Despre educatie (split la 1 2 3 Magic)

Despre educatie (split la 1 2 3 Magic) | Autor: Andrada

Link direct la acest mesaj

Miscarea asta e un fel de 60's pentru copii, un fel de flower power combinat cu revolutia franceza, dragoste, libertate si fraternitate (da mai multa libertate),
Coolio!!!
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

arminad, recunosc ca nu cunosc bine metoda
din putinul cunoscut desprind

quote:
Programul e de fapt vechi, multi parinti spun copilului atunci cand il apuca nabadaile: “Sa incetezi pana numar la trei “ si daca nu urmeaza pedeapsa.


de ce pedeapsa?
de ce sa gandim in termeni de pedeapsa?
nu gasesc ca-i corect fata de copil
este vorba despre grade de toleranta, ale parintelui, ale copilului
copilul are dreptul sa fie tratat cu respect, dar are dreptul si sa-si cunoasca parintele cu tot cu gradele sale de toleranta
unii le au mai mari, altii mai putin si in acest plan ar trebui sa se concentreze eforturile parintilor
un copil poate sa creasca sanatos (parerea mea) doar intr-un climat de acceptabilitate, dar in acelasi timp falsa acceptabilitate duce la probleme atat pentru copil cat si pentru parinte (de dezvoltat daca se vrea)

quote:
Programul in sine e cam asa: parintii fac o lista cu comportamentele de neaaceptat ale copilului (tipete cand nu capata ce doreste, tavaleli si zbierete, refuzul de a se imbraca, etc)


lista eu? pai nu-s in stare sa-mi fac lista pentru cumparaturile de maine pentru simplu fapt ca nu stiu ce are sa-mi lipseasca maine
ceea ce azi poate sa fie tolerant pentru mine, maine poate sa fie de netolerat, masura acestei tolerante fiind data si de starea mea interioara (deci parintele ar face bine sa-si favorizeze seninatatea cum crede el decat sa intocmeasca liste)

quote:
apoi stau de vorba cu copilul si-i explica ca de cate ori le va mai face va primi trei avertismente


de ce trei si nu patru? cum s-a ajuns la trei?
iarasi, este ceva strain naturii individului (tot dupa mine)
pentru ca in timp ce se desfasoara scena poate sa subintre un element nou (stiu eu..., intra tatal lor in casa, ma vede pe mine deja terminata si preia el situatia, acolo unde eu n-am gasit calea sa-l determin sa nu mai stropeasca pe jos poate el reuseste, si atunci ce fac? nu ma opresc din numaratoare?)

quote:
apoi va primi time-out la locul destinat pt. asta( la el in camera, la colt sau un scaun special pt. asta).


un spatiu din casa alocat pedepselor..fara cuvinte

quote:
Avertismentele vin dupa ce ii ceri cu frumosul sa inceteze tipetele sau comportamentul nedorit, si copilul te ignora in mod vadit, atunci zici pe ton ferm “asta e 1”, si-i arati un deget, cinci secunde mai tarziu “asta e 2”si-i arati 2 degete, iar dupa 3, “ai 3 minute de time-out” si-l duci la locul respectiv. Acolo trebuie sa stea atatea minute cati ani are.


cate minute cati ani are de unde ii rezulta autorului?
si pe urma ce faci?
iei copilul, ii spui "gata, te-am pedepsit", te astepti sa fie bun?
deci el a fost rau si eu l-am pedepsit, iar acum este bun
deci discutam in termeni de bun/rau nu in termeni de el copil, la varsta egocentrismului nu ma vede pe mine ca ma cocosez strangand apa, dar nu e rau, nu cauta in mod constient sa ma raneasca, dar si eu trebuie sa ma autoconserv, deci i-l limitez constienta fiind ca l-am limitat, constienta ca plansul, revolta sa este una legitima, de unde i-l las sa-si consume "tantrum"-ul (oricum specific doar acolo unde se locuieste la etajul 5 :-) )avand si intelegerea mea

quote:
Dupa ce a trecut timpul, il scoti de acolo si fara prea multe explicatii va reluati ceea ce faceati inainte de scanadal.


