Prematurii-Esentele tari se tin in sticlute mici11

FloriDeCires spune:

Try multumesc pt informatii tale, sunt foarte bune.
E asa cum spuneai: instinctiv faceam cateva exercitii cu Maria insa trebuie sa recunosc ca de cand ai postat sunt mai atenta la felul cum vorbesc cu ea.
Exista cumva vreo regula ca vocalele sa fie mai intai invatate si apoi consoanele? La cuvinte care il contin pe "o,u, sau i" Maria le transforma pe toate in "e" sau "a".
Medicii cu care am vorbit mi-au spus ca ma prea grabesc cu logopedul, ca sa mai astept pana pe la trei ani ai ei si abia dupa aceea sa imi fac griji.
Anna, tu ce zici?De ce spuneai ca e inca prea devreme pt Romania?
Try voi ce limba vorbiti in casa?Romana presupun.Logopedul in ce limba il invata pe Adrian?Nu exista riscuri astfel incat Adrian sa fie buimacit ca nu aude mereu aceeasi limba si in casa si in mediul exterior?

try spune:

Din punctul me ude vedere, ca parinte care s-a confruntat cu o reala problema in vorbirea micutului iti pot spune ca nu e niciodata prea devreme sa abordezi un logoped. Odata ce copilul are peste 18 luni poti constata daca are o intarziere de vorbire sau nu. Cauzele uneori raman necunsocute pana mai tarziu. Eu la adrian am simtit parca de la inceput ca are o dificultate la nivelul buzelor. Adica de mic a tinut gurita deschisa si asta nu mi s-a parut natural, insa abia acum am descoperit o legatura intre acest gest al lui si vorbire. Terapia, indiferent de cat de devreme e pornita e ceva ce nu paote decat ajuta copilul. Chiar daca se ajunge in final la concluzia ca si-ar fi dat oricum drumul singura la vorbire peste un timp, terapia nu paote decat sa fie de ajutor pt copil. Nu exista efecte negative de pe urma terapiei de vorbire decat golirea buzunarului propriu.
La logoped se merge si cand copilul n-are nici o problema de borbire, dar are dificultati de a pronunta sunete ca s, l, r ceea ce se intampla multor copii pana la o anumita varsta.
Stiu ca e impamantenita mentalitatea ca n-ai ce cauta la logoped pana la 3-4 ani, insa parerea mea e ca cu cat ajuti mai devreme, cu atat recuperarea e mai rapida. Daca la 3-4 an ise cosntata ca nu avea nimic copilul, intrerupi si te feliciti ca ai fort precauta. Daca insa se constata ca intr-adevar copilul avea o problema, iarasi nu poti decat sa te feliciti ca ai luat cea mai buna decizie actionand din pripa. Fiecare luna care trece fara terapie, e pierduta dpdv al copilului, el evolueaza in continuare cu problema. Unele mame sunt foarte intuitive si discuta si lucreaza cu copilul fara sa-si dea seama ca aplica o serie de principii ale logopediei si ca ele si-au ajutat ocpilul enorm pt a avansa. Dar sunt si mamici care nu stiu si nu simt cum sa-l ajute pe copil, doar constata ca cel mic pare sa aiba o problema, insa in joaca si ingrijirea zilnica pot actiona astfe lincat sa nu ajute cu nimic copilul sau in cazuri extreme chiar sa dauneze evolutiei (o mama foarte bossy care face tot in locul copilului, care nu da copilului sansa sa se exprime sau care din contra il intimideaza si mai mult peste firea lui si-l determina sa se inchida in el - desi biata mama asa stie ea sa se straduiasca, nu a cunoscut/vazut o alta cale de a-si ajuta copilul). De-abia cand am intrat mai adanc in probleme astea de logopedie am reusit sa vad unde gresesc, ce nu fac bine, ce nu e in avantajul lui adrian. De exemplu faptul ca ii repetam un cuvant si incercam sa-l fac sa repete si am crezut ca daca insist dincolo de un anumit punct (in ciuda frustrarilor lui) il ajuta. Sau credeam ca daca nu-i dau ce-mi cere si fac pe prostul si il las chiar sa planga si sa se tavaleasca pe jos pana nu-mi arata cu degetul sau pronunta ceva ce stiam ca poate spune (in alte contexte le pronunta) e o tactica buna sa-l determin sa pronunte. Dar am invatat ca scopul nu e sa-l fac pe copil sa se frustreze si mai tare din incapacitatea lu ide comunicare verbala sau sa-l determin sa spuna atunci, pe loc, ceea ce credeam eu ca el e capabil. E adevarat ca cititnd despre apraxia am realizat si ce gen de dificultate in vorbire presupune ea. Cu cat faci copilul mai constient de ceea ce trebuie sa zica, cu atat el e mai incapabi lsa reproduca. Ideea in lcurul cu adrian este de a-l face sa spuna oarecu maccidental un cuvant, pt ca atunci e cel mai usor pt el sa pronunte, cand nu acorda prea mare atentie la ceea ce trebuei sa spuna. Si am mai inteles si ca repetitia mea fara un rezutlat din partea lui nu este efort inutil, ci este ceva ce el percepe si inregistreaza, daor ca va ajunge sa pronunte cand se va simti pregatit. Si cu cat repet si-l pun mai des in situatii de a-l face sa repete, cu atat mai repede ajungem la succes.

Azi la 7 am a doua sedinta de logopedie. In ciuda celor 2 sapt. distanta fatza de prima sedinta, tot n-am ajuns sa fac inregistrare video cu el si sa-i duc logopedei. Deci o sa ma duc oarecum nepregatita la sedinta. O sa vad cm decurge azi. Din pacate insa pierd sedinta de lucru doar cu parintii care era tot azi, dar asta e, n-am ce sa fac. Incerc si eu sa le impac pe toate.

try spune:

Am uitat sa-ti raspund la intrebarile legate de limba. Noi vorbim in casa romaneste evident. Pot spune insa ca adrian a fost mai expus la engleza prin natura faptului ca alex e mai amre ca el. Adrian a privit la cartoon stories de la 1 an (n-am putut sa-l opresc si sa-l izolez de alex care avea 3 ani si simtea nevoia sa se uite la desene - majoritatea din sfera Disney) care evident le am in engleza. Acum merge si al daycare 2 zile pe sapt. si asta inseamna iar expunere la engleza, dar mie mi-e clar ca intarzierea lui se datoreaza in principal motricitatii buzelor si personalitatii lui - e un copil care nu executa imediat ceva ce i se spune, are o minte a lui si pare sa fie un factor decizional independent, nu-i prea place sa i se psuna ce are de facut (si eu sunt la fel din pacate).
La terapie insa nu se lucreaza pe pronuntat cuvinte si deci nu intervine factorul limba in terapie, nu cel putin la varsta asta. La 4 ani, da, se lucreaza altfel, de ex. ma uit ce mod de comunicare adulta ma cu alex, care are 4 ani si cand incercam sa-l facem sa pronunte litera L (nu pronunta de loc L si R, ci spune ii, primul e i de la ilic, al doilea e i de la inapoi) si este foarte maleabil si incearca sa execute ce-i spunem , cum ii spunem noi sa faca. De-aia am spus in mesajele anterioare ca la varsta asta e terapie prin joc. Parintele trebuie sa invete sa stapaneasca niste metode de lucru pe care sa le aplice cu copilul in comunicarea zilnica, de baza, si care sa-l ajute pe copil sa ajunga mai repede la pronuntia unor cuvinte sau metode care-l pun in situatia sa ceara, sa repete, deci sa-si exerseze comunciarea verbala. La copii cum e adrian banueisc ca ar fi recomandata si dezvoltarea in paralel a unui limbaj al semnelor 9nu te gandi la limbajul surdomutilor) si la minime gesturi care insosesc anumite actiuni, obiecte si ep care copilul sa le faca atunci cand cere ceva, cand are nevoie de ceva si nu paote folosi cuvintele. Acest limbaj al semnelor pt copilasi mici e considerat a ajuta la dezvoltarea comunicarii verbale, desi tendinta e sa crez ica asta va intazia vorbirea. In fapt, un limbaj de baza prin semne scoate copilul din starea de frustrare generata de incapacitatea de a comunica cu cei din jur (in special cu parintii). Si cand copilul e multumit ca are o cale de a-si comunica nevoile si dorintele zilnice, e mai relaxat si mai doritor sa incerce/experimenteze vorbirea.

