rai/iad....sau nimica....sau???
Raspunsuri - Pagina 37
blackpanterro spune:
Nelia, eu cred dragostea pt copii si pt cei din jur vine din instinctul omului de supravietuire.Am grija de copilul meu si il iubesc si il invat tot ce stiu ca sa poata sa supravietuiasca mai departe cand eu nu voi mai fi.Il invat sa traiasca frumos, nu pt ca mi-e teama de iad si alte bazaconii.Pt mine totul vine din instinctul de supravietuire si ma mir ca unii isi iau aceste lucruri perfect naturale din biblie.Pt noi, ca specie, este extrem de important sa ne intelegem si sa ne ajutam.Ma gandesc la primii homo sapience care trebuiau sa vaneze mamutul...ei nu puteau reusi decat in echipa, muncind impreuna, la fel a fost si munca campului cand s-a descoperit agricultura.A fost poate ok sa lucrezi singur dar impreuna s-au putut face mult mai multe.Apoi cand vezi ca toata echipa ta produce atat incepi sa vrei sa ii protejezi, nu pt ca poate vrei si pt ca trebuie ca sa iti asiguri supravietuirea.Apoi intervin sentimente de iubire si asa mai departe.
Pt mine biblia s-a inspirat din viata umana si nu invers.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
capcaunul spune:
quote:
citat din mesajul lui nelia
Dar sint curioasa sa aflu cum gindesc adeptii stiintei care participa la aceasta discutie acest aspect al vietii umane ...
Stiinta nu are adepti pentru ca ea nu se bazeaza pe credinta
Eu unul, sincer, nu mi-am pus niciodata intrebarea ce se intampla in interiorul procesorului dupa ce se scoate calculatorul din priza.
capcaunul spune:
quote:
citat din mesajul lui ladyJ
S-au facut eforturi uriase,au rezultat concluzii timide, insa lucrurile evolueaza si aceasta evolutie va duce probabil si la disparitia noastra ca specie.
Pentru ca daca vom avea certitudinea a cea ce e dupa,daca vom sti exact ce e sufletul si care e scopul lui nu vom mai fi asa cum suntem acum, vom fi probabil la un nivel superior energetic.
Pe aceasta directie iti recomand un cuvant cheie care merita explorat pentru implicatiile religioase enorme care ar da peste cap esafodajul tuturor religiilor lumii (pentru ca NICIO religie din lume nu stipuleaza dedublarea sufletului!):
singularitatea tehnologica si curentul religios absolut original care se cheama singularitarianism.
PS. Eu nu votez nici cu astia din urma.
capcaunul spune:
quote:
citat din mesajul lui blackpanterro
Pt mine biblia s-a inspirat din viata umana si nu invers.
Punct ochit, punct lovit!
Si pentru ca viata umana a evoluat in 2000 de ani si Biblia ar fi trebuit sa evolueze odata cu ea.
capcaunul spune:
Hannen, este valabil si pentru Coran.
blackpanterro spune:
quote:
citat din mesajul lui capcaunulquote:
citat din mesajul lui blackpanterro
Pt mine biblia s-a inspirat din viata umana si nu invers.
Punct ochit, punct lovit!
Si pentru ca viata umana a evoluat in 2000 de ani si Biblia ar fi trebuit sa evolueze odata cu ea.
A evoluat in introducerea de noi pacate.Uite noile pacate a sec 21.Oare se va rescrie biblia? :)
http://shakespearessister.blogspot.com/2008/03/new-sins-are-out-new-sins-are-out.html
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
nelia spune:
Capcaunule (of, ce nick ti-ai mai ales si tu, am senzatia ca te-njur!, da, de acord cu tine, ar fi trebuit sa pun in ghilimele cuvintul adepti linga stiinta... Dar, totusi, parca nu ma satisface sa ma vad un simplu procesor... Si chiar daca ar fi asa, ar trebui sa am dovezi prea clare ca Adevarul este asta si atit! Tu ai gasit dovezi solide in acest sens? Daca da, m-ar interesa sa le citesc/aud/vad. Stiu ceva despre singularitarianism, citisem odata o carte despre inteligente artificiale superioare omului... am vazut si caruta de filme... dar nu ma satisface! Nu ma contin, ca sa imprumut o formula a unui clasic in viata, nu dam nume, pe care nici astazi nu am inteles-o. Na, asa sint eu mai greu de satisfacut (sau de continut), ce sa fac!?!
Panteruta, da, sint total de acord cu ultima fraza: biblia s-a inspirat din viata umana si nu invers! Dar nu pot sa accept faptul ca imi iubesc copiii din instinct, si din da, dar numai din, nu... Si mai ales cel de supravietuire, pai daca ar fi asa, sacrificiul suprem nu ar fi posibil. Bine, ca inca nu am verificat si nici nu as vrea sa ajung sa verific, daca eu sint in stare chiar sa-mi dau viata pentru copiii mei, dar asa simt... Din instinct ii ingrijesc, ii invat si educ ca sa se descurce, dar nu-i iubesc din instinct. Sint o persoana care traieste aproape exclusiv emotional si si instinctiv, am instinctul matern cel putin foarte dezvoltat, dar iubirea mea pentru copiii mei incepe de acolo de unde se termina instinctul! Nu ma pune sa explic, ca nu pot, dar asa simt. Am iubit in viata mea din tot sufletul, pasiunea aceea distrugatoare pe care nu cred ca o simti de doua ori in viata (si nici nu as vrea sa o mai simt, ma multumesc cu iubirea profunda si sanatoasa pe care o o simt acum fata de sotul meu) si care nu vine nici din chimie si nici din instinct. Din chimie vine atractia fizica, sexuala, din instinct ar fi trebuit sa-mi vina sa fuuug cit ma tin picioarele... ceea ce am trait eu a venit de altundeva si daca refuz sa accept ca sufletul este o entitate aparte, de alta natura decit ceea ce simtim si palpam, atunci cineva trebuie sa-mi explice cineva, cu argumente solide, acest gen de sentimente... Orice alt sentiment il pot explica (frica, sila, poate chiar si ura), dar iubirea, pasiunea adevarata si cea fata de copii, nu! De asta nu sint total linistita, de asta caut raspunsuri... pentru ca pina la aceste doua sentimente puternice pe care le incearca omul (si care il inalta, din punct de vedere spiritual, orice pasiune inalta), accept ca nu exista nimic! Dar cind ajung la ele, ma blochez, nimic, nici o explicatie nu ma mai satisface... pentru ca nu prinde in cuvinte si in descriere ceea ce simt eu!
Edit: Pot accepta principiul singularitatii in formarea Universului (sotul meu e fizician la formatia de baza si ar putea explica mai bine) si de aici aparitia vietii... Dar dupa cunostintele mele, acest gen de sentimente nu sint puse nici pe lista de prioritati ale singularitarianismului sau transumanismului. Suferinta da, boala in general la fel, imbatrinirea si inca altele ca acestea, dar nu... iubirea! Oare cum ar suna explicate matematic sau fizic!?!
Pentru Capcaun: ai putea sa detaliezi un pic legatura dintre dedublarea sufletului si singularitarianism? Ai un link credibil despre curentul religios? Tehnologic am mai citit pe ici pe colo, dar ca religie nu...
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
blackpanterro spune:
Nelia, fiecare iubeste in felul lui.Faptul ca tu iubesti cu toata fiinta(si eu la fel de altfel) nu face tipul asta de iubire divin.
Ce parere ai despre parintii care nu dau doi bani pe copiii lor?I-a parasit divinitatea si satana a pus stapanire pe ei?(Sper sa nu par ridicola, doar ca incerc sa inteleg unde intra divinitatea daca iti iubesti copiii).
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
nelia spune:
Exceptii care intaresc regula! Exceptii! Esti de acord cu mine, ca 1 din 10 oameni, daca nu oameni, mame, isi iubesc copiii dincolo de fiinta lor? Iti iubesti copilul din toata fiinta atit timp cit este sanatos si in regula, in momentul in care cel mai mic pericol il ameninta (boala, oameni, nu conteaza), iti depasesti fiinta si ma indoiesc ca doar din instinct.
Neg divinitatea (adica existenta ei) pina la iubire... ceea ce se intimpla cu mine atunci cind iubesc, mai ales de cind am copiii, ma face sa tac la intrebarea daca exista divinitate. Nu stiu, imi vine sa spun ca nu exista, ca stiinta a demonstrat-o si o demonstreaza neincetat. Cum as putea nega asemenea dovezi palpabile? Nu sint eu o fire prea rationala, dar nici nebuna si nici timpita nu sint! (desi cu prima inca mai am dubii...) Dar imediat vine o alta intrebare: atunci iubirea de unde vine? Pentru ca atunci cind iubesc (si ma refer la copiii mei ca-mi este mai la indemina si e mai credibila aceasta iubire decit iubirea on general, desi...), iubesc de dincolo de mine, in sensul ca nu pot sa fac ceva pentru mine impotriva copiilor mei. Impotriva omului iubit, impotriva semenilor sa zicem ca da, as face daca ar fi vorba sa ma salvez pe mine, dar impotriva copiilor mei nu ma simt in stare si sint mai mult ca sigura ca nu as face. Deci daca ma depasesc, daca imi depasesc limitele (ce spune instinctul meu de supravietuire, al meu personal, nu al speciei, sa fie specia mai importanta pentru individ decit individul in sine?) unde ma duc, unde ajung? Ce e dincolo de aceste limite de unde simt ca-mi vin aceste sentimente puternice!?! Sigur ca pare literatura, chiar SF, poate poezie si filozofie de doi bani ce spun eu aici si asa si este pina la coada, ca in loc sa fac mincare, stau aici si fac teoria chibritului... Dar... cine neaga ca un om, macar o data in viata, traieste ceva care il duce dincolo de limitele sale? Doua deshte sus... Cine neaga ca nu simte ca la o adica ar putea sa-si dea viata pentru singura sau singurele fiinte pe care le iubeste mai presus decit fiinta lor: copiii lor! Ei, tocmai probabilitatea existentei acestui sacrificiu suprem (care exista si in Biblie) in viata umana, ma face sa-l duc dincolo de instincte, dincolo de fizica, dincolo de biologie, dincolo de orice... Pentru ca nu e logic acest sacrificiu, nici macar probabilitatea lui. Logic ar fi sa mi se raspunda: iubirea vine din suflet! Bine, atunci ce e sufletul? Inainte de a ne intreba de unde vine si unde va merge, cred ca trebuie foarte bine definit ce este el, aici pe pamint.
Eu trebuie sa dau un raspuns Agatei si inca nu l-am gasit, ce-i spun!?! De multe ori ii spun ca o iubesc din tot sufletul meu, ultima intrebare ramasa inca fara raspuns este ce e ala...
[Sint exemple in istoria omenirii care demonstreaza contrariul a ceea ce spun eu, dar ele nu tin de fiinta umana, ci de dogme, traditii, obiceiuri... Cu mina pe suflet spun, ca orict de indoctrinat ar fi un individ, nu cred ca in inima lui, acolo, dincolo de fiinta lui, de unde iubeste acel copil (sau acea femeie, sau acel barbat), sacrifica fiinta iubita fara sa nu simta ca ar fi preferat sa fie sacrificat si el in acelasi timp, daca nu chiar in locul lui.]
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
ladyJ spune:
quote:
citat din mesajul lui capcaunulquote:
citat din mesajul lui ladyJ
S-au facut eforturi uriase,au rezultat concluzii timide, insa lucrurile evolueaza si aceasta evolutie va duce probabil si la disparitia noastra ca specie.