...deci nu discutati nimic, nu s-a intamplat nimic...


arminad, e tot o mancare de peste (tot dupa mine)
pentru ca ai mei plang cand sunt tratati cu forta
deci 3-4 minute daca nu sunt nervoasa, chiar imi pare rau de situatie, de el, dar eu trebuia sa-l iau din strada nu pot sa-l strang in brate atunci cand cauta sa aiba bratele mele?
eu zic ca tot acolo suntem....
cu fii-mea imi vine foarte usor, adica nu reusesc s-o vad rea, deranjanta, mi-e tare draga, dar daca tre' sa intervin intervin si-o strang la piept si se abandoneaza mie..asa dulce
dar daca nu trec cele 2 minute n-ar trebui, ar trebui s-o las sa urle? 2 minute timp in care o vad ca se pierde, ca toate certitudinile ei legate de prezenta mamei se pun in dubiu...
cum se poate simti un copil continut in acele 2-3-4 minute?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inaioana spune:

quote:
Originally posted by Andrada

Miscarea asta e un fel de 60's pentru copii, un fel de flower power combinat cu revolutia franceza, dragoste, libertate si fraternitate (da mai multa libertate),
Coolio!!!
A

L’amore che move il sole e l’altre stelle.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu



Daca tot ne-am nascut prea tarziu pentru flower-power pentru adulti asta e...macar copiii nostri sa o traiasca, maica! Ce sa-i faci si cu frustrarile astea...

Ruxij, daca abordarea Gazzellei ti se pare ok, atunci inseamna ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inaioana spune:

quote:
Originally posted by Andrada

Miscarea asta e un fel de 60's pentru copii, un fel de flower power combinat cu revolutia franceza, dragoste, libertate si fraternitate (da mai multa libertate),
Coolio!!!
A

L’amore che move il sole e l’altre stelle.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu



Daca tot ne-am nascut prea tarziu pentru flower-power pentru adulti asta e...macar copiii nostri sa o traiasca, maica! Ce sa-i faci si cu frustrarile astea...

Ruxij, daca abordarea Gazzellei ti se pare ok, atunci inseamna ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arminad spune:

Gazzella,eu n-am aplicat 1,2,3 asa cum am precizat intr-o postare anterioara ,dar am aplicat pedepse si metode de disciplinare .Dupa mine 1,2,3 nu se plia pe nevoile noastre in totalitate de aceea n-a mers.De aceea nu pot sa fac pledoarie unei metode pe care nu am aplicat-o ci doar vreau sa spun ca acel''dragoste ,libertate si fraternitate 'cum il numea Andrada (mi-a placut )nu se poate aplica la toti copiii.Si ca unor copii le faci un imens deserviciu asteptind sa invete singuri ceea ce e de datoria ta sa ii inveti.
Eu personal sunt multumita de rezultatele obtinute ,acu la 6 ani e civilizat cu adultii si copii ,e politicos ,respecta regulile ,isi cere scuze in timp ce la 3-4 ani plecam din parc plingind dupa o jum de ora si nu puteam sa merg cu el nicaieri din cauza comportamentului.Nu mi se pare deloc nefericit si cu personalitatea stirbita ,ba io zic ca i-a ramas destula ,da sa si-o manifeste fara sa-i raneasca pe altii si sa fie respins
Si oricum subiectu la care umpluram noi n'spe pagini nu era daca sa disciplinam copiii sau nu ci cum fiindca autoarea oricum era convinsa ca trebuie sa o faca.Si probabil ca stie mai bine decit noi de ce .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

quote:
Originally posted by simali

si atunci mama isi ia copilul in plansetele acestuia si-l duce acasa fara doar si poate
dar e o situatie exceptionala, nu?
si atunci unor situatii exceptionale de ce sa le rezervam teorii absurde care sa se aplice periodic, cu fermitate, de la care sa nu se devieze pana la inculcarea copilului?


