Copil alaptat= copil dependent?

gazzella spune:

Ingrid, acum io vad 2 posibile raspunsuri
unul in care sa observ ironia ta si sa trec mai departe
si doi sa-ti explic ca AP nu se limiteaza la dormitul cu pruncul in acelasi pat
concret, eu pe tine te cunosc foarte putin, dar imi aduc aminte un topic (parca deschis chiar de tine) cum ca nu poti face nimic in casa din cauza fetitei
si si atunci am intrevazut din descrierile tale comportamente pe care nu as putea sa le definesc AP, care contraziceau AP-ul
sau o chestie concreta, pe care o am acum la indemana e videoul cu fetita ta pe tricicleta si in care se aude vocea ta
"hai, mami, hai, ce-o sa zica ionica, gigel si petrica daca..."
asat nu e decloc Ap
dar recunosc ca uneori si eu sunt muult departe de Ap, si eu rezult mult departe de acesta, deci filmuletul nu poate sa fie relevant
vreau doar sa-ti spun ca un copil ap nu umbla pe tricicleta ca sa-l vada cat de bravo e george, petrica sau ionica umbla pentru insasi satisfactia sa proprie
in ap nu prea exista "hai, fa-o pentru mama", e o agesiune a pruncului care se simte obligat sa renunte la sine pentru a o face pentru mama
acum despre calitatea sederii tale acasa cu pruncuta asta minunata (asta n-am putut sa nu observ, e minunata!)
un copil crescut in Ap e un copil in care mamica sa nu prea se centrea za pe acesta, adica clar nu sta bot in bot cu acesta
mama era doar baza sigura si punct, de aici incolo descoperirea, explorarea mediului...asa, construirea sa ca si persoana ii apartine
deci io ma duc in parc cu ei si ei au 2 posibilitati: ori stau langa mine timp in care eu le raspund pozitiv, adica incerc sa-i contin ori pleca
si de obicei pleaca, se intorc pentru apa, pentru o grisina si cam atat
in rest eu ii urmaresc de pe banca sau din diferite pozitii timp in care le fac poze
sau cand mi se termina bateriile citesc
asa..acasa..acasa trec la "exploatarea" pruncilor
unul spala vase, altul spala pe jos, se joaca cu faina cate 2 ore, reusesc sa ramana concentrati asupra activitatii de golire a vanii cu polonicul cel mic o alta ora, imi spala peretii baii cu burete si detergenti, dupa trec la zugravitul peretelui di bucatarie(le-am alocat un perete numai lor unde pot sa-l picteze, zugraveasca cum si cat vor), iar eu daca reusesc sa ignor cu gratie tot reusesc si sa stau pe forumuri
Bendis aseara m-a ajutat sa pun masa, ea lua farfuriile pline si le punea in fata fiecaruia, a purtat furculite, lingurite, a oferit pahare cu suc fiecaruia, plus ca a hranit catelu'
deci eu chiar nu stiu ce am in casa cat timp reusesc sa ma detasez de dezordine, tot ce stiu e ca am copilasi tare ocupati, prinsi de activitatile lor

si la amandoi am observat acest comportament, aceasta lenta, dar sigura distantare de mine undeva devreme, pe la 8,9 luni cand au invatat sa faca primii pasi
ma puneam jos cu ei asteptand doar, iar ei plecau, se departau sa exploateze, ma ridicam si cu ei in bucatarie printre oale si vase de plastic gateam, curatam, imi faceam treaba
eu la 11 luni a fiecaruia nu stiam unde-mi erau pruncii in casa, doar plecau, muult concentrati asupra unei activitati si eu veci nu mi-am permis sa-i deranjez ca sa stau bot in bot cu ei pentru a fi Ap
ei trebuiau sa ma caute, nu eu pe ei
ei doar stiau ca eu raspund atunci cand lansau semnalul
atat, in rest eu chiar nu m-am preocupat sa-i "educ", s-au educat singuri avan posibilitatea de-a observa initial cu calm, relaxati, pe urma implicandu-se spontan, din proprie initioativa in activitatile noastre, ale adultilor
iar acum prin parcuri da fac presiuni asupra lor, atunci cand unul intelege ca tre sa stea la dreapta mea si altul la stanga..asa la vreo 50 de metri departare
din fericire pentru mine, de cele mai multe ori aleg sa se indeparteze impreuna



Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Ingrid S spune:

Daca dintrun film ti-ai dat seama ca nu practic AP-ul, grav! Intradevar, am hotarat sa ma desprind de el. Pacat ca am lungit-o atat. Filmul nu e relevant, deoarece ii nominalizam pe copiii ce-i cunoaste, copii de pe forum, mi s-a parut o chestie draguta, pt ca mamicile acelor copii au intrat sa vada filmul...In realitate, nu o oblig sa fie in competitie cu nimeni. Doar cu ea insasi. Daca poate. Dar aici intram deja in alta parte a cresterii, una bazata pe dezvoltarea inteligentei si asta n-am luat-o de la AP, ci de pe NG...
Observ ca mi-ai citit topicul, din pacate degeaba am cerut sfaturi, foarte putine mi-au raspuns. Asa ca, mi-a ramas sa adopt solutiile singura.
Nu e bai ca o las sa manevreze prin casa, problema e ca nu accepta sa se desprinda de mine, realizez ca frustrarea de care vb Nelia e adevarata, in 2 ani si jumatate n-am fost cu sotul meu la un restaurant singuri...daca eu plec, musai ramane el si crede-ma, am minutele numarate pt un epilat, tuns sau o cafea cu prietena...
Ma uit in jur si vad copii perfect adaptabili, stau cu bunicile in timp ce parintii merg la chefuri, restaurante sau scurte iesiri la iarba verde. Sociabili, draguti, fara angoase. Si uite ce cred eu: ca la un copil din 10 (poate procentul e mai mare) crescut AP se dezvolta exact aceasta dependenta.
De cand s-a nascut trebuia s-o iau ca o identitate separata de mine. Procedand invers, tinand-o mereu aproape, i-am subminat spiritul de independenta. Aici gresesc practicantii AP. Daca o lasam la bunici pt cateva zile de cand era mica, alta era situatia. Poate plangea odata, poate de doua ori. Dar se obisnuia cu situatii noi, cu case noi.
Si e teribil de greu sa vezi cum, dupa 10 min in curtea vecina la soacra-mea fuge la mine zbierand: mamiii...iar tu trebuie s-o intampini cu o fatza linistita si zambitoare.
So, sunt copii si copii, cum bine zicea Blackpanterro, doar ca nu se potriveste mereu aceasi teorie pt toti.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

gazzella spune:

ingrid, nu doar dintr-un film, ci si din ce relatai la celalalt topic
asa..dar tot pot sa gresesc


"ca la un copil din 10 (poate procentul e mai mare) crescut AP se dezvolta exact aceasta dependenta.
De cand s-a nascut trebuia s-o iau ca o identitate separata de mine. Procedand invers, tinand-o mereu aproape, i-am subminat spiritul de independenta. Aici gresesc practicantii AP."

nu exista, inseamna ca n-a mai fost crescut in ap (daca vrei pot sa-mi cobor eruditia din pod :-))
si nu aveai cum s-o iei ca identitate separata pentru simplu fapt ca nu era inca o identitate separata, nu era inca in posesia unui eu
si deci si aici nu gresesc practicantii ap sustinand nou-nascutul

dar eu pot sa intuiesc unde s-a procedat altfel decat ap
acum depinde doar de tine
un parinte ap e cel pregatit sa se interogheze, sa observe si sa accepte acolo unde e cazul ca s-a gresit, pregatit sa creasca impreuna cu copilul
dar tu spuneai ca deja ai intins-o prea mult cu ap-ul...

si n-am inteles, ce-i NG?
acum tre' sa iesim la munte, mai discutam daca vrei

Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

blackpanterro spune:

Ingrid, exact asa cum spui tu a fost si Aidan pana la 2 ani, apoi a iesit brusc din carapace si acum e foarte independent.Merge la oameni in casa si imi spune mie sa plec acasa ca el sta acolo.La vecinii mei sta mult si bine daca il las.
Poate ca fetita ta e inca in carapace si va iesi in curand.Nu trebuie sa fi trista, nici noi nu mergem la restaurante fara Aidan si eu personal nu fac nimic fara el.Asta este, ajutor nu am, sotul lucreaza si merge la scoala.

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"You know your god is man-made when he hates all the same people you do."

Ingrid S spune:

Dodo. Treaba cu AP-ul sta cam asa: iei o reteta si faci o prajitura. Poate iti iese, poate nu. Poate e buna, dar te doare stomacul. Pe mine ma doare stomacul deja. Problema este ca sunt fete care cred ca detin adevarul absolut. Nimeni nu-l detine si faptul ca lecturezi o carte de medicina nu te face automat medic.
Asa e si cu alaptatul. Mici variatiuni pe aceeasi tema.
Gazzela, gresesti amarnic. Un copil este o identitate separata. Ca au nevoie de mama sa se dezvolte, asta e cu totul altceva. Unii sunt mai plangaciosi, altii pot dormi foarte bine separat de mame. Cand sunt mici, ma refer. De fapt, este vorba de personalitate.
Depinde mereu de tine daca alegi sa i-o ingradesti sau sa o dezvolti. Personal, consider ca AP a fost o experienta din care am iesit si eu si fata prost.
Blackpanterro, copilul tau a iesit din carapace. Foarte bine. A mea, nu. Si, ca mama, pot sa-ti spun ca nu va iesi prea curand. O cunosc foarte bine.
De ce scriu acum? Deoarece am ajuns la un prag. Al nervozitatii.
Revin, ca plange fata dupa mine...ca sa vezi.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

Ingrid S spune:

NG, National Geographic.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

dodo spune:

N-am citit alte subiecte ale tale, insa incep sa pricep cam care-i baiul la tine..Din pacate n-am ce sfat sa dau, ai mei au mers de timpuriu la day care-la 6 luni, 1an si ultimul la 18 luni deci sint obisnuiti cu prezenta altor persoane. Pe primii 2 i-am trimis as devreme ca trebuia sa ma-ntorc la serviciu iar pe-al 3-lea l-am dat fortata, desi nu lucrez, pt ca, de cite ori o duceam pe fata, se punea pe un plins cind vedea jucariile si pe sora-sa cu copiii si eu il luam acasa...Asa ca l-am lasat si pe el cu sora-sa, acum plinge ca nu vrea sa lase jucariile si sa plece acasa. O alta cunostinta de-a mea a inceput progresiv cu gradi, baiatul ei e de-o seama cu al meu (adika virsta corectata), l-a lasat cite 1-2-3 ore timp de citeva saptamini, dupa care program normal. Copilul s-a adaptat usor, ma-sa era aia neadaptata, care-si facea probleme sa nu plinga baietul. Poate ar fi bine si o introducere din asta la gradi, pina se obisnuieste, insa tu trebuie sa fii cea cu atitudine pozitiva, ca daca te simte ca o duci la gradi cu inima indoita, o sa-ti faca creierii prastie doar de dragul de a-si reasigura dragostea ta, desi tu i-o spui de sute de ori/zi..

monica70 spune:

Dupa mine independenta nu tine de alaptat ci de genetica sau mediul in care a crescut copilul.Eu am alaptat-o pana pe la 9-10 luni,dar e independenta si foarte sociabila.E adevarat ca eu de la 3 luni am inceput lucrul 6 ore pe zi si de la 4 luni incolo am mai alaptat-o doar dimineata si seara.A ramas acasa cu sotul,maica-mea venea zilnic pe la noi o ora-doua,iar la un an jumatate am lasat-o cu parintii mei 18 zile la bai,la fel anul asta la doi ani jumatate.A dormit doar singura in pat,dar cu noi in camera,iar de la doi ani am inceput sa o lasam sa doarma in We la maica-mea (care din fericire sta la 5 minute de mers pe jos).Nu a plans niciodata dupa mine,nici dupa taica-su,doar de cateva ori s-a miorlait dupa ... buni ca pleaca acasa Peste o luna incepe gradinita cu program prelungit,la stat,e langa bloc - o va duce si aduce maica-mea.
In legatura cu oboseala daca alaptezi,eu am luat incontinuu multivitamine,ca sa fac fatza,chit ca de gospodarie se ocupau mai mult sotul si maica-mea,eu doar serviciul plus servicul suplimentar de-acasa (contabilitate la o firma)
Am intrat si citit si eu pe la AP,dar nu cred ca ating nivelul ala Noi mai strigam frecvent la ea (dar destul de des i se cam falfaie,sau se face ca nu aude,sau face fix invers decat ii cerem sa faca/sa nu faca) In plus, cand depaseste limitele, o mai ia si la fund.E foarte zburdalnica,nu sta locului o clipa,e incapatzanata,dar si ambitioasa.Si am mai lasat-o sa si planga,e adevarat asta cand era mai mare si plangea de nervi ca nu obtine ce vrea ... Cat a fost mica,nu ii placea sa stea in brate,se zbatea sa o lasam jos.Nu e pupaciosa,destul de rar o apuca cheful si vine sa ne pupe,dragaleasca ... Sunt curioasa cum va reactiona la gradinita,ea abia asteapta sa mearga de multa vreme,dar ... cand se va trezi atatea ore fara vreunul din noi
Mai are perioade cand vrea numai cu mine,adica gen sa merg eu cu ea la WC sa ii aprind lumina,nu taica-su',chestii din astea ... dar mai mult dupa perioade in care m-a vazut prea rar,fiind foarte ocupata.Si daca nu pot sau nu vreau sa ii fac pe plac,face circ de circ A trebuit sa invete de mica,faptul ca uneori sunt ocupata (contabilitatea de-acasa ) si nu ma pot juca cu ea fix cand vrea ea,nu i-a convenit ,s-a mai smiorcait un pic,dar asta e ... La plimbare merge mai mult cu buni,sau cu tati,ca atunci pot si eu sa mai fac ce trebuie in casa.

