Povestea nasterii... de trei ori!

Pun povestile asa cum le-am scris atunci, la vremea respectiva...

www.dropshots.com/aurice#date/2008-08-01/23:09:10" target="_blank">Nasterea Agatei

Si eu am nascut normal si natural si daca mai fac un copil (si vreau sa mai fac), as opta tot pentru acest fel de nastere daca se va putea (dar sint pentru cezariana daca chinul este foarte mare). Mi-a fost frica, aveam 33 de ani si copilul era destul de mare (Agata s-a nascut cu 3.800 kg) si era prima data cind nasteam. Dar am avut noroc, nu stiu ce as zice acum daca ar fi fost altfel. A fost o nastere despre care s-a vorbit trei zile in maternitate, asa ca merita povestita, pentru cine vrea sa citeasca. Luati-o ca pe o incurajare, se poate si asa!

La 8 m-au internat ca era copilul mult prea jos, desi eu venisem doar la controlul de rutina si fara sacosica, dupa calculul meu si al doctorului mai aveam o saptamina pina la termen. L-am trimis pe sotul meu acasa sa-mi aduca sacosica si pina la 12 m-am plimbat prin spital, nu aveam nici o durere si imi era o foame de lup, dar mi se spusese sa nu maninc, nu intelegeam nici ce cautam acolo si voiam sa plec acasa pentru ca mi se facea rau cind auzeam tipetele femeilor care erau in travaliu (vreo 7). La ora 12.30 a venit o asistenta si mi-a pus un aparat ca sa asculte inima bebelusului (nu stiam ce este ca nu am vrut nici eu, nici sotul meu), a fost chemat doctorul, m-a urcat pe masa inca o data si foarte calm mi-a zis sa ma dau jos si sa ma duc inapoi in salon. A venit sotul meu cu sacosa si l-am trimis acasa, spunindu-i, foarte sigura pe mine, ca astia au innebunit de tot, ma tin aici degeaba, ca eu nu simt nici o durere si nu am nici un gind sa nasc. Dupa 10 minute vine o alta asistenta (care a fost si moasa) si imi spune „hai, fuguta, in sala de travaliu nr. 1“). Inca nu avusesem nici cea mai mica contractie, nu simteam nimic, burtica era putin mai jos si bebelusul se misca vioi ca de obicei. Va dati seama ca am intrebat ce sa fac acolo, iar ea, la fel de calma, mi-a raspuns: „cum ce sa faci, nastem!“ Ma rog, nu am contrazis-o, mi-am zis ca stie ea ce spune, in drum spre sala cobor un etaj sa dau telefon sotului, o aud pe asistenta strigind la mine „aoleu, mama, ce faci, vrei sa nasti pe scari?“ si inca o data mi-am spus ca ori nu simt eu nimic, ori astia au luat-o razna. Dau totusi telefonul si in timp ce vorbeam cu sotul meu, simt o durere undeva in burtica, ii spun sotului ca poate totusi nasc si inchid. Era ora 13, ma urc in patul destinat travaliului si ma pregatesc pentru ce e mai rau. Durerea respectiva, nu foarte puternica, se repeta la fiecare trei minute (o aud pe asistenta), ma uit la ceas, este 13 si 10, vine doctorul, da comanda „pe masa“, eu imi spun nu se poate sa fie numai atit, nu auzisem pe nimeni sa nasca dupa un travaliu de numai 10 minute, cind ma misc sa ma dau jos din pat se rupe apa si ii spun soptit moasei „cred ca mi s-a rupt apa sau poate am facut pipi!?!“ Se distreaza toti, contractiile se indesesc, sint la un minut, incep sa respir pentru ca mi se facuse putin rau, durerea creste, sint pe masa, doctorul ma intreaba daca simt o apasare spre fund, ii spun ca da (sint putin stresata sa nu se intimple ceva cu copilul si mai mult sa nu fac ceva in mina doctorului cum imi povestise o mamica ca i se intimplase), ma mai intreaba daca doare rau si ii spun ca nu inca si il aud rizind (chiar nu intelegeam ce ii distra atit!) si cind ma pregateam sufleteste si psihic sa suport pina la capat, indiferent cit va dura, simt o durere puternica citeva secunde si il aud pe doctor spunind „gata, mamico, nici acum nu vrei sa vezi ce e?“. Nici nu intelegeam la ce a spus gata, eu asteptam sa nasc, ma uit la ceas si vad ca e 13 si 18 minute, ridic putin capul sprijinita de moasa si vad un ghemotoc rosu in miinile doctorului si un fundulet si o pasarica rosie-rosie si spun „fetita!!!“ si intreb „numai atit?“ la care doctorul ride din nou si imi spune „da, de ce, mai vrei, restul pastram pentru urmatorul“. Mai aud o asistenta spunind „ce fetita, asta e fatoi, are 3.800“ si imediat aud un tipat ascutit si imi dau lacrimile, era copilul meu (nu mi l-au pus in brate din pacate). Mai apuc sa intreb „are tot ce-i trebuie?“, doctorul ma terminase si pe mine si pleaca rizind la alta nastere, spunind din usa celorlalti ca a fost o nastere care l-a binedispus pentru toata saptamina. Si uite asa am nascut eu in 18 minute! Doresc din tot sufletul tuturor mamicilor o nastere ca a mea!
Dupa citeva ore am coborit din pat si ferindu-ma de asistente, m-am dus sa o vad ca nu mai puteam de dorul ei si eram mai ales curioasa sa vad ce am facut! Mi-a adus-o o asistenta, era mica si dormea, mi-a pus-o in brate si mi-a spus ca pot sa o pup daca vreau, am privit-o, avea o bonetica de cirpa alba pe cap care o facea sa arate tare neajutorata... si atunci am simtit pentru prima data ca am nascut si poate ca nu l-am vazut pe Dumnezeu, dar sigur am atins cumva divinitatea in acea secunda. Am pupat-o usor pe obraz, a zimbit usor prin somn, nu mi parut nici frumoasa, nici urita, ci doar simteam ca e a mea, ca eu am facut-o si mi se parea minunat. Am plecat zimbind, eram mamica, in sfirsit, am ajuns in salon, m-am intins pe pat si m-am rugat asa cum nu o facusem niciodata poate pina atunci sa fie sanatoasa si sa aiba o viata frumoasa, iar pentru mine m-am rugat sa ma ajute sa fiu mamica pe care si-o doreste si de care are atita nevoie... si am adormit cu chipul si zimbetul ei in minte.