Eu cred ca este o neintelegere aici. Educatia inseamna niste principii generale (nu poti sa ma lovesti pentru ca nici eu nu te lovesc pe tine)si nu niste reguli absurde batute in cuie si aparate pana la moarte. Eu una nici nu cred ca un om stabil emotional e chiar capabil de asa ceva.

Daca un copil de 6-7 ani a varsat laptele pe jos sau pe masa nu este nici o tragedie; dar el trebuie sa stie ca este responsabilitatea lui sa ia servetul si sa stearga. Idee de baza aici ar fi ca nu este nici o tragedie ca ni se intampla niste accidente, dar ne revine responsabilitatea sa ne asumam consecintele faptelor noastre (la inceput te ajuta mami, daca e mai greu te ajuta in continuare, dar mami nu vine sa rezolve in locul tau si tu te uiti).

alice



recunosc ca aic te-am pierdut
nu mai reusesc sa te urmaresc
esti tot tu cea care ipotizai situatia



quote:
Absolut complet de acord cu teoria. Problema este ca daca ea se dovedeste o adevarata mina de aur in ceea ce priveste nevoile primare ale copilului (masa, dormit, mers, alergat, catarat, etc.) ea nu mai sustine si situatiie in care acelasi copil, firesc, doreste sa stea in parc 7 ore in ciuda faptului ca mama se simte foarte rau si trebuie sa mearga acasa. In aceasta situatie copilul, asa cum este normal pentru puiul de om, este centrat pe sine, pe nevoia lui stringenta de a-si produce placere. El nu poate intelege suferinta mamei si motivul pentru care ea chiar TREBUIe sa mearga acasa. Dar mama stie. Si trebuie sa se comporte in consecinta. Nu sa stea in parc pana cade jos doar ca sa nu traumatizeze copilul. Pana la urma daca mama e bolnava cine mai are grija de copil?


si la fel zic si io
daca mama cade doborata de boala, nu are un loc unde sa gaseasca adapost, umbra, hrana, confort copilul cum mai face sa supravietuiasca?
sau in numele AP-ul (ala, prost inteles), nu-l traumatizam pe copil si o lasam pe mama sa crepe?
nu! tu ai ipotizat o situatie exceptionala si eu am ipotizat un comportament exceptional
iar acest incident in traiectoria dezvoltarii unui copil crescut, de altfel, intr-o clima care sa-l contina nu va lasa traume in el
copiii au capacitati de "asanare" fantastice daca li se permite sa o faca

si scuza-ma simali, dar in situatia expusa de tine, o mama bolnava cu un trecut, convingeri care nu includ tehnica numaratului, enumerarii crezi ca o sa se puna sa numere, enumere?


Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Ieri i-am dat voie sa faca potiuni in baie (harry potter stuff). Asa ca astazi am 40 de cutiute cu viermi, pamint, ace de brad, sapun lichid, ardei iute si alte de arome din curte si bucatarie si TOATA sticla de Givency golita!!! Nu m-am enervat (dupa metoda voastra) i-am dat-o goala inapoi si i-am zis sa-mi faca acum spray de licurici.
Metoda voastra m-a costa 120 de dolari, ma intorc la a mea,
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

simali, referitor la situatia ta, imi pare rau
si te inteleg, cu siguranta as exercita si eu presiuni asupra lor fiind in dificultate sa le stau aproape
dar deocamdata am ales pozitia "casnicei fara perspective", stau acasa
o sa vedem in timp, eu nu am decis viitorul, adica directii clare in privinta aceasta, dar daca imi voi permite, in continuare, voi alege sa raman langa ei


Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

quote:
Originally posted by simali

Eu nu sunt aia care striga "drobul de sare o sa cada pe copil". Tot cee ce ti-am exemplificat am trait. Puiul de om nu este obisnuit sa stranga dupa el in mod natural. In padure - de unde ne tragem cu totii - arunci coaja de banana pe jos si gata.

te contrazic
puiul de om este programat sa-si insuseasca abilitatile adultului, altfel e destinat pieirii
natura i-a pus la dispozitie o serie de tendinte, comportamente specifice care-l imping sa copieze adultul

copiii se nasc cu acest deziderat, de-a fi mari, de-a creste
jocul poate sa fie si