Despre educatie (split la 1 2 3 Magic)
Raspunsuri - Pagina 3
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui coraly
Gazella, ai putea sa-mi spui niste titluri de carti din care te-ai inspirat in educatie? Sau niste linkuri eventual.
Dac-ar fi sa raspund eu la-ntrebare (da, da, stiu ca nu eu am fost cel vizat, si ca la scoala se-nvata cum ca nu-i slobod sa raspunzi ne-ntrebat, etc., etc.), as zice: cartile scrise de Alfie Kohn si John Holt.
Din Kohn, am citit doar www.bookcloseouts.com/default.asp?R=9780743487474B" target="_blank">Unconditional Parenting -- scrisa intr-un stil accesibil, clar orientat inspre parintele lipsit de studii de specialitate. (Are insa si o multime de referinte inspre diverse studii psihologice, pentru cei neconvinsi de literatura "populara".) Probabil ca unii de p-aci ar boteza-o "The Flower-Power Bible", dat fiind ca face apologia unei relatii de iubire neconditionata din partea parintilor pentru copii. (Care e, in mod normal, returnata cu virf si indesat de catre copii...)
Din Holt am citit aproape tot, insa cartile sale sunt mai putin orientate inspre "parenting" si mai mult inspre "education".
A.M.
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui simali
Eu spun de pilda cand trage de timp la baie dimineata spun “daca nu te grabesti chiar plec fara tine”;
Este un fel de mesaj de care daca nu abuzezi transmite copilului “chiar exagerezi”.
De aceea am spus ca se poate spune orice copilului, nu este obligatoriu sa folosesti 1,2,3.
Nu vad nici o problema in a-i spune copilului sa se grabeasca si care sunt consecintele in cazul in care nu o face (i.e. pleci fara el). E clar ca lumea nu se-nvirte in jurul lui si trebuie sa realizeze si el treaba asta cumva.
Dar totusi, vad o diferenta enorma intre a-i spune pruncului care e problema si a insista in rezolvarea ei, si a face apel la o conditionare (+ amenintare) cum e cazul cu "1, 2, 3".
Sigur ca mai toti parintii isi doresc sa aiba un "buton magic" pe care sa apese si copilul sa se conformeze ca prin minune, fara ca parintele sa-si mai raceasca gura sau sa-si incoarde nervii. Insa butoane d-astea n-au decit personajele intruchipate de Schwarzenegger 'au alti androizi de prin Star Trek, nu si puiutii de oameni. Asta, desigur, atita timp cit nu incearca sa-i conditioneze prin pedepse sau recompense. (Apropo, nu mi-s mare fan nici al rezolvarilor de genu' "Hai, puiu mamii, daca iesim pe usa-n cinci minute iti dau ciocolata-n masina... al'fel, puneti pofta-n cui...".)
quote:
citat din mesajul lui simali
----------------------------------------------------------------------------------
Ei bine, eu unu' am prea putina simpatie pentru o regula care cauta doar sa faca viata mai usoara parintelui (profesorului, etc.) in detrimentul copilului
---------------------------------------------------------------------------------
Desigur, desigur… De exemplu regula “nu intra cu noroi in casa” are darul sa faca viata mai usoara mamei si sa-i ingreuneze viata copilului – chiar trebuie sa faca efortul sa se descalte la usa… Saracul…
Bine, bine... inlocuieste "regula" cu "metoda" in ceea ce am spus, si mai incearca o data.
quote:
citat din mesajul lui simali
Exista in managementul profesionist o metoda decizionala numita “metoda minimizarii regretelor”.
Adica:
- “daca fac asa o sa am consecinta 1”
- “daca fac invers o sa am consecinta 2”
Care decizie o sa-mi smulga cele mai multe regrete?
Exista in managementu' profesionist (sau ne) ceva gen "metoda ignorarii regretelor"? Adica una in care dupa ce te gindesti (sau nu) la consecinte, vine alt manager (mai mare, mai tare, mai incruntat) si te anunta ce s-a decis, eventual iti da si trei secunde timp pentru a-ti manifesta entuziasmul spontan pentru cele hotarite (sub amenintarea ca te da afara daca ai ceva de comentat)? Caci cam asta ar trebui sa fie echivalentu' metodei "1, 2, 3" in lumea afacerilor...
quote:
citat din mesajul lui simali
Si sa sti, Amoga, ca atatia oameni atatea raspunsuri. Unii oameni nu pot trai cu ceea ce tu poti trai.
Sunt foarte convins de asta. Insa eu n-am oferit o reteta universala (cum banui ca-si prezinta metoda promotorii "magiei la comanda"), ci doar un contra-exemplu.
Ramine de datoria fiecarei familii sa gaseasca metodele care functioneaza pentru ei. In ce ma priveste, pot doar sa sper ca metodele gasite vor fi privind copiii ca pe niste persoane demne de respect. Or', "1, 2, 3" nu-mi pare a se incadra la categoria asta.
quote:
citat din mesajul lui simali
Si de aici pleaca totul atunci cand unii au nevoie de educatie pentru copiii lor si altii nu au.