Daca tot v-am tinut atit de vorba, hai sa va mai spun ceva. Eu am crescut mai mult la tara si acolo, dupa cum bine stiti, circula tot felul de superstitii si vorbe, ca femeia stie intotdeauna ce poarta in burtica, ca viseaza copilul in timpul sarcinii si in vis el arata exact asa cum va fi el, ca viseaza ceva legat de nastere (Dumnezeu ii da putere prin acel vis) si multe altele. Ei bine, nu stiu cit de tare credeam ce tot auzeam pina am ajuns eu in aceasta situatie, cred ca mai mult nu credeam, dar acum pot spune ca o farima de adevar exista. Eu am stiut ca e fetita, desi cred ca imi doream mai mult baietel pentru ca noi sintem foarte multe fete in familie si toata lumea imi spunea ca voi avea baiat ca aveam burta imensa. Si am visat-o in timpul sarcinii de doua ori, nu cum arata, dar pe aproape: o data pe la trei luni cind mi-a vorbit si mi-a spus ca ii este foame si vrea piine cu unt, nu am vazut-o (ma credeti sau nu, m-am trezit din somn si m-am dus sa maninc piine cu unt si acum Agata imi cere cel putin o data pe zi „pi“ cu „u“), dar i-am auzit clar vocea si sincera sa fiu, mi se pare ca cel putin aceeasi intonatie cu cea de acum. Si al doilea vis a fost cu doua saptamini inainte de nastere si am visat aproape asa cum a fost nasterea (mai putin durata ei!) si m-am trezit foarte bine dispusa a doua zi si i-am spus sotului meu (si el chiar m-a crezut pentru ca are incredere in ce simt oamenii sau in ce viseaza), ca vom avea o fetita grasa si rosie (in vis era rosie!) si ca nu imi mai este asa de frica de nastere.

