Copiluti de mai-iunie 2005 (82)
Raspunsuri - Pagina 12
elisor spune:
Nelia copiii ii vei creste ca si pana acum, cu dragoste. Fii linistita si sigura ca tot ce au nevoie pentru a porni in viata deja le-ai asigurat. Noi nu putem decat sa le aratam binele, frumosul, alegerile le vor face singuri, sunt sigura ca daca am interveni le-am face o mare defavoare, putem doar sa-i indrumam cu tact si iubire. Ce frumoasa e teoria!
Anca am vazut si partea a doua a pozelor, exceptionale, ati avut o vacanta foate frumoasa...mai trebuie sa vad filmulete maine de pe calculatorul meu ca lui Andreas ii trebuie instalat nu stiu ce. Grea prima zi de servici, nu?
Eu am avut impresia toata ziua ca e luni, nasoala perceptia, am incurcat borcanele de cateva ori...
Va pup!
Eli cu Bianca (13.06.2005) 
Andreas (17.08.1998)
www.dropshots.com/elisibia2" target="_blank"> foto 1, , foto 2 ,
"Daca un copil traieste in LAUDE, invata sa APRECIEZE.
Daca un copil traieste in SIGURANTA, invata sa aiba INCREDERE.
Daca un copil traieste in ACCEPTARE si PRIETENIE, INVATA SA IUBEASCA LUMEA"
onixone spune:
....am sa povestsc ceva legat de romania care pe mine m-a impresionat si care m-a facut sa ma gadesc la copilul meu.Mama s=a mutat la casa de vreo 2 ani.Acum alex e mare si a vrut la copii pe strada.Nu va pot spune cum mi s-a umplut inima de bucurie cand l-am vazut ahtiat dupa copii(cu totul altfel decat se joaca aici in parc).Prima seara s-a jucat cat s-a jucat, iar a doua seara tot auzeam pe langa gard pe cineva care striga:Alex Alex! Nici macar nu mi-a trecut prin minte ca un copil l-ar striga pe fii-miu sa iasa afara.Occidentul mi-a sters astfel de memorii legate de tzara.Am crezut ca nici nu mai exista asa ceva.Pana mi-a atras atentia sotul ca de fapt il striga pe Alex sa vina afara pe strada.Aproape ca am plans.Bineinteles ca in secunda urmatoare alex a fost lipit cu nasul de gard sa vada cine il striga.Am fost foarte impresionata.
Si daca aici ne descurcam financiar (nu la limita dar nici mult peste)nu avem decat satidfactia lucrurilor pe care le cumparam.Alex nu are nici o satisfactie.Ploua intr-una si Alex imi cere sa mergem la iarba sa jucam fotbal.Afara 16grade si ploua mizerabil.A doua zi la fel.Ce sa ii spun?MA intreaba mereu fii-miu de baiatul unei cunostinte...si cand mergem la el.Ii raspund, ca ba e la scoala, ba e in rom, ba parintii nu ne-au ivitat.Desi am mai vb cu ei la tel , ba sunt obositi , ba unul munceste sambata.
Nu vreau sa dau in nimeni (romanii din afara)dar romanii care i-am intalnitNOI nu sunt de calitate.Specific, cei care i-am intalnit NOI.Nici macar nu e bine zis nu sunt de calitate...nu suntem pe aceeasi lungime de unde.Una din cunostinte e un bun prieten cu sotul meu.Sunt din acelasi oras.De cand a venit aici nu stie decat vorbii de masini, de cat credit i-a dat banca, ce masina si-a luat cumna-su, de ce apartament si-a luat in orasul din care este,cate carti de credit are si bancuri proaste care le aude pe santier.Nu suntem noi cei mai culti dar parca as discuta si altceva decat de credit card-uri.Si cu toate aceste imi doresc sa ne intalnim cu ei pt ca nu avem cu cine.Mai glumesc cu sotul si ii spun ca poate daca as fi fost in tzara nu te-as fi ales pe el ca barbat.Aici prieteniile ti le faci cumva fortat si nu te satisfac, dar suntem tineri si simtim nevoia sa iesim si cu altii.Astia sunt romanii care i-am cunoscut in Londra.
Da ELISOR, englezii se distreaza bine la pub-uri daca iti place sa stai in picioare ca sardelele cu o bere in mana unde urla unul la microfon(un nelansat care canta in pub si se crede Elvis)si iti palce sa mananci un hamburger infect.Noi avem nevoie de altceva.Suntem invatati cu comfortul din barurile noastre unde esti tratat frumos si nu se lipeste podeaua de picioare.