Mie greu inca sa spun cam care-i stilul de lucru in acea ora la logoped folosindu-ma de exemple pt ca prima sedinta a fost mai mult de evaluare, deci ea l-a observat f mult pe adrian ce fel de copil este, in amanunt la nivel de vorbire si in general privind alte aspecte care interfereaza cu vorbirea (personalitatea, dezvoltarea fizica, motorie si intelectuala). Dupa vreo 5 sedinte pot spune cam cum decurge lucrul acolo. Ce este cert este ca ajutorul logopedului la u ncopi lde varsta asta consta in a instrui parintele cu msa lcureze cu copilul, la varsta asta sedintele sunt mai mult indreptate catre parinti si mai putin catre copii. Sedintele de lucur individuale cu copilul sunt folosite la o varsta mai mare. Poate de aceea exista in Ro aceasta reticenta fatza de logopedie pt copiii sub 3-4 ani, pt ca specialistii nu sunt specializati pe lucrul cu copiii asa mici, ei stiu cu msa lucreze cu copii mai mari si nu stapanesc metodologia logopediei pt copiii sub 3 ani, cand cooperarea copilului este redusa pe parcursul sedintei de logopedie. Ar trebui sa ai angajat uns specialist care sa vian zilnic sa lucreze cu copilul 30-60 minute in caz ca te consideri incapabil ca parinte sa lucrezi tu cu copilul (asa cu mse face de ex. fizioterapia zilnica in anumite situatii). Ori cine isi permite sa plateasca logoped zilnic?
De aceea logopedul la varste asa mici reprezinta mai degraba un ghid si un profesor pt parinti mai putin direct pt copil. Responabilitatea pe care ti-o asumi ca parinte e mare, in sensul ca trebuie sa-ti faci timp sa aplici ce-ai invatat zilnic, sa te implici in lucrul cu logopedul, nu sa duci copilul ca la doctor si sa spui, nu stiu dom'le, dumnenata uita-te ce are si fa-mi-l bine. Evolutia copilulu idepinde de perseverenta ta ca parinte in a aplica zilnic ceea ce ai invatat la sedintele de logopedie. Progresul in vorbire depidne de mai multi factori: de implicarea si perseverenta parintelui, de profesionalismul logopedului, de personalitatea copilului, de varsta lui, de problema de logopedie pe care o prezinta (pt ca intr-un fel se lucreaza cu cei cu apraxia, intr-un fel se lucreaza cu cei cu alte dificultati de vorbire). Asta ca sa spun poate cei mai importanti factori.

sirimie spune:

try, flori de cires, mult succes! try, sint sigura ca in curind se vor simti rezultatele sedintelor de logopedie.


Vladut al meu la 2 ani si jumatate abia spunea 30 de cuvinte. Stiu asta pentru ca am citit intr-o carte ca trebuie sa ne ingrijoram daca la 3 ani nu stie sa spuna macar 30 de cuvinte, si ne-am apucat (noi parintii) sa le numaram. Si-a dat drumul singur la vorba pe la 3 ani.

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei

try spune:

Sirimie, eu am depasit faza in care mai sper ca e o simpla intarziere de vorbire. Mi-e clar acum ca el are o dificultate de vorbire, ramane sa vedem cat si cum putem recupera prin terapie, sunt prea multe semne si un specialist observa imediat ariile cu insuficienta. E o munca titanica pt ca ma lovesc de o incapatanare mare la adrian, are o independenta decizionala pe care nu prea o vezi la copii asa de mici, plus e inca mic pt a ma bucura de cooperarea lui constienta.
Adrian are 2 an isi 3 luni si nu foloseste mai mult de 10 cuvinte cu totul. Din astea 10 cuvinte doar 4-5 sunt usuale, restul apar si dispar din vocabular la diverse intervale de timp. Nici alex n-a fost un vorbaret timpuriu si dupa 2 ani a inceput sa puna doua cuvinte alaturate si n-avea un mare repertoriu la 2 ani, insa am stiut intotdeauna ca nu are o problema si ca-si va da drumul. In privinta lu iadrian simt diferit, instinctul mi-a spus ca nu e o simpla intarziere. Mult timp am crezut ca de vina a fost lichidul din urechiuse, insa din august-septembrie incoace am inteles ca nu asta e motivul principal.

Sheannamp spune:

Try, in primul rand multumesc din suflet pentru mesajele tale amanuntite. Ma ajuta foarte mult si pe mine.
Eu inca aman momentul sa merg la logoped pentru ca mi-e cam teama de ce ar putea zice.
Ioan a inceput sa spuna mai multe cuvinte, ba chiar incearca sa repete cuvintele pe care le spui atunci cand ii desenem diverse obiecte.
Gabi insa nu reuseste sa le pronunte asa clar, adica mai curand intuiesti cuvantul pe care il spune din intonatia pe care o foloseste (de exemplu, ii place sa numere si zice mama in loc de 1, apoi doi, apoi "iei","cat" si asa mai departe).
Iar al doilea lucru care ma ingrijoreaza e ca nu pare sa aiba dificultati de comunicare dar nici nu simte nevoia sa o faca.
Nu cere niciodata nimic, isi ia sau vine si iti pune in mana daca doreste sa te joci cu el. In schimb toata ziua mi-ar face mai, mai si mereu ne da pupici.
Adica, eu inca nu stiu daca e vorba doar de o intarziere in limbajul vorbit sau o intarzie in dezvoltarea psihica sau un retard.
Si mi-e foarte greu sa trec peste idea mea preconceputa ca in Romania nu exista cineva care sa poata sa faca diferenta intre cele 3 de mai sus. Adica, poate ca ar fi, dar eu tot as avea indoieli, indiferent de rezultat, chiar daca mi-ar spune ca sunt absolut normali.
Practic sunt baieti, prematuri mici si gemeni. Ori, nu sunt foarte multi cu experienta in evaluarea acestei categori.
Numiti-ma mama nebuna/inconstienta daca vreti dar deocamdata nu pot scoate capul din nisip.....

try spune:

