Copil alaptat= copil dependent?
Raspunsuri - Pagina 29
dayanara spune:
si alea care ar fi vrut sa alapteze dar nu o puteau face din motive de sanatate ce faceau cu katrina?
ma agit degeaba de fapt, ca oricum a inceput sa ma amuze toata aroganta asta pro alaptat si ap
eu nu muncesc , nu gatesc, sotul ma ajuta cu orice, cand vine de la munca sta el cu copilul, el il culca , cu toate astea ma simt destul de obosita, nu vad cum m.as mai putea duce si la servici, tot respectul pentru mamele care se trezesc de dimineata alearga cu copii la gradinita se duc la munca, si seara se joaca cu ei, le citesc, ii asculta etc
ivan si dayanara
blackpanterro spune:
Pai eu vorbeam numai de cele care au refuzat sa alapteze pe motive de frumusete, nu medical...oare eu nu scriu in romaneste aici?
Cat despre stres, si eu am fost ultra stresata si obosita si deprimata(am facut depresie post natala) si tot am avut 1 tona de lapte ca sa imi hranesc copilul.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"You know your god is man-made when he hates all the same people you do."
dayanara spune:
ah nu nu, eu n.am batut vreun apropo cum ca ar fi femei care au ramas fara lapte ca mine, ziceam asa pentru ca stiu ca sunt cazuri cand femeile pot ramane fara lapte,poate ma insel :) eu nu am mai alaptat pentru ca n.am vrut si al doilea la fel, nici sa nu aud de asa ceva
ivan si dayanara
nelia spune:
Fetelor, mamicilor... 29 de pagini si aceleasi mesaje: cele care alapteaza si stau acasa contra celor care nu o fac si nu stau acasa. Desi am fost sau m-am simtit lovita de multe ori din cauza ca fac parte din prima categorie si as avea un roman de scris despre aceasta opozitie intre cele doua categorii... nu mai vreau sa ma las prinsa de acest cerc vicios. Am pierdut prieteni din cauza asta sau mai bine spus s-au cernut, e neplacut si pentru prima categorie si pentru a doua sa li se spuna mereu ca nu fac bine... De fapt, daca stam si punem cap la cap toate aceste discutii, si sintem obiective, vom vedea ca sint citeva puncte comune, de la care ar trebui pornita orice discutie pe teme atit de sensibile, iar sensibilitatea vine din faptul ca, si de o parte, si de alta, exista frustrari, desi nu intotdeauna sint recunoscute:
- toate mamele isi iubesc copiii (nu ma refer la cele care au probleme psihice, ca eu numai asa vad posibil ca o mama sa nu-si iubeasca copilul) si tot ce fac, o fac spre binele lor sau cel putin asa cred in momentul in care fac o alegere sau alta; si chiar daca nu fac alegerea cea mai buna, intotdeauna o mama va alege raul cel mai putin rau pentru copilul ei.