E mult de zis,si simt multe chestii pe care nici nu le pot exprima...
si in ultimul rand vreau sa multumesc celor care au vizionat pozele noastre...ca uite nu ma pot da vina pe occident aici ca am devenit o nesimtita....
Oana lu'Alex
www.flickr.com/photos/copiluti_mai_iunie/sets/72157600515762396/" target="_blank">poze pe FLICKR
www.oana-jipa.magix.net/" target="_blank">Poze Alex
nelia spune:
Onixone, am citit ce ai scris si m-am intristat. Aici nu e asa, multi romani ajunsi sint oameni de treaba, chiar foarte de treaba, care au venit sa-si faca viata (ca si noi, de altfel), care invata, care se ocupa de copii pe toate planurile. Numai ca sint toti fff ocupati. E si normal, pentru ca un trai decent necesita munca si munca ocupa timp. Apoi toti au familie, unul sau mai multi copii si timpul ramas liber de petrecut cu prietenii e putin. Numai ca atunci cind il ai si vrei sa-l petrece, iti dai seama ca nu prea ai cu cine. Daca cei doi-trei prieteni nu sint disponobili, atunci iesim singuri. Norocul nostru este ca avem o relatie buna, ca sintem prieteni, ma simt bine cu sotul meu si sotul cu mine, ca ne simtim bine cu copiii... adica nu ne simtim bine sa iesim fara ei. Nici nu vreau sa ma gindesc la cei care sint aici, dar nu au acest lucru. Cred ca se simt cum m-am simtit eu in vara asta. Nu toata vara, dar o parte din ea, da, mai ales cit am stat acasa, din cauza virozelor. Am avut si ghinion, ca raciti asa in mijlocul verii, mai rar. Acum e adevarat ca situatia s-a schimbat, ca exista posibilitatea ca si in Romania sa fi simtit acelasi lucru, ca viata noastra s-a schimbat, si atunci pot sa spun ca sintem singuri in general, in fata vietii. Dar te si complaci in situatia asta, pentru ca esti obosit, pentru ca ultima oara cind ai iesit copiii ti-au pus nervii la incercare sau au fost raciti, pentru ca, pentru ca... E clar ca trebuie sa schimbam ceva, sa ne gasim timp sa iesim mai des, sa ne intilnim mai des macar cu prietenii acestia putini care ii avem deja, sa ne facem altii...
Ma gindesc ca poate si faptul ca stam la bloc sa fie asa, daca am sta la casa, poate ca ai nostri copii s-ar imprieteni cu cei de pe strada, asa, vin si pleaca... nu prea poti lega prietenii in aceste conditii. Si voi stati tot la bloc, nu? Voi invita mai des copii acasa, nu stiu, trebuie sa fac ceva, chiar daca nu avem casa noastra inca...
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
onixone spune:
nelia: nu stam la bloc stam intr-un apartamnet deasupra unui shop de masini.Putem sta jos unde initial era curtea casei numai ca nu e iarba.
DA Nelia inteleg ceea ce spui tu si sper din toata inima ca romanii pe care ii cunoasteti voi sunt pe aceeasi lungime de unde cu voi.Sotul meu aici pune punctul pe i cand vorbeste despre intoarcerea in romania.Aici ajungi sa nu mai faci nimic pt ca te complaci si ti se pare normal sa nu mai faci.Asta nu vrea sotul meu!!!Sa ajungi la 31 de ani sa nu mai vrei sa faci ceva, sa iesi undeva.NU este normal asa cum ai spus si tu si cum spune si el.
DAr te intreb acum cum ar fi sa te enerveze copilul si sa vina soacra sau mama de la munca si sa il lasi 2 ore sa mergi repede undeva sa bei o cafea cu sotul.Si noi iesim impreuna mereu si ne face placere, dar trebuie sa recunosc ca am momente inc are vreau sa mai schimb o vorba si cu altcineva.Si asta nu e legat de relatia ca o avem ci mi se pare normal sa vrei sa interactionezi si cu altii!!!!Am prieteni in Constanta care mereu dupa munca,merg undeva la o o bere sau cafea pt o ora, doua si a doua zi o iau de la capat.Acelasi greutati, aceasi viata.Aici, cel putin noi, se vine de la munca,si petreci ziua timpul ramas la o cafea in bucatarie.Si maine o iei de la capat.Sunt lucruri care mie imi lipsesc cand ma gandesc la rom.Si imi lipeste familia, sicer o zic.Norocul meu ca am telefoane gratuite pe fix in rom si o zapacesc pe mama la cap de cateva ori pe zi.IAr visul mamei mele e sa ne bem cafeau amandoua in curte la ea.NU va spun ca ai mei isi construiesc casa in aceeasi curte si mi-ar lasa casa veche sa stau in ea.Bine tata mi-a zis ca mi-o da pe aia noua dar nu am acceptat.
...si hai sa iti mai spun ceva.Compara cum au venit oamenii in canada si cum au venit cei de aici.Ce a fost mai usor pt omul de rand?Canada sau Anglia?CAti au venit pe sub tren in CAnada si cati au venit in Anglia?(ma refer in ultimii ani ...nu pe vreamea lui Ceausescu).Si oamenii care au plecat pe vreamea lui au fost oameni inteligenti care au vrut mai mult decat li se dadea atunci.Nu pleca orcine asa tam nesam.
Oana lu'Alex
www.flickr.com/photos/copiluti_mai_iunie/sets/72157600515762396/" target="_blank">poze pe FLICKR
www.oana-jipa.magix.net/" target="_blank">Poze Alex
onixone spune:
...ex de plecat din romania in CAnada este unchiul meu care sta langa Toronto in Bramton(daca asa se scrie)...om care a fost director pe central de lapte din Bucuresti/.Om care a fost plimbat pe vremea lui Ceausescu prin toate tarile inclusiv in State.Si cand a venit revolutia a plecat in Anglia a stat 5 ani si nu primit cetatenia(era greu pe vreme aia) si a plecat in Canada.Dar acolo are prieteni din timpul facultatii care toti au emigrat.Cred si eu ca ii face placere sa stea la un pahar de vin chiar si in casa fiind.
Oana lu'Alex
www.flickr.com/photos/copiluti_mai_iunie/sets/72157600515762396/" target="_blank">poze pe FLICKR
www.oana-jipa.magix.net/" target="_blank">Poze Alex
nelia spune:
Onixone, hai ca vad ca am ramas singure pe-aici. La mine copiii dorm si eu sint racita cobza, am capul cit o banita si nu-mi vine sa fac nimic. Da, te inteleg, de asta si spuneam, ca spre deosebire de acolo, aici oamenii nu au venit sa faca bani, adica nu neaparat, ci sa-si construiasca o alta viata, mai buna decit cea din tara. Unii reusesc, altii nu, altii chiar se intorc, depinde de fiecare, de noroc, de conjuncturi, de capacitatea de a se adapta. Tu ai noroc cu parintii tai, sint tineri, pentru ca si voi sinteti tineri, au casa... la noi e diferit. Chiar daca ne-am intoarce, tot pe noi ne-am baza in cea mai mare parte a timpului. Parintii lui Octav sint destul de in virsta, mama mea la fel, si e si departe... deci eu nu pot sa ma gindesc ca las copiii si ies. Dar nu asta e problema noastra, ci asa cum ai spus si tu, din lipsa de timp si de energie, lasam deoparte lucruri care ar trebui sa fie pe prim plan. Sper sa gasiti solutia cea mai buna pentru voi! Sinteti nu tineri, ci foarte tineri, aveti incredere in voi ca puteti face orice. La noi e un pic mai dificil, nu ma gindesc la o intoarcere pentru ca stiu de ce am plecat. Nu stiu cum se intoarce sotul, dar eu una nu cred ca vreau sa ma intorc, cel putin nu acum. Desi, odata m-am gindit ce frumos ar fi sa na intoarcem macar pentru vreo 2-3 ani, pentru parintii nostri, care sint batrini... sa-i vada nepotii linga ei, sa mearga in vacanta cu ei, sa faca lectii cu ei... cum spunea mama lui Octav odata. Numai ca acum, ca am terminat cu facutul copiilor, trebuie sa ne mai consumam energia si pentru lucruri mai putin utile si practice, mai pentru suflet. Nasol este ca aici e si iarna lunga, si imi dau seama ca te trage la hibernare. Dupa ce alergam cu limba scoasa si inghetata in toate partile, servici, scoala, activitati, atit de bine e in casa, la caldurica, la un film sau la o cafea in bucatarie!!! Nu ne mai scoate nimeni! Si cind ma gindesc acum citiva ani buni cum bateam muntii iarna... si cum intram in casa doar sa dormim, seara, la 10-11 sau poate nici macar!
La noi e frig, a venit toamna! Nu-mi vine sa cred, mi-au ingheta picioarele in sandale, desi era soare. Am stat vreo ora pe patura, in parc si am intrat inghetati in casa.
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
onixone spune:
...si eu sper sa luam decizia cea mai buna atat pt noi cat si pt copilul nostru! Norocul nostru este cumva, ca pt sot industria in care lucreaz a el este la inceput in romania si am putea prinde ceva frumusel.Eu ma pot angaja oriunde la urma urmei.Te pup Nelia ca vad ca am ramas numai noi, ma duc sa intind putin si sa ma uit la un film.Seara placuta...noi am dat drumul la caldura ca era frig in casa.\erau vreo 19 grade in casa si mi se parea rece.O inchid mai tarziu!!!
Oana lu'Alex
www.flickr.com/photos/copiluti_mai_iunie/sets/72157600515762396/" target="_blank">poze pe FLICKR
www.oana-jipa.magix.net/" target="_blank">Poze Alex
NewMami spune:
Tocmai ma pregateam sa-mi strang jucariile si sa ma duc la nani, ca e trecut de miezul noptii, dar cum astept dupa niste script-uri sa se execute, m-am bagat pe la voi.Uhu, pai s-a scris ceva - imi place.
La Multi Ani !, Andreas baietel frumos, cuminte si zbangiu, sa-ti dea Domnul tot ce e mai bun pe lumea asta, fericire, bucurii, impliniri. Parintii si surioara ta te iubeste mult de tot, sa le aduci numai bucurii in calea lor.
OlgaT, felicitari ptr. samburelul cuminte, care isi vede de treaba. Sa dea Domnul sa fie bine pana la sfarsit. Enjoy-nuieste, caci trece repede, maine poimaine mai ca ne dai vestea c amergi sa nasti :)
Cum te simti (in afara de stress)?
Florentina, Nelia, Oana, va inteleg bine de tot sentimentele. Nu e deloc usor sa fi departe de toti cei dragi, mai ales de familie, parinti, frati. Eu nu vad nimic surpinzator ca vreti sau ati plecat inapoi in tara. Viata pe alte meleaguri nu e usoara, iar fiecare merge (se intoarce) acolo unde ii e bine, comfortabil din toate punctele de vedere.
Visul Canadian atunci cand ajungi pe aceste meleaguri depinde foarte mult cu ce picior calci aici, adica sunt foarte multi oameni bine pregatiti care au venit dar le-a lipsit acel gram de noroc sa ajunga la momentul oportun. Ii multumesc lui Dumnezeu, ca noi am fost un caz fericit si daca nu pun in balanta parte sentimentala si acel coltulet din mine care sta acolo inchis si plange in fiecare zi, pot spune ca ne e bine, ca ne-am realizat. Tot ce-mi doresc eu acum, nu sunt bani, aia ne ajung atat cat sa ne satisfacem cate putin din fiecare. Dar ce ma rog e sanatate, pace in lume, fara catastrofe naturale, sa avem de munca, iar Patrick sa nu fie nevoit niciodata sa sufere din nici un motiv. Daca ar ramane intotdeauna copilasul fericit care este acum, ar fi ideal.
Noi suntem firi deschise, care avem nevoie de oameni, prieteni. Ne place foarte mult sa calatorim, si bine ca ne putem permite. Prieteni avem si vechi (din liceu, facultate, servicii din Ro) dar si noi. Am cunoscut multi romani si aici, dar nu inseamna ca daca e roman trebuie sa-mi fie prieten imediat. Cum spui tu Oana, lungime de unda e importanta :)
Dar prietenii care i-am ales am fost sigura ca nu vin la mine, ca sa vada ce am in casa, ca sa-si expuna noile achizitii. Am urat intotdeauna chestia cu "curtea vecinului". Niciodata nu am ravnit la ceva doar ptr. ca are altul. Cine vine la mine o face din placere si ca sa ne simtit bine,ceea ce ne iasa mai intotdeauna :)
Nu cred ca as avea mai mult timp pentru prieteni nici daca as fi in Romania. Pe de alta parte e foarte importanta familia ptr. noi, relatia a devenit si mai stransa de cand am venit pe meleaguri straine, ptr. ca pana la urma numai pe noi doi ne avem. As putea spunem ca suntem niste cheflii de moda veche :) - familii cu copii. Uneori ne mai facem de cap si pe echipe de gen, fetele mai o seara la film, cu lasat printr-un bar, baietii mai un fotbal cu o berica, adica pe grupe de interes :)
Cu iesitul pe strada, in cartierul in care locuim acum, e ca si in Romania. Cum ajungem acasa Patrick face inventarul cine-i pe strada. Cei mici, vin cu parintii, dar cei mari, sunt singurei, se joaca fotbal, baschet, orice.
Sunt foarte prietenosi, si chiar ne mutam de multe ori in ograda unuia, unde se aduna cate o gasca si se joaca. Vin la usa si suna, si ma intreaba de Patrick. O schimbare tare benefica, fata de vechea zona unde locuiam si unde nu vedeai mai pe nimeni pe afara. Deci depinde in zona unde locuiesti, nu cred ca de tara in care locuiesti.
Patrick are foarte multe play dates si cu colegii de la daycare. Asa se cunosc mai bine, au fun, sunt tare scumpi si fericiti.
Nelia, la tine problema e ca nici nu conduci masina, ca sa poti sa pleci de acasa cu copii. Din cauza asta esti limitata la zona de actiune.Imi aduc aminte dupa ce s-a nascut Patrick, pai eram tot pe drumuri cu el, peste tot plecam, pana seara.
Daca ai conduce, ai simti imediat un alt grad de libertate, dorinte, ai ajunge mai usor la preteni.
Nu prea iti dau dreptate in legatura cu prietenii te izoleaza din cauza copiilor. Noi de cand il avem pe Patrick avem si mai multi prieteni.
Iar eu una retraiesc (poate radeti de mine) a doua copilarie alaturi de propriul meu copil. Ma bucur ptr. el si impreuna cu el de fiecare clipa, lucru, jucarie. Pana Patrick nu merge la nani, de cum vin de la serviciu, nu fac nimic, poate apuc sa pun niste haine la spalat. Chiar si cand se joaca singur, ca e necesar si asta :) stau si-l sorb din ochisori pe ascuns.
M-am cam lungit cu ceea ce am vrut sa zic, care poate nici n-are coorenta. Dar pana la urma concluzia e sa mergi, sa faci, ceea ce te face sa te simti bine, implinit, satisfacut, oriunde ai fi in lumea asta.
Nu vei avea tot ceea ce ti-ai dori niciodata, important e sa gasesti echilibrul idel. Eu de exemplu visez - dinttodeauna sa fiu slaba - pasarea malai viseaza, niciodata nu voi fi ptr. ca n-am fost, oricate diete as baga ... aia este supravietuim si asa :) Cel mai mult ma deranjeaza cand vreau sa fac toate nebuniile din lume cu fiu, si ma cam opreste curuL (topogane, si alte distractii) :)
Elisor, 
esti o draguta ca intotdeauna. Multumes de comentarii, imi fac deosebita placere sa le citesc. Spune-i Biancai ca noi o asteptam la noi si oricand refacem traseul cu cea mai mare placere.
Nici Patrick nu e tot timpul pisicos, dar in ultimul timp e mult mai mult. Imi cere mai tot timpul acum sa-l iau in brate si-mi intinde obrajiorul sa-l pupicesc, sau ma strange el si ma dragosteste. N-a fost chiar asa pana acum. Mai aveam momente , dar acum sunt tare dese. Mi-e drag de nu mai pot. Stau de multe ori cu ochii deschisi si vises la obrajiorul lui catifelat lipit de mine, ii simt caldura si ... de abia astept sa o intind acasa.
Ehe, si noi avem o bit- in traducere libera o paturica ALBA !!!!!!!!! pe care-o caram peste tot. La jucariile plus, le ia prin rotatie, dar biti nu poate lipsi. Are o gramada altele mult mai frumoase, cu modele, masini, ursuleti. Asta e alba in primul rand, veche, urata si descusuta !!!!!!!! dar e de neinlocuit !
Mi-au placut tare mult pozele de la parcul de apa. Eu am fost sigura ca e cel la care am mers si eu, dar ca partea de afara. Pai nu te supara ca eu cred ca arata mult mai bine decat ala Acvatic Paradise, sau cum s-o chemat. La care pretul era ridiculos de mare.
Cloreta, si voi sunteti oricand welcome sa dati o fuga pana la noi.
Fran - welcome back - tare mi-ar place sa o mai vad pe Iepu, cand ai ragaz sa mai postezi niste poze. Unde ati fost in concediu (imi cer scuze daca ai scris deja) si n-am bagat de seama, dar unoeri sunt tare pe fuga.
