nimic peste puterile noastre!

De multe ori cand trec prin probleme, spun ca nu am putere sa depasesc acea problema. Dar incet prind putere, si ma incurajez" bine ca nu este mai rau" "alt rau sa nu fie"(vorba unei bune prietene:))
Isus ne avertizeaza ca in lume vom avea probleme, dar ca nimic nu este peste puterile noastre. As vrea ca la acest subiect sa povestim probleme pe care le-am depasit(ca sa fie si incurajare pt persoanele care, poate, trec printr-o problema similara),desii spuneam ca nu este nici o rezolvare a acelei probleme. Credca ne incurajeaza mult, sa stim ca mai este cineva care a trecut printr-o "intamplare" asemanatoare. Am primit astazi un link, nici prin gand nu-mi venea sa cred ce voi vedea, si mi-am dat seama ca, de fapt ma pot considera fara probleme, si ca adevaratele probleme ,sunt altele decat cred eu ca am. Voi povestii si eu pe parcurs intamplari din viata mea, dar deocamdata vreau sa vedeti asta http://www.youtube.com/watch?v=GX2nIep59e8&feature=related

mihaelk spune:

mihaelk spune:

BeLucci, pentru subiect. Eu nu am ce povesti, nu am trecut prin greutati mari, dar pe acest forum sunt multe persoane care cred ca vor avea ce sa scrie.

Ica 1975 spune:

Belucci, n-am cuvinte dupa ce am vazut ceea ce-am vazut. Realizez acum ca viata mea este fara probleme.

Edit - si ff usoara

Noi

Ce spui sa si infaptuiesti !

BeLucci spune:

pt voi toti!
Nu am vrut sa starnesc mila cu acel filmulet!:)
Am vrut sa-mi demonstrez mie, ca nu trebuie sa-mi plang de mila, ca trebuie sa merg si sa nu ma opresc, oricat de lung/greu ar fi drumul vietii. Ma gandeam ca v-ar incuraja si pe voi sa vedeti ca se poate si altfel:(
Am o prietena f buna care a trecut prin probleme identice, prin care am trecut si eu. De fapt asta ne-a si unit. Eu deja eram la finalul problemelor cand ale ei incepeau. Si am spus ca daca sa intamplat ca eu sa trec prin acea problema doar ca sa o inteleg pe ea si sa pot sa o incurajez, si sa vada ca eu stiu exact ce simte, am spus ca sa meritat. Stiu ca doar daca treci printr-o pierdere de sarcina, accident etc, poti sa simti ca altii care au avut aceleasi probleme. Daca nu, poti doar sa-ti imaginezi cum este si sa-ti para rau .
As vrea ca acest subiect sa fie o incurajare pt voi cele/cei cu probleme. Si imi doresc sa participati si voi:)

ham spune:

Eu nu as lasa in viatza un astfel de copil; viatza lui este un circ chinuit; eu zic ca este prea mult!
Apropo de ideea ca noi traim bine si ne exageram problemele, asa gandesc si eu; numai daca te uitzi in jur, realizezi ca esti un fericit ingrat!

larissa_79 spune:

quote:

---

citat din mesajul lui ham

Eu nu as lasa in viatza un astfel de copil; viatza lui este un circ chinuit; eu zic ca este prea mult!
Apropo de ideea ca noi traim bine si ne exageram problemele, asa gandesc si eu; numai daca te uitzi in jur, realizezi ca esti un fericit ingrat!

"Lui Dumnezeu trebuie sa-i fi placut oamenii prosti. Altfel nu ar fi facut asa multi..."

---

De ce spui asta? Uneori faptul ca te nasti cu toate la locul lor te impiedica sa traiesti adevarata viata. Te concentrezi mai mult pe trup si mai putin pe spirit.
Trupul e doar casa sufletului. Dar....traim vremurile in care casele de orice fel, caramida rece pana la urma, sunt la foarte mare pret!

El s-a nascut cu sufletul intreg. Multi dintre noi, astia intregi la trup, au sufletul schingiuit, decapitat chiar. Si cu toate astea bantuie asa prin lume. Ce facem? Ii eutanasiem si pe astia?


Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!

ham spune:

quote:

---

citat din mesajul lui larissa_79

[quote]citat din mesajul lui ham

Eu nu as lasa in viatza un astfel de copil; viatza lui este un circ chinuit; eu zic ca este prea mult!
Apropo de ideea ca noi traim bine si ne exageram problemele, asa gandesc si eu; numai daca te uitzi in jur, realizezi ca esti un fericit ingrat!