- a alapta sau a nu alapta tine de alegerea fiecareia, dar sint mai multe categorii de mame din acest punct de vedere: mamele care au fost inzestrate de la natura cu lapte bun, mult si pe gustul copilului si care au si copii dornici sa suga; mame care nu au lapte suficient si copii dornici sa suga si de aceea trebuie neaparat sa gaseasca o solutie care sa multumeasca si mama si copilul; mame care nu au lapte si atunci problema e simpla, slava domnului ca exista lapte praf si nu trebuie sa bagi lapte de vaca indoit cu apa, cum se facea pe vremuri si care, din cauza ca e foarte gras, a cauzat atitea probleme copiilor din vremurile respective; si in sfirsit, mame care au lapte si nu vor sa alapteze pentru ca nu vor sa auda de acest lucru, nu se simt confortabil sa faca acest lucru. Probabil ca va veti astepta acum sa spun, da, bravo lor, sint macar sincere si spun acest lucru. Nu, nu voi spune asta, pentru ca, cu toata parerea de rau si rosiile pe care le voi primi, nu pot sa ofer flori acestor mame, cum le ofer celorlalte. Adica nu le ofer flori, dar nici nu le pun la zid, numai ca asa cum nu suport mamele care au alaptat mult si fac din asta un merit al lor, dindu-le peste bot celor care nu au facut asa (nici acestor mame nu le ofer flori, alaptarea e un lucru bun, dar e un subiect sensibil, din pacate, mult prea sensibil, ca sa nu te oblige sa-ti alegi cuvintele cind vorbesti despre ea in public), asa nu pot sa spun unei mame, ca cele de la acest subiect, care vine si spune: ah, eu am avut lapte suficient, dar nu am alaptat pentru ca... si aici urmeaza niste motive care nici macar nu ma mai intereseaza, nu au ce cauta intr-o asemenea discutie. Atentie mare, sa nu spuneti dupa aceea ca nu ati inteles si ca am atacat pe nu stiu cine: e vorba doar de mamele care au avut lapte suficient si nu si-au alaptata bebelusii nici macar in primele luni! Da, e alegerea lor, e treaba lor, dar nu au cum sa se astepte la aplauze... ori cind vii si arunci de sus asemenea mesaje pe un subiect despre alaptare pe care, probabil, il citesc zeci de femei care sint insarcinate sau abia au inceput alaptarea, eu ma simt datoare, si nu numai eu, sa le spun ca lucrurile nu sint chiar atit de simple. Parerea mea este ca o proaspata mamica trebuie sa faca un minim de efort si sa se gindeasca in care categorie intra, ce poate sa faca ca sa-i fie bine bebelusului, si daca se poate si ei (numai ca primele luni de viata sint atit de importante pentru minunea aceea micuta din bratele voastre, incit nu stiu zau ce ar putea fi mult mai important), dar sa fim serioase... faptul ca laptele curge din belsug, corpul tau e pregatit sa hraneasca fiinta pe care tocmai i-a dat viata, natura si-a facut datoria, iar tu il opresti fara sa ai un motiv fff serios si il inlocuiesti cu lapte praf nu e un lucru care merita laudat pentru ca ai curaj sa fii sincer si sa o spui pe forum! La fel cum, daca ai lapte din belsug si ai hotarit ca vrei, ca poti si iti face placere sa fii sursa de hrana la inceput si apoi de orice pentru copilul tau timp de doi ani (sau si mai mult, nu conteaza) nu inseamna ca esti mai mama decit unele care nu au facut asa...
Vorbeati de toleranta, de acceptare... si eu vin si va spun ca mie nu-mi plac aceste doua cuvinte. Nu-mi place sa fiu tolerata si acceptata, nu-mi place sa tolerez si sa accept. Imi place sa fiu inteleasa, sa fiu iubita, sa fiu vazuta asa cum sint, cu bune si rele, dar nu tolerata si nici toleranta. Decit asa, mai bine deloc... Pentru ca tocmai dintr-o tolerare si acceptare prost inteleasa e lumea asa cum este astazi. E una sa intelegi si alta sa tolerezi! A tolera fara sa intelegi, numai de dragul tolerarii inseamna a fi indiferent! Si prefer orice in loc de indiferenta, orice sentiment e mai bun decit indiferenta! Si legat de subiect, nu tolerez mamicile care nu si-au alaptat pruncii fara sa fie la mijloc un motiv fff serios, pentru ca nu le inteleg. Si decit sa ridic din umeri si sa le tratez cu indiferenta, mai bine le indemn la un pic de introspectie, ca poate le ajuta pentru al doilea sau al treilea copil sau poate le ajuta macar pe cele care sint acum in situatia de a alege.