Gata e 1 a.m. iar ieri noapte m-am culcat la 2 a.m. (am facut o ciorbica si muncit ptr. serviciu) si nici maine nu voi fi mai breaza, caci sunt sigura ca dupa ce-l culc Patrick am treaba ptr. serviciu pana tarziu.
Bine-ar fi sa fie vineri - dar din pacate e doar miercuri :(
OlgaM .... apelul, strigarea, pe unde umbli - te-ai infundat deja in dosare? Ce face Maya? E mai bine?
Noapte buna sau buna dimineata.
nelia spune:
Buna dimineata la cafea! Ntzzz! Pe pagina doi!?!
Newmami, am citit cu atentie ce ai scris si asa este cu condusul, de aceea m-am inscris sa dau teoreticul in toamna si apoi, sa ma apuc incet-incet si de aceasta treaba. Las anul pe vremea asta voi conduce masina, sper din tot sufletul sa o fac, desi mie mi-e tare frica de mine la volan. Nu as putea sa-ti spun de ce simt asa, dar eu unul din marile praguri psihologice pe care trebuie sa le trec. Cind am spus ca te izoleaza perioada cind ai copii mici, ma refeream doar la cea de nastere si primul an al copilului... pentru ca e destul de complicat sa te intilnesti cu prieteni care nu au copii (pai, da, tu ai unul, da' ia sa ai trei, sa vad cine te mai primeste si a doua oara) si cu prietenii cu copii la fel de mici de asemenea, pentru ca practic nu mai e intilnire, e cresa. Noi avem citeva familii si toti au cite doi, acum la unii urmeaza si al treilea... sa te tii. Plus ca ni s-a intimplat sa vrem sa ne intilnim si sa anulam intilnirea pentru ca unul dintre copii sau mai multi erau bolnaviori... unii nu pot dormi de prinz decit la ei in patut, altii sint cu curutu-n sus... stii cum e. Dupa ce mai cresc un pic, cum sint Agata si chiar si Tudora acum, nu se mai pune problema... prin Agata putem spune ca ne-am intins un pic cercul de cunostinte pentru ca a fost invitata cam peste tot, se intilneste si cu copiii de la gradinita, si cu cei din clasa de la scoala, are si citiva colegi de la fosta scoala... Agata vorbeste mai mult decit mine la telefon, se suna intre ei si vorbesc, mor de dragul ei cind o vad. Are agenda de telefon, stie cifrele, stie sa formeze singura numarul, vorbeste frumos cu cine raspunde si cere cu cine vrea... si copiii cind o suna la fel, cam de anul trecut asa au inceput... Ea merge singura la petreceri, o ducem si o lasam acolo 3-4 ore, dar s-a intimplat sa mai raminem si noi, sa ne intilnim cu unii dintre pariti in parcuri... Dar cind copiii sint foarte mici si ai si trei si prietenii cite unul sau chiar doi, si toti sint mici, pina in doi ani, e ma greu. De asta zic, ca trebuie sa ne miscam fundurile si sa ne intilnim mai des, macar astia care sintem. E atit de frumos cind o facem, chiar daca practic fiecare alearga dupa plozii din dotare! Dar, in rest, sint de acord cu tine... inclusiv cu permisul, ca la noi si partea financiara ne impiedica sa plecam, dar se va rezolva si asta... Ce ma bucur ca acolo unde stati acum e asa intre copii, pe aici nu prea am auzit de asa ceva, fiecare se joaca in curtea lui... Dar stiu si familii care au case si pe strada la ei asa este, de aceea am spus ca sper ca atunci cind ai casa, sa se schimbe situatia. Am zis ca atunci cind vom ajunge in momentul ca cautam, asta va fi unul din criterii, sa fie intr-un loc cu copii multi si prietenosi.
Nu ma asteptam sa ai si tu coltisorul tau, credeam ca esti mai tare decit noi! Poate si pentru ca te vedeam superadaptata la viata de aici... cu prieteni multi, plecind mereu. Asa este, nu le poti avea pe toate, dar ca si tine, cred ca depinde mult si de om sa-si faca o viata pe placul lui. Nu ne ramine sa speram decit ca vom reusi si noi!
Hai, fetele, pe unde umblati!?! Nu mai scrieti nimic?
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
Cloreta spune:
Iuhu,
Eu sunt aici, scrisesem un mesaj lung si fain care s-a dus naibii
Am citit dimineata tot si pe urma am vazut restul din pozele Ancai.
Ma enervez ca am pierdut ce am scris, nu mai am chef sa reiau.
“If you want to feel rich, just count the things you have that money can’t buy”