<hr height="1" noshade id="quote"></font id="quote"></blockquote id="quote">

De ce spui asta? Uneori faptul ca te nasti cu toate la locul lor te impiedica sa traiesti adevarata viata. Te concentrezi mai mult pe trup si mai putin pe spirit.
Trupul e doar casa sufletului. Dar....traim vremurile in care casele de orice fel, caramida rece pana la urma, sunt la foarte mare pret!

El s-a nascut cu sufletul intreg. Multi dintre noi, astia intregi la trup, au sufletul schingiuit, decapitat chiar. Si cu toate astea bantuie asa prin lume. Ce facem? Ii eutanasiem si pe astia?

---

Dragut este sa filosofezi, mai putzin dragut este ca altii au hotarat ca tu sa traiesti asa; eu zic ca iadul din Biblie este "parfum de flori de tei" fata de ce chinuie copilul ala TOATA vietisoara lui, fara posibilitate de iertare!

Mariaa spune:

cine suntem noi sa hotaram care-i starea de normalitate?!

de cele mai multe ori oamenii acestia incercati greu de viata sunt cu muuullltt mai puternici decat noi, cei care ne plangem la prima vanataie.

am avut ocazia sa cunosc oameni cu diferite handicapuri si am incheiat discutia prin a ma inclina in fata lor si a lectiei de viata pe care mi-am primit-o de fiecare data de la ei.

eu cred ca noi (cei normali) suferim de handicapuri mult mai severe si grave, si anume cele sufletesti, care nu se vad insa iti afecteaza viata intr-un mod mult mai brutal decat un handicap fizic.


pentru Emma

Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

ham spune:

Nu noi hotaram cine este normal ci intreaga societate; acel copil nu va urma o scoala normala, nu se va juca, nu va fi iubit de un partener de viata, nu se va plimba de mana cu perechea, nu va manca singur, nu va mere la chefuri, nu se va da cu bicicleta, nu va conduce o masina, nu va picta, desena, urca pe munte, inota in mare, nu va fi independent niciodata, nu va scrie ca noi pe taste....nu va face mai nimic din ceea ce defineste normalitatea unui om; mi-am pus problema ce-as face daca mi s-ar naste un astfel de copil; sincer, nu pentru mine, pentru el as risca sa platesc dar nu l-as lasa sa se chinuie; eu zic ca asta-i mai mare pacat decat pacatul crimei; e o parere....
Si nu scriu aiurea, am prieteni cu handicapuri muuuult mai usoare care sunt impinsi la marginea societatzii; va place sau nu, specia noastra e rea cu cei cu handicap, chiar si in cele mai evoluate societatzi umane; n-ati intors niociodata capul cand ati vazut un handicap urat?
Intrebati-i pe cei handicapati (cei care aveti astfel de cunostinte) cum se simt...
Nu stiu, dupa creierul cu gandire congnitiva, cred ca principalul atribut al omului, care-l deosebeste de animal, este modul cum foloseste mainile....
Sa nu le ai mi se pare prea mult...
Nu scriu cu rautate, nu am nimic cu bietul copil, doar gandesc si mi-e mila; moartea pare izbavire fata de ce viata va avea...

BeLucci spune:

Noi oamenii avem defecte, toti. Problema este ca noi nu ne acceptam unii pe altii asa cum suntem. Eu nu am probleme cu cei cu defecte, din contra chiar sunt atrasa(nu fizic), de oamenii care au un defct mare sau mic. Imi este si mila de cei la care le lipsesc una alta dar nu imi place sa-i marginalizez. La fel cum a zis Mariaa, ei cei cu handicap sunt cei puternici si noi de multe ori cadem mai repede.(eu cel putin)
Credca fiecare ar trebui sa ne punem in situatia celui cu probleme, pt ca azi suntem sanatosi, frumosi, destepti......dar ce va fi maine, peste peste o ora peste cativa ani, nu stim. Azi esti sanatos maine te loveste masina si ramai fara o mana, sau te lovesti la cap si nici nu-ti mai amintesti numele. Credca gresesc cei care-i marginalizeaza pe cei cu handicap. Maine pot fi ei in locul lor. Este trist, dar nu credca toti isi dau seama la ce se expun cand fac anumite afirmatii.
Ham, inteleg ce vrei sa spui dar eu l-as lasa sa traiasca. Oamenii astia ne incurajeaza pe noi astia"sanatosi" sa mergem mai departe.
Ieri l-am vazut pe omul asta in carne si oase, vb serios. Am fost invitata de o prietena in acelasi loc unde a fost si el(nick). Va spun sincer ca mi-a fost mila de el, dar viata mea sa schimbat cand l-am auzit cum vorbea!
Va dosresc numai bine:)