Parerea mea... ca vad ca e la moda sa spui acest lucru, iar daca cineva e atins de generalizarile mele de aici, poate ca ar fi bine sa se intoarca un pic in el si sa vada de ce, unde e buba... Credeti-ma, ca v-o spun din proprie experienta!
www.dropshots.com/aurice#date/2008-05-29/18:19:47" target="_blank">CORNELIA, mami de www.dropshots.com/aurice#date/2008-03-21/11:24:31" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:56" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:45" target="_blank">LISANDRU
Ingrid S spune:
Citat: |
citat din mesajul lui gazzella Ingrid S, spuneam ca n-am sa mai intervin, dar ai adus in fata Ap-ul si l-ai adus prost, dupa mine, deci ma autosesizez am si io un prunc, cel mare care nu vrea la gradinita si pace din mai multe motive, unul e "perche avevo paura che non ti vedro mai piu", adica "pentru ca-mi era frica ca n-o sa te mai vad niciodata" si e un pusti tare independent cand nu-i constrans sa fie, cand e el cel care decide cat, cand si unde sa se indeparteze gradinita el n-o vedea ca pe un spatiu in care sa se simta continut, acceptat si care sa-l stimuleze si a fost capabil sa recunoasca situatia corect pentru el si sa se revolte eu vad in asta un fapt extraordinar, nu o incapacitate de a lui sa se adapteze nu-i ca in viata tre chiar asa sa ne adaptam la orice dar tre' sa ies ingrid, fara ofense, dar din ce explici tu e atat Ap in maniera ta de a-ti creste copila cat este in mine altceva de a-mi creste copiii Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni) |
Vai, Gazella, cum sa nu? Nici o ofensa, de fapt, am uitat ca esti o autoritate in materie de AP, noi ceilalti, bieti profani, n-avem de ce sa ne dam cu parerea. Constat cu uimire ca aici, pe forum, sunt cateva persoane specializate in cate ceva: ba AP, ba HS, problema e ca au idei putine si fixe. Nici o ofensa sper, doar tu ai recunoscut ca nu citesti decat carti despre AP.
Pentru linistea ta sufleteasca iti spun ca de 3 ani de cand activez pe aici, am avut ocazia sa tocesc zecile de linkuri puse despre AP, chit ca veneau de la tine sau de la alte fete. Carti n-am citit e adevarat, prefer clasicii.
Am dormit cu ea de cand s-a nascut, am stat mereu cu ea timp de 2 ani si jumatate, n-apuca sa zbiera: mama! ca pana termina ultima silaba eram la ea...N-am lasat-o sa planga dupa mine, singurul lucru e ca n-am purtat-o in esarfa aia (am uitat cum se numeste), ca in rest ma simteam exact ca un cangur..Da, ca sa vezi, are si ea momente cand sta fara mine, adik eu la max. 10 m de ea in bucatarie sau in parc sau in baie, in rest...
Si pentru ce? ca sa obtin un copil dependent de mine, anxios fata de straini, care socializeaza foarte greu si doar cu copiii pe care-i cunoaste?
Ah, natural ca as mai sta acasa, dar vezi tu, acum vine chestia naspa, sunt 6 luni de cand trebuia sa ma intorc la servici si nu mai pot amana la nesfarsit, iar de renuntat nici nu poate fi vorba.
Asa ca, volens-nolens, copilul meu se va duce la gradinita.
Si, faza cu bot-in-bot era intr-o maniera figurativa, dar na, fiecare intelege ce-i place.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
nelia spune:
Ingrid, imi pare rau ca treci prin asa ceva, nici nu ma prinsesem despre ce vorbiti... AP, acum am inteles. Problema nu cred ca vine de la cum ai crescut-o, adica de la faptul ca ai stat foarte mult cu ea si nu ai lasat-o cu alte persoane. Nimeni si nimic nu garanteaza ca daca ai fi crescut-o altfel, rezultatul nu ar fi fost acelasi. Eu cred ca, dintr-un motiv sau altul, fetita ta se simte nesigura si are nevoie de persoana de care e strins legata afectiv, adica tu, ca sa paseasca in siguranta. Daca ar mai fi stat si cu alte persoane, ar fi fost si mai dependenta, singura diferenta ar fi fost ca dependenta ar fi fost legata si de alte persoane. Eu nu am crescut copiii dupa carti, nu am citit decit vreo citeva, asa ca nu stiu exact despre ce vorbiti, dar din cite ai scris nu cred ca ai procedat gresit. Eu cred mai degraba ca este vorba de o fetita sensibila, care are nevoie mai multa de mama ei decit alti copii si care trebuie ajutata cu calm si cu blindete sa depaseasca aceasta perioada. Faptul ca o mama sta cu copilul cit e mic nu are cum sa faca rau copilului, dar modul in care se produce separarea de mama conteaza indiferent ca e la 8 luni sau la 3 ani. Eu am trei copii si pe toti trei i-am crescut la fel. Si au fost tot timpul cu mine, si cu sotul, dar el a lucrat mult si timpul de stat cu ei raminea putin. Si am dormit cu ei, i-am luat cu mine peste tot, nu au stat nu nimeni altcineva decit cu mine, foarte rar numai cu tati. Si cu toate acestea cea mare, Agata, este de o independenta care ma sperie si de mica a fost asa. Se simte bine oriunde si cu oricine, foarte sociabila, vorbareata, intra in sufletul oamenilor cum se spune. A doua, Tudora seamana cu fetita ta, cred ca sint si de aceeasi virsta. A inceput gradinita, a mai stat si cu o vecina... dar indiferent cum ar fi, ea se simte bine cu mami sau cu tati, sau si mai bine cu amindoi. E sensibila, e interiorizata, se joaca cumva pe linga copii, nu cu ei... Dar e copilul meu si e un copil sensibil, trebuie sa am mare grija, mult mai multa decit primul, cind o las undeva, anticipez daca vrei reactiile ei si ii explic dinainte tot ce ar putea-o speria din cauza ca nu intelege. Asta e temperamentul ei, desi metoda de crestere a fost aceeasi, ba dimpotriva, Tudora a mai avut un copil in casa, Agata a crescut chiar singura. Si noi nu avem aici familia, cind spun ca au stat cu mine, sa stii ca au stat chiar numai cu mine. Eu iti doresc mult succes, incet, cu pasi mici... crestem. Numai ca vezi tu, daca fetita ta simte la tine ceea ce simt eu cind te citesc (frustrare, regret, poate chiar furie ca e asa si nu la fel ca alti copii mai independenti) si daca e asa cum banuiesc, un copil sensibil si foarte afectuos, atunci nu cred ca o poti ajuta sa se desprinda, se va agata si mai tare de tine... Poate ca de aici ii si vine nesiguranta despre care vorbeam.
www.dropshots.com/aurice#date/2008-05-29/18:19:47" target="_blank">CORNELIA, mami de www.dropshots.com/aurice#date/2008-03-21/11:24:31" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:56" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:45" target="_blank">LISANDRU
blackpanterro spune:
Ingrid si eu am fost mama cangur si Aidan e cat se poate de independent, poate prea independent, am ajuns sa cersesc pupicuri :).
Se poate discuta pe sute de pagini daca nu se intelege ca toti copiii sunt diferiti.Faptul ca iti cresti copiii ca din carti sau dupa tehnici speciale nu garanteaza ca copilul va creste ca la carte.(am spus asta la modul general, nu referindu-ma la tine sau la altcineva de pe subiectul asta)
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"You know your god is man-made when he hates all the same people you do."
blackpanterro spune:
Citat: |
citat din mesajul lui dodo Poate-mi zice si mie ce e aia AP si HS Ca eu una recunosc, habar n-am |
Attachment parenting
Home schooling
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"You know your god is man-made when he hates all the same people you do."
dodo spune:
Aha! Si..la ce-ti foloseste sa citesti numai carti de-astea Ca nu stiu de ce se citeaza si comenteaza una pe alta Ingrid si Gazella, acum inteleg cit de cit...Dar vorba lui Colombo "I'm puzzled", daca n-am citit carti de AP, inseamna ca nu-mi pot da cu parerea??Ca vaz ca parerile de mijloc nu-s luate-nseama, sint date la spate, se merge pe principiul "care striga mai tare cistiga"