Pentru ca daca vom avea certitudinea a cea ce e dupa,daca vom sti exact ce e sufletul si care e scopul lui nu vom mai fi asa cum suntem acum, vom fi probabil la un nivel superior energetic.
Pe aceasta directie iti recomand un cuvant cheie care merita explorat pentru implicatiile religioase enorme care ar da peste cap esafodajul tuturor religiilor lumii (pentru ca NICIO religie din lume nu stipuleaza dedublarea sufletului!):
singularitatea tehnologica si curentul religios absolut original care se cheama singularitarianism.
PS. Eu nu votez nici cu astia din urma.
Multumesc de sugestie,chiar nu cunosc nimic despre curentul religios numit singularitarianism(moaama ce cuvant)
Despre teoria singularitatii cunosc de asemenea destul de putin.Recunosc, nu am fost extrem de curioasa sa citesc despre asta dat fiind faptul ca nu m-a atras in mod special.Si...Terminator nu e tocmai filmul meu preferat
Conform acestei teorii, noi vom fi sclavii coputerelor,din punctul meu de vedere, computere care vor ajunge la o inteligenta suprema,capabile sa se auto-imbunatateasca si sa descifreze secretele naturii.
Eu prefer sa cred(adica sper) ca evolutia oamenilor sa se mentina biologic, spiritual,urcand asa cum a facut-o si pana acum,pas cu pas spre cunoastere.
E interesant ca suntem capabili sa creem
computere performante, sa le folosim spre cercetare, insa as prefera o evolutie dpdv spiritual adica sa invatam sa ne folosim spiritul,acel ceva ce ne face practic viata aici posibila.
Ok,poate veni acum cineva sa spuna ´´nu exista spirit suntem materie iar la moarte ne divizam in enjpe mii de particule,hranim viermii si eventual din celulele noastre cresc flori.Si astfel lumea merge mai departe...pana la ultima nastere sau pana la autodistrugere´´
Pai daca ar fi asta o certitudine,nu si-ar mai bate nimeni capul.Dar evident ca este o ipoteza rasuflata.Cum spunea si Nelia, asta nu imi raspunde cu privire la sentimente da chiar nici macar cu privire la instincte sa nu mai vorbim de cei care cunosc ´´acel ceva´´ prin meditatie.
Acasta teorie a singularitatii ne promite cunoasterea la care tanjim,adica universul si secretele naturii,cum ne-am format,din ce, cand, unde ne indreptam,( ca specie)etc.
Nu stiu sincer daca aceasta teorie vorbeste si despre spirit,suflet, acel ceva din noi,sau doar despre tehnica-cunoastere.(promit sa mai citesc despre asta)
Chiar daca am cunoste totul, am fi intr-o era super inteligenta, ce facem cu spiritul?Va mai exista moarte fizica?Si apoi...?
Dar ce ne facem (citez din Nelia) cu sentimentele?
E greu sa ne imaginam acum cum va fi lumea,universul daca aceasta teorie se adevereste(pronostic de maxim 140 de ani).Daca trecem in alta etapa evolutiva, luam si sentimentele si instinctele cu noi? sau ne ramane doar inteligenta? Ce spune teoria singularitatii despre asta?
Sau poate sentimentele sunt ca un ´´scurt circuit´´ pe undeva prin creierul nostru,s-au dezvoltat in milioane de ani si s-au transmis genetic speciei?Instinctele la fel?
Aici ne vine in ajutor Jung care vorbea de inconstientul colectiv.
Spune-ne parerea ta, Capcaune, despre aceasta teorie si legatura ei cu sufletul.
Eu pana nu mai citesc despre,nu mai spun nimic.
PS Da-mi un link daca ai despre curentul religios.( a carui nume mi-e lene sa-l scriu acum)