Cornelia, mamica Agatei



www.dropshots.com/aurice#date/2008-08-01/23:13:33" target="_blank">Nasterea Tudorei

Mi-a fost frica la nasterea a doua tocmai pentru ca prima a fost extrem de usoara. Mi-am zis ca daca mamicile care au avut prima nastere graa si a doua usoara, atunci la mine ar putea fi invers. Dar avea sa fie altfel ce-i drept, dar mult mai usoara decit prima...
Da' stati sa vedeti...

M-am trezit cu niste dureri usoare de spate pe la 5.40 dimineata, m-am dus la baie, m-am intors inapoi pe canapea (ca numai acolo am dormit ultima luna), tot nu ma simteam bine, am atipit pret de vreun sfert de ora, m-am hotarit sa-l trezesc totusi pe sot, care s-a intors pe partea cealalta, m-am dus din nou la baie si am vazut ca imi curgea singe pe picioare... am tipat: Octav, nasc! Sare speriat in picioare, cica: unde, cind, cu cine? Acum, daca nu mai duci mai repede la spital. Ai contractii? Nu, dar nasc, simt cum impinge. Stai linistita, imi spune el atoatestiutor, ca daca nu ai contractii nu ai cum sa nasti! Am iesit precipitati din casa (nici dus nu am mai facut, cum imi propusesem), era 6.40. In masina ma apuca niste contractii usoare si simt cum imi vine sa imping... masina care se opreste din mers brusc, de mi-a venit sa urlu, ma si vedeam nascind in masina (era aia veche si stresul meu din ultimele luni a gfost ca ne va lasa exact in drum spre spital). In fine, dupa 5 minute porneste, ajungem la spital, era in jur de 7, pe mine ma apuca contractiile alea din 3 in 3 minute, respir ca sa pot controla durerea (dar nu erau chiar insuportabile), renuntam sa mai luam liftul, chemam un infirmier, ma pune pe un scaun cu rotile si ma urca cu liftul de serviciu pina la sala de nasteri. Sint rapid instalata, era 7.10, toti se invirteau in jurul meu, eu imi spuneam ca nu pot sa nasc chiar atit de repede, ca nici contractii ca lumea nu am... vine doctorul de garda, dilatare 9 si se vede capul!!! Ma muta pe masa de nasteri, se rupe apa si ma apuca contractiile alea dureroase, pe care le asteptam. Deci, nasc, totusi! Toti intra intr-o miscare nebuna in jurul meu, Octav se aseaza pe un scaun... obosit, o infirmiera se ia de el, il imbraca in halat si il pune la marginea patului, sa ma tina de mina si sa-mi stearga fruntea. Era 7.17 (aveam ceas pe perete, ca si la Agata)... sus pe tavan era o oglinda mare, vedeam totul ca intr-un film, toti strigau ca in comedia aia cu negri: push, push... pina si Octav a intrat in ritmul lor... mie imi venea sa rid si ma gindeam la film si-mi imaginam cum ar fi sa se apuce toti de dansat pe melodia rap din film, ma uit sus si vad tot... capul, care ajungea pina la iesire si cind credeam ca iese se termina perioada de contractii si el se retragea la loc si o simteam pe Tudora cum se urca sus de tot in burtica... si tot asa de vreo 3 ori... La 7.20 a iesit, ajutata un pic de doctor, Octav s-a trezit cu un foarfece ca sa taie cordonul, aud chitaitul pe care il asteptam infrigurati... si peste nici 5 minute i-a fost pusa sotului in brate, fara nici un comentariu! Deci, nasterea adevarata de la contractiile puternice pina la expulzare a durat in jur de 10 minute. Dupa ce m-au aranjat si m-au schimbat, m-au mutat pe un pat si mi-au dat-o in brate, s-a uitat atit de profund la mine cu ochisorii ei cei negri, incit m-am simtit nevoita sa-mi ridic mina si sa-mi asez parul si i-am spus cit am putut de dragastos (dupa o nastere atit de grea!): mami sint! Si i-am bat titzica in gura si a inceput sa suga (nimic, bineinteles) imediat si a adormit, asa in brate, uda si calda! Doamne, ce emotionant a fost! Mai ales din cauza oglinzii si a prezentei sotului! Apoi a dus-o sotul la primele analize si cind s-au intors pe la 8 fara un sfert, cu gindul sa ma ajute si pe mine, credea ca mi-e rau... eu infulecam de mama focului. Imi adusesera astia micul dejun si ma pocnise o foameeee, asa ca bagam in mine ca in... spital. Noi doua adormim una linga alta, sotul pleaca dupa alte lucruri trebuincioase si... masina se opreste si nu a mai pornit, a trebuit sa o remocheze si sa o duca la un garaj sa o repare. Deci stresul meu legat de opritul masinii in drum spre spital nu a fost chiar nefundamentat!

Si daca la Agata am visat nasterea si ca e fetita, trebuie sa va spun ca si la Tudora am avut un vis. Cu mult timp inainte de nastere, cind avea vreo 4 lunisoare in burtica lui mami, inainte de ecografia de la acea virsta si cind inca mai speram ca poate-i baietel, am avut un vis scurt si cuprinzator: se facea ca aveam doua fetite, una era Agata, dar mai mare un pic si una mica, neagra, slabuta, cu figura asiatica, ce semana perfect cu tati! In primii doi ani, cine a vazut-o si il stie si pe sot, poate sa confirme ca semana suta la suta cu taticul ei!

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA



www.dropshots.com/aurice#date/2008-08-01/23:32:13" target="_blank">Nasterea lui Lisandru ...si atit!

Aici incep cu visul (mi-ar fi placut sa gasesc exact postarea de atunci, cind am visat, pentru ca imi aduc aminte ca l-am povestit fetelor de la subiectul Tudorei... daca cineva da peste el din intimplare, poate ma anunta si pe mine si il lipesc aici).
Oricum, pe scurt: cu doi ani si ceva inainte de nasterea care va fi povestita mai jos, cind cel de-al doilea copil era inca un bebelus mic si scump si cind numai in cap la tati exista dorinta de a mai face inca un copil, cu speranta ca de data asta va iesi si baiatul mult dorit (nu ca nu ar fi topit dupa fetele lui, dar orgoliul masculin!), am visat ca aveam trei copii: Agata, Lisandru si Andrei! (mult timp l-a chemat asa, pentru ca asta era numele care imi placea mie sau Iancu, pentru ca asta era numele preferat al sotului).

Dupa ce simbata si duminica am avut un fel de contractii neregulate si nedureroase, simbata insotite chiar de o stare de rau, luni de dimineata m-am simtit dintr-o data foarte bine: usoara ca un fulg, cu chef de treaba, zimbitoare, m-am spalat, m-am ferchezuit, m-am machiat (!!!), am facut poze la burtica, am stat de vorba cu voi... Si, tinind cont de faptul ca Octav era sigur de vreo saptamina ca nasc luni si de ceea ce a zis doctorul la ultima vizita, cind ma plingeam cite ma dor, ca atunci cind ma voi simti foarte bine... nasc... pe undeva aveam si eu o presimtire ca mult nu mai e. M-am dus dupa fete, am stat un pic la aer, in parc, am venit pe jos acasa. Pe drum, Agata ma intreaba daca e adevarat ca bebelusii pot iesi din burta si printr-o operatie, ia mama ceva ca sa nu simta nimic si doctorul taie burta si il scoate pe bebe pentru ca nu era bine asezat ca sa iasa singur (va dati seama ce discutii au copiii de 6 ani si ceva la scoala, in pauze!). Ii spun ca da, ii explic toata procedura in cuvinte cit mai simple si ea imi spune ca tare ar vrea ca bebe sa iasa singur, cum au iesit si ele si sa nu-mi taie doctorul burta. Ma intreaba cind iese bebe, ii spun ca miercuri ar trebui, dar nu se stie, poate iesi mai devreme, dar poate iesi mai tirziu, iar Agata concluzioneaza scurt ca s-a cam plictisit sa il astepte si ca ea vrea sa iasa astazi... Zimbesc si ne vedem mai departe de programul nostru: ajungem acasa, le dau sa pape, facem lectiile, ne jucam, vine tati si le preia iar eu plec la curs. Acolo aflu ca trebuie sa stau patru ore in loc de trei (recuperarea de dupa greva), ma apuca un pic panica si ma gindesc daca am facut bine ca am venit, ca poate era mai bine sa stau acasa. Incepe cursul si uit de framintari, dar pe la 10 simt ca se intimpla ceva, bebe e mai agitat, nu ma doare inca nimic, dar dupa ultima vizita la toaleta, ceva e... altfel. Ma hotarasc totusi sa plec inainte de sfirsitul cursului, ii spun profesoarei si ies. Ajunsa la metrou, il sun pe Octav sa se pregateasca totusi, ca simt ca sint pe aproape. Ma urc in metrou cu o oarecare frica, dar ma gindesc ca nu e decit un sfert de ora si inca cinci minute pina acasa si apoi sint linga Octav, deci in siguranta. Ies de la metrou si dau nas in nas cu o vreme... ploua cu gheata sau ningea cu apa, ca nu pot sa precizez si batea un vint din ala canadian, pe la toate colturile. Ajung in sfirsit acasa unde gasesc o Agata adormita, dar un tati obosit de agitatia Tudorei, care ziceai ca are un motoras la gurita si altul la fundulet. Imi sare in brate, ba ma pupa, ba ma ciupea, imi tot spunea tot timpul bita mine (iubita mea), nu mai vrea sa doarma linga tati, vrea cu mami... pe la 10.45 reusesc in sfirsit sa-i opresc motorasele si imi adoarme epuizata in brate. Ma duc sa-mi incalzesc un castron de ciorbita la care visasem toata dupa-amiaza, apuc sa iau citeva linguri si, cind ma ridic sa-mi mai iau o felie de piine, simt ca e gata, nasc... Nu pot sa spun exact de ce am simtit asta, ca nu era vreun semn anume, dar asa mi-am zis: nasc! Ma duc spre dormitor, cu gindul sa-i spun lui Octav ca ar fi bine sa ne pregatim totusi, dar pina ajung acolo se schimba multe... Incep sa simt si fizic ca nasc, ma uit la ceas, e 10.50, am o prima contractie usor dureroasa, il trezesc incet si ii soptesc ca vine, el ma intreaba cine si apoi sare din pat ca ars... am o a doua contractie, ma uit la ceas, e 11... Ne gindim ca ar trebui sa trezim fetele si sa le imbracam, dar simt cum incepe sa curga ceva, nu era chiar apa, dar ceva era... ma duc spre baie sa fac un dus, dar deodata imi dau seama ca nu voi avea timp nici sa ma spal, nici sa le sculam si pregatim pe fete, contractiile nu sint foarte dureroase, dar sint la 5 minute, simt ca ma dilat... intru in panica si ii spun lui Octav sa sune pe oricine dintre prietenii care stau mai aproape si sa vina repede-repede. M-am gindit si ca le speriem pe fete si la vremea de afara, dar pe undeva eram sigura ca erau prea multe de facut si noi trebuia sa iesim din casa cit mai repede, daca voiam sa nasc in spital. Gasim o prietena disponibila, la 11.30 e la noi, la 11.40 eram in sfirsit in masina, cu contractii serioase si regulate din 3 in 3 minute, nu din alea insuportabile, dar destul de dureroase. La 11.50 intram in spital, ajungem la etajul dorit, dau copia dupa dosarul medical si toti se apuca sa completeze fise... Disperata, ii fac semn lui Octav si ii spun sa le transmita doamnelor ca eu nu cred ca e timp de completat formulare, ca le rog sa nu se uite ca abia am venit, ca eu nasc repede... Ele zic ca mine, dar fac ca ele, doar nu tipam de durere si nici nu aveam apa rupta... Octav se duce la una din ele si ii repeta, in franceza, ca nevasta lui naste repede de obicei, respectiva doamna da din cap si continua sa scrie... La care Octav, o opreste cu o mina din activitatea ei si cu ochii in ochii ei ii spune de data asta in engleza, ca poate intelege mai bine, si foarte ferm: doamna, cind spun repede, repede inseamna foarte repede! Doamna lasa formularul important din mina si grabeste un pic ritmult pregatirilor. Pina la urma ma vad instalata intr-un salon, schimbata, aranjata in pat, ma uit la ceas: 12.05. Contractiile sint tot la 3 minute, dar mai dureroase, inca suportabile, ceea ce le face pe cele care se invirteau in jurul meu sa nu schimbe deloc viteza cu care ma pregateau, asa ca sint nevoita sa le mai rog inca o data sa se miste mai repede ca nasc. Se uita la mine cu atitudinea lasa, ca stim noi mai bine... Una din ele imi explica ca trebuie sa asteptam, ca poate dura si doua ore pina se intimpla ceva (la altii doamna, spune Octav, care intrase si el in panica, stia el ce stia). Ma intreaba daca vreau epidurala sau nu, eu ii zic ca e prea tirziu, nu va avea timp sa prinda, din nou se uita la mine cu acel aer atoatestiutor... Intre timp vine doctorita de garda, se pregateste sa ma consulte: dilatatie 6! Woau! Ceasul arata 12.15, le vad cum incep sa se miste in viteza, ma pregatesc, incep contractiile insuportabile, una din infirmiere imi spune ca ele pleaca si imi arata butonul pe care sa apas cind simt ca apasa pe fund... O apuc de mina disperata si ii spun: acum!!! Nu ma crede, imi repeta ca atunci cind apasa tare pe fund, eu ii spun iar ca acum, o intoarce totusi pe doctorita din usa, eu ma uit la ceas - e 12.20, aceasta se uita din nou si ii aud vocea gituita de emotie (era tinara si neexperimentata si se vedea ca am luat-o prin surprindere): naste, se vede capul... are parul negru!!! Se aduna toti in jurul meu, imping o data, o infirmiera numara, respir, inca o data, numara din nou, respir si inca o data... si gata!!! A iesit!!! Ma uit la ceas: 12.27. Sapte minute de durere crunta, urmate de unul de fericire maxima: mi-l dau in brate!!! Asa ud si murdar de toate alea, tati ii taie cordonul, eu il controlez ca vad daca are ce stiam eu intre picioare (ca sa ma linistesc)... si apoi imi dau lacrimile... era atit de mic si de frumos!!! Celor din jurul meu inca nu le venea sa creada ca se terminase si parca nici mie! Printre felicitari, aud pe cineva intrebind daca avem nume: eu raspund nu, sotul da! Ma uit la el mirata, avusesem noi o discutie mica in jurul unuia dintre nume, dar ramasese in coada de peste si altul nu mai aparuse. Si il aud pe Octav: Lisandru! Ma uit la mogildeata din brate, repet Lisandru... si spun da, Lisandru, asta e! Mi s-a parut in acel moment, asa cum imi spusese cineva la Sezatoarea canadiana, ca era cel mai frumos nume pentru cel mai frumos copil! Mi-l iau pentru primul consult, nu reuseau sa-l curete de secretii si nu plingea, scosese un scincet, dar toti asteptam mai mult. Intreb ce se intimpla, mi se spune ca e normal, pentru ca a iesit atit de repede nu a apucat pe traseu sa respire si acum trebuie curatat bine de secretii. Mai aud un scincet, dar nu putea fi numit plins, desi cei care il ingrijeau isi terminasera treaba. Infirmiera principala il ia, il infasoara bine in scutecel si mi-l pune in brate: nu plinge, de ce sa plinga, e un copil fericit, nu a suferit la nastere, a iesit fara traume, acum e in brate la mami, de ce ar plinge!?! Mi-l da, era si mai mic asa infasat, isi sugea de zor minutele, asa ca ii pun titzica la gurita si surpriza, o ia la tzocait ca si cum asta facea de cind lumea. Si la fel ca dupa celelalte nasteri, dar de data asta ca si cum treaba e incheiata, sotul ma pupa pe frunte, apoi imi ia mina cum numai el poate sa o ia si mi-o pupa tandru si cu ochii la mogildeata care tzocaia in brate, imi spune: saru'-mina, nevasta, ai facut o treaba tare buna! Ma transfera in salon cu minunea mica in brate, motzaind cu titzica in gurita, tati il ia si pleaca la primul consult detaliat, iar eu ma relaxez zimbind fericita: s-a terminat!!!

www.dropshots.com/aurice#date/2008-08-01/23:32:14" target="_blank">CORNELIA, mami de www.dropshots.com/aurice#date/2008-03-21/11:24:31" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:56" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:45" target="_blank">LISANDRU

adriana spune:

Hehe, ce fericire... Pai mai mami, cu asa nasteri sa tot faci copii.
Sa va traiasca.. cu totii, sanatosi.

---

Mamica de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006

mariana_1976 spune:

Nelia, nici nu stii ce bucuroasa am fost sa dau de povestirile tale astazi!
Multe multe felicitari pentru cei trei copilasi cu nume atit de frumoase si deosebite! Imi asa de pare bine sa aflu ca ai avut niste nasteri naturale care s-au desfasurat rapid si fara probleme.
Va doresc sa fiti intotdeauna o familie fericita si implinita!

(apropo de vise, eu cica nu prea cred in ele, dar nu stiu cum s-a aranjat ca am visat corect "genul" a trei dintre copilasi...)

mihaelk spune:

M-am delectat citind niste povesti taare frumoase. Sa va traiasca tu's trei si sa va aduca numai bucurii

Deianira spune:

Felicitari pentru cei 3 copilasi minunati , am vazut si poze, sunteti niste frumosi .

Si pentru mine familie ideala e cea cu 3 copii, inati doua fetite si apoi un baietel, asa vad eu treaba .

---

edit: foarte inspirate numele copilasilor.

Tala spune:

frumoase povestiri....se vede ca v-a binecuvantat Dumnezeu. Sa fie sanatosi puiutii si voi cu totii fericiti!

EvaF spune:

Extraordinare povestile tale, Nelia! Wow! Eu sunt la prima sarcina, fff usoara sarcina, si daca as sti si ca nasc la fel de usor ca tine as face cinci copii

Felicitari si sa iti traisca toti trei puii, sa se faca mari si frumosi!!

Tu ai facut sport in timpul sarcinilor sau activitate fizica ff multa? Cum iti explici ca nasti asa usor? (pe langa faptul ca te-a binecuvantat Dumnezeu) Mama m-a nascut fff repede dar oare se mosteneste aceasta sansa? La tine in familie femeile nasc repede?

33+ LUCA

Atat mai este pana vine !!!!

AMR 48 ZILE!!!

---

“Everything is possible for him who believes.” (Mark 9:23)

nelia spune:

Multumesc pentru felicitari!

EvaF, nastere usoara si bebelus sanatos iti doresc! Ce amintiri placute imi stirnesti cu AMR-ul... si eu faceam la fel. Nu stiu daca se mosteneste, la mine in familie femeile sint fertile, ramin repede insarcinate, cam toate, dar de nascut nu toate au nascut la fel de usor. Am o sora care a nascut usor (oricum, eu am batut recordurile in familie si la durata nasterii si la cea a alaptatului), mai am o verisoare, o alta sora a nascur foarte greu prima data, dar era aproape ca a nascut in poarta spitalului a doua oara, mai sa scape copilul nu alta... Nu, nu am facut sport, dar am mers ff mult pe jos, zilnic minim o ora, indiferent de vreme (obligata, pentru ca luam fetele de la gradinita/scoala, dar si din placere). Si am mai facut si citeva exercitii zilnice, de 2-3 ori pe saptamina mai mult, ca ma obliga sotu'... dar nu pot sa ma laud ca am fost chiar o sportiva. Asta daca nu pun la socoteala munca din casa si alergatul dupa copii...

www.dropshots.com/aurice#date/2008-05-29/18:19:47" target="_blank">CORNELIA, mami de www.dropshots.com/aurice#date/2008-03-21/11:24:31" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:56" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:45" target="_blank">LISANDRU

maitreyi spune:

hehe...Slava Domnului pt nasterile usoare si felicitari pt comori. sunteti o familie frumoasa

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne

Pozele Alexandrei

andreea81 spune:

Nelia, ai o familie superbaaaaa! Sa iti traiasca toti copilasii si sa avem si noi, viitoare mamici, nasteri macar pe jumatate de usoare ca ale tale!

lorelei_19 spune:

Woww, chiar toate trei nasteri record si aproape fara dureri!!! asa sa tot nasti.
Superbe povestile, sa va traiasca minunile si sa va aduca multe bucurii