nu exista in jurul nostru copii de varsta lui (sau pe aproape) cu care sa imparta aceeasi pasiune. El este cel care trebuie coborat din turnul in care se izoleaza si adus in lumea coplariei lui. Pentru ca este asa un lucru frumos copilaria. O sa aiba o viata sa invete despre civilizatii, dar cataratul in copacii din parc sau balacitul in noroi cu vecinu' de la 2 vor trece repede.

Si eu sunt vinovata de multe; eu sunt in familie cea pasionata de istorie, eu am adus in casa toate cartile, pe mine ma vede citind de pilda Djuvara si vine la mine si zice "ce scrie mami?" si eu citesc cateva randuri si zic "a, o sa se plictiseasca" dar apoi citesc pagina dupa pagina si asculta atent. Apoi intreaba. Si vorbesc cu un copil de 7 ani care culmea, imi impartaseste pasiunea pentru istorie. Iar eu nu ma pot abtine: am in sfrasit pe cineva cu care sa discut, caruia sa-i expun teoriile mele. Si uit ca are 7 ani. Si ma intreaba mereu, oriunde, oricand. La 6 dimineata voia sa stie exact unde e Ghana. Apoi "dar stramosii Ghanezilor cine au fost?". Apoi "si ce s-a intamplat cu ei acum; cum este astazi in Ghana?". Eu cred ca este un copil inteligent, curios, "prins" in mrejele unui adult pasionat - Eu. I-am aprins fantezia, am aprins in el un foc si acum nu mai stiu exact daca sa-l sting sau nu.

alice

simali spune:

Citat:
Daca un copil ii zice "ba nu", asa, cum fac uneori copiii, de amorul artei, el nu intelege ce se petrece si tipa si face scandal pana ce "blasfemitorul" e pus la punct.

Eu cred ca mai repede din aceasta cauza este ocolit de copii



Filofteia, cu siguranta ca si din cauza comportamentului intransigent are o problema. El se joaca frumos cu copiii prietenilor care-l cunosc si care sa zic asa "nu-l pun la indoiala" cand zice ceva. Dar in rest... De pilda acum lucrez cu el capitolul "Cum sa-ti faci noi prieteni". Am inventat o carte, am lipit colaje, i-am facut scheme si grafice. Lui pur si simplu trebuie sa-i explici logic cum interactioneaza oamenii. Cam ca la un extraterestru. Ceea ce la majoritatea oamenilor vine natural, la el nu vine.

Si povestea noastra este despre cum sa "imblanzesti" pe cineva. Am plecat de la povestea vulpii din Micul Print care ne place andorura foarte mult.
- mai intai stai la distanta si observi (alegi pe cineva cu care ai vrea sa fi prieten)
- inveti despre cel sau cea pe care vrei s-o imblanzesti (te pui in loul lui, cauti sa nu-l jignesti, ti cont si de opinia lui, chiar daca e diferita)
- apoi te apropii putin si-i arati ca vrei sa te imprietenesti facand ceva din ceea ce ai vazut ca-i face placere
- apoi astepti iar, etc.

El cand vrea sa se imprieteneasca "da navala" si copilul se sperie. Povestea noastra e bordata pe silul lui Vlad, pe ce ar putea el sa faca mi bine.


alice