MONI SI www.dropshots.com/DIA1#date/2008" target="_blank">DIANA NAZDRAVANA (01.01.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4" target="_blank"> PRIMII DOI ANI
"Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga

www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html" target="_blank"> www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4" target="_blank">

nelia spune:

Dodo, stai linistita ca nici eu nu am citit cine stie ce, ca nu am timp. Acum citeva luni am intrat pe un site pus de Principesa si mi-am dat seama ca, in mare, am procedat in acest sens cu copiii mei, dar din instinct. Ceea ce mi-a demonstrat ca instinctul matern bate si cartea si filmul.

Ingrid, am citit ce ai scris si cred ca tu, ca mama, ai o problema care trebuie rezolvata pina nu duce la altceva. Iti spun un lucru, la care te rog mult de tot sa meditezi un pic: problema nu e la copil, nu tine de AP sau de faptul ca nu ai lasat-o cu nimeni. Repet, tine de structura interioara a copilului si de relatii ei cu tine si cu sotul tau sau poate si de relatia voastra, ca sot si sotie. Pentru ca vezi tu, eu, ca adult si ca mama, cred ca, in afara de cazuri patologice, problemele nu sint niciodata la copiii! Intotdeauna, dar intotdeauna, problemele sint la parinti sau la adultii care il ingrijesc, cresc, educa... si daca ceva nu e in regula cu un copil, trebuie intii inceput cu adultii de linga el, cu relatia dintre copil si acestia! Nu mi-o lua in nume de rau, nu o spun sa te superi si mai tare decit esti, ci doar as vrea sa realizezi care e adevarata problema.

Si noi sintem singuri aici si in 7 ani nu am iesit nici macar o singura seara doar eu cu sotul, pentru ca nu avem cu cine lasa copiii. Numai ca e una sa faci asta si sa stii de ce, sa alegi ca vrei asa, sa nu o faci impotriva ta si peste tine, si alta sa o faci dar in acelasi timp sa simti ca e impotriva ta si a ceea ce-ti doresti tu. Copilul e ca un burete, absoarbe tot, simte tot! Nu stie sa spuna ce simte, nu stie sa-si exprime de ce (poate ca daca i-ai cere sa deseneze de ce plinge cind mami pleaca citiva metri mai incolo), dar fii sigura ca de simtit simte. Si inca foarte bine! Si desprinderea cu succes a ei de tine cred ca de aici ar trebui sa inceapa. Incearca sa vezi unde e problema la tine si poate si la sotul tau, detaseaza-te, lasa frustrarile la o parte, aveti tot timpul sa iesit de acum inainte la un restaurant impreuna, la urma urmei nu sint decit doi ani si jumatate, nu? Porneste de la ceea ce aveti si sinteti acum, nu de la ceea ce ar fi trebuits a fiti daca... Relaxarea ta si acceptarea ca ai facut asa pentru ca asa ai considerat normal pentru copilul tau, fara frustrari si pareri de rau, va aduce cu sine si siguranta fetitei tale.

www.dropshots.com/aurice#date/2008-05-29/18:19:47" target="_blank">CORNELIA, mami de www.dropshots.com/aurice#date/2008-03-21/11:24:31" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:56" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:45" target="_blank">LISANDRU

Qamar spune:

atat

---

ape si munti