Anna, te inteleg perfect, vreau sa spun ca si eu, cu toti specialistii lui peste de care pot beneficia aici tot am unele retineri in capacitatea lor de a diferentia niste lucruri: unde e unicitatea lu iadrian ca individ si unde e o problema de comunicare (si prin comunicare inteleg tot, nu doar vorbire).
de ex. logopeda mi-a zis de motor planning dificulty, insa eu nu-s asa convinsa ca e o reala problema asta pt el. Poate are niste manifestari similare, dar eu nu cred ca el are o problema a procesului in sine de planificare. Poate de vina e doar faptul ca s-a jucat mereu dezorganizat, ca tot timpul a fost intr-o mare de jucarii la care a avut acces permanent, cred ca asta ar afecta modu lde jaoca al fiecarui copil. Imediat cum am inceput sa organizez un pic jaoca lui si de cand merge la gradinitza (unde fiecare activitate, joaca e organizata si planificata, imediat am observat o schimbare in bine la el in privinta asta). Ma gandesc ca logopeda a prins in analiza ei ultimele reminiscente ale jocului dezorganizat cu care a fost obisnuit adrian.
Pe de alta parte cand ma uit acum la evaluatorii de pana acum (nu am refer la logopeda, ci la alte categorii de specialisti), nici unul nu mi-a lasat impresia ca pricepe intr-adevar ce se intampla cu el. Mai degraba, ceea ce ma ajuta pe mine in aceste evaluari este sa-mi pun gandurile si concluziile personale in ordine prin faptul ca ma obliga sa redau aspecte legate de adrian.
Singurele recomandari cu care am plecat de la evaluarea multilevel pe care am avut-o pt adrian in iulie au fost sa-l dau la gradinitza partial (nu in fiecare zi) si sa mergem la logoped in privat daca avem asigurare pt asta. In rest doctorita care a condus evaluarea nu a putut sa-mi explice prea multe lucruri, a fost mai mult o constatate a une isituati ide fapt si nimic mai mult. Iar eu acum, intrand in dedesubturile problemelor de vorbire un pic sunt uimita intr-un fel ca acea echipa n-a fost capabila sa-mi aminteasca ceva de apraxia plecand de la semnele manifestate de adrian. Am inteles ca n use diagnosticheaza asa devreme si ca e o chestiune care de regula se dovedeste doar dupa o supraveghere de durata, dar unele lucruri erau evidente in opinia mea de acum. Ori tot ce a putut sa-mi spuna ca o concluzie acea doctorita e ca adrian e unic in felul lui de a se raporta la lumea din jur, dar n-a putut sa vada nici o problema undeva anume. Deci si eu, desi intr-o tara mult mai evoluata din acest punct de vedere, tot ma confrunt cu niste limitari. Am ajuns la concluzia ca cei mai in masura sa iti evalueze copilul cat mai corect sunt logopezii pt ca ei lucreaza direct cu copiii, celelalte foruri de evaluare la care am avut acces pana acum sunt f limitate in problema asta. Acuma cum gasesti un logoped bun/experimentat... e alta poveste si tine si de noroc. Pt ca problematicile intarzierii de vorbire sunt atat de diverse. Terapia e diferita in functie de diagnosticul pus, ori daca cienva nu-ti poate diagnostica in mod corect copilul si terapia poate fi frunza-n vant, efort indreptat intr-o directie gresita.

Sheannamp spune:

Try, !
Eu cer de la ei poate mai mult decat ar trebui pentru varsta lor insa pe de alta parte ii tratez ca pe niste bebelusi (pampersi, dat in guritza, mancare pasata, restrictii in anumite zone ale casei).
Sunt convinsa ca le-ar fi prins bine in comunitate (cresa sau gradinita particulara) dar ne-am trezit prea tarziu pentru prima iar a doua nu prea ne-o permitem acum.
Si eu sunt convinsa ca atat Adrian cat si ei sunt speciali.
Au avut parte de alte experiente decat ceilalti copii si in plus au ei ceva deosebit de care cand ne plangem cand ne bucuram.
E vorba si de o sensibilitate mult mai mare. E greu sa spui ca nu comunica cand de fapt ei simt cea mai mica modificare emotionala pe care o am eu sau sotul si raspund la ea.
In fine, pana la urma o sa ajung iarasi la ideea ca de fapt eu am o problema si nu ei. Oricum, indiferent cum sunt ei eu tot consider ca nu fac destule pentru ca ei sa se dezvolte.

FloriDeCires spune:

Try, Anna uite aici linkul cu o parte dintr-o carte in care se discuta despre metode de dezvoltare a vorbirii.Topicul este chiar despre problemele cu care ne confruntam noi.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69256&whichpage=1

try spune:

Ce chestie, exact asta-i cartea dupa care am facut eu 4 sesiuni de lucru cu parintii copiilor cu intarzieri de vorbire, sesiuni organizate gratuit de centrul in care l-am evaluat pe adrian asta vara. Ieri am fost la ultima sesiune si am imprumutat cartea. Sper s-o pot xeroxa la servici ca sa-mi ramana acasa si mie si s-o am mereu in vizor.