Pot doar sa-mi inchipui ca aici bati un apropo vizavi de "nevoia de scoala", nu de educatie, si de pozitia-mi afirmata pe altundeva cum ca nu mi-s mare fan al acesteia (a scolii, cum ar veni). Daca asa e, atunci nu trebuie decit sa faci efortul sa decuplezi conceptul de educatie de cel de scoala, dupa care probabil o sa-ti fie mai usor sa accepti diversitatea de optiuni in ceea ce o priveste pe cea din urma (scoala, ca sa fie limpede).
Daca insa nu e asa, si chiar ai vrut sa spui educatie (nu scoala), atunci nu inteleg sensul afirmatiei tale. Nu-mi amintesc pe nime' pe aceste forumuri care sa afirme ca n-ar fi nevoie de educatie in viata oamenilor.
A.M.
ps/ Imi pare ca in "Unconditional Parenting" a lui Kohn ('au in careva articol de-al lui?), zicea acesta de problema pe care o avea cu copiii sai in a iesi la timp din casa dimineata. Abordarea lui a fost sa faca un "consiliu de familie" (parinti + copii) in careva seara in care a prezentat problema si a invitat pe toata lumea la discutii in vederea gasirii unor solutii. Unul din copii a venit cu observatia ca imbracatul ii ia prea mult timp dimineata, si ca ar fi atit de mult mai simplu daca s-ar putea culca imbracat inca de cu seara. Si nimeni n-a avut nimic impotriva unei astfel de solutii. (Aci profesionistii "1, 2, 3" poa' sa sara cu comentarii ironice si ridicatu' in slavi a nevoii pentru dunga de la uniforma... :-).) Nu-mi amintesc daca a zis ca asta s-a dovedit a fi sau nu cu adevarat solutia finala.
Ceea ce mi-a placut mie in abordarea lui Kohn a fost modul democratic in care a pus problema. Nu a decretat ca-n zori tre' executat X, Y, Z in nu stiu ce ordine si nu stiu cite minute, ci s-a pus fain frumos la discutat cu toti cei implicati. Ba chiar i-a si invitat sa faca parte din procesul de gasire a unei rezolvari, aratindu-se deschis oricarei propuneri, oricit de neortodoxe. Pot doar sa-mi inchipui ca cu cit copiii sunt mai implicati in astfel de decizii, cu atit devin mai responsabili in ceea ce priveste problemele discutate.
Andrada spune:
Orice metoda functioneaza in limitele incarcaturii si scopului pe care il au in final.
Daca scopul e numai sa fii gata dimineata atunci il poti imbraca de seara, isi poate lua breakfastul in autobuz si spala pe dinti in curtea scolii. Daca insa scopul final e sa capete notiunea timpului si a unei anumite "urgency" asociata cu activitatile umane, metoda imbracatului de amiaza pentru dimineata devine numai temporara.
La fel, la metoda 1,2,3, nu numaratul e important ci tocmai ce urmeaza dupa acel 3. Un copil de 5 ani de ex nu are notiunea timpului dar daca stie ca la sfirsitul numaratului nu mai e timp pentru un capitol din povestea preferata, va incerca cel putin emfatic sa isi termine imbracatul in pijama pina sa ajungi la 3.
Orice metoda pina si cea democratica poate deveni si joc si tortura, cum spuneam e important ce pune in spatele metodei fiecare parinte.
De ex un copil poate fi " sfisiat" de un consiliu de familie zilnic ptr fiecare amanunt din viata lui de la felul in care maninca pina la timpul care ii ia dimineata sa isi incheie geaca.
Astea sint genul de discutii care in general ar trebui rezervate situatiilor rare si serioase.
A
dianocica spune:
mei, andrada, pe cuvantul meu ca eu nu te inteleg. deci unde vrei sa ajungi? omul(AM) spune ca a fost o chestie relaxata, unde se pune problema intr-un mod cat de cald posibil, se cauta solutii impreuna, tu spui ca se poate ajunge la 'sfasiat' copilul. ca orice poate deveni nasol, in functie de ce are in spate. si acum te intreb eu pe tine: printre cei care incearca acest tip de educatie, libera, si pe care ii ai in aceasta discutie in tabara 'opusa', unde ai vazut interese ascunse. ai vazut ca se fac ca-i ofera libertate ca mai apoi sa i-o scoata pe ochi? ca, de fapt, voiau sa-i invete obedienti? unde e diferenta aia intre ce spui si ce e in spate, in cazul pe care tu vrei sa il contesti cu orice pret, cel al educatiei libere?
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
simali spune:
quote:
Daca scopul e numai sa fii gata dimineata atunci il poti imbraca de seara, isi poate lua breakfastul in autobuz si spala pe dinti in curtea scolii. Daca insa scopul final e sa capete notiunea timpului si a unei anumite "urgency" asociata cu activitatile umane, metoda imbracatului de amiaza pentru dimineata devine numai temporara.
quote:
Daca privesti problema prin prisma metodelor de educatie bazate pe studii antropologice (observarea grupurilor de cimpanzei e la moda astazi) punctualitatea nu conteaza; ea este o inventie a societatii moderne si o sursa de stres pentru copil si pentru om, in general. Maimutele nu aveau ceas. Omul, in ticalosia lui, a inventat fel de fel de chestii si ne-a indepartat de mama-jungla in care ne era atat de bine mancand banane si leganindu-ne in copaci cat e ziulica de lunga.
alice
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui Vic
Parerea mea personala legata de metoda 123 este ca trebuie folosita numai in situatii in care efectiv nu e alta solutie, dupa ce s-au aplicat deja alte metode.
Intotdeauna merge alta solutie; trebuie doar mai multa rabdare si-ntelegere.
"1, 2, 3" e o metoda care se bazeaza pe crearea unei conditionari, a unui gest reflex. La fel ca si-nvatatul la olita. Prin urmare, nu poti sa pui in practica aceasta metoda decit invocind-o in mod repetat, pina ce se creaza reflexul (de supunere fara cricnire). Nu e genul de metoda la care apelezi de doua ori pe an. Asadar, daca decizi sa folosesti metoda, o sa trebuiasca sa o faci des si consistent.
In plus, judecind dupa repezeala cu care parintii aplica numaratoarea, reflexele par sa se formeze si in sens invers -- adica la parinti, nu (numai) la copii. (La fel ca-n bancu' ala in care se zice ca Pavlov a continuat sa duca mincare ciinelui fo' doua saptamini dupa ce acesta murise.) La orice mica nesupunere a copiilor, parintii nu mai cauta sa explice, sa negocieze, etc. Aplica "magia" si toata lumea-i linistita. Simplu si rapid. (Mai ales rapid, ca doar sunt contra-cronometru, n-au timp s-astepte coptu' bananelor.)
quote:
citat din mesajul lui Vic
Aseara, insa, am experimentat pe copilul meu de 7 ani metoda cu numaratul, mai mult sa vad cum reactioneaza, caci ne intelegem fara. I-am zis ca vreu sa fie in pat pana numar la 4. Pustiul a luat-o ca pe un joc, s-a amuzat copios, si a avut grija ca la fiecare numar sa se apropie de pat, iar la 4 sa fie gata invelit. Ba chiar la un moment dat am vrut sa ma opresc, si sa-l felicit pentru cat de repede si frumos s-a culcat, iar el mi-a zis: "Nu, continua, nu te opri". Asa ca am continuat, numarand cu jumatati si trei sferturi de numar.
Pai ce povestesti tu acilea nu e deloc "1, 2, 3". E un joc inspirat de metoda asta, nicidecum o confruntare reala intre copil si tine.
Daca chiar vrei sa experimentezi (desi, eu unu' n-as recomanda) va trebui sa gasesti momente in care copilul vrea insistent ceva anume, iar tu ii interzici ceva-ul cu pricina. Si sa faci asta in mod repetat, zile la rind. Al'fel, e ca si cind declari ca ai un bebe "toilet trained" dupa ce, jucindu-se dezbracat prin camera, a facut din nimereala pipi in olita :-)...
A.M.
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui simali
Si s-a spus pe acest subiect ca educatie=dresaj; de multe ori, nu o data.
alice
S-a spus despre metoda "1, 2, 3" c-ar fi dresaj, nu despre educatie. O diferenta nu neaparat sesizabila de toata lumea, ce-i drept.
A.M.
ruxij spune:
quote:
citat din mesajul lui gazzella
recunosc ca am ramas tampa, dar asta e numai problema mea
strict la intrebarea ta, nu da rezultate pe termen lung
da, stiu, vroiai relatii de la cei care au aplicat-o, eu n-am aplicat-o
dar cum ziceam, exista studii serioase cum ca nu da rezultate (nu ma pun sa scit amu datele ca sa nu dau in lungi polologii :-)))
(in timp mareste agresivitatea, disturbul acela celebru de concentrare, bullismu', etc)
scuze de intromisiune
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
Da' de unde stii ca nu da rezultate si mareste bulismul, scade capacitatea de concentrare si alte prostii, ca vad ca nu ai aplicat-o? Sursa informatiilor?
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui simali
Asa cum a spus si Andrada, pentru unii copii este foarte obositor sa tot trebuiasca sa aleaga.
Este. La fel zice si hotu' cind iti ia pormoneu': "Ii fac un bine omului, ca n-o sa mai trebuiasca sa-si mai bata creierii in a alege cum sa cheltuiasca banu'. Ma sacrific eu sa ma lupt cu aceasta grea povara..."
A.M.
ps/ Te-ai apucat sa-i ca'ti nevasta? Ca-i grea alegerea, si nu treb'e lasata pe umerii lui...
Andrada spune:
Destul de agresiv pentru cineva care crede ca trebuie sa respecti alegerea altora.
Sau cum zicea dr Spleen in "Educatia Floare la Ureche" : "Alegerea macht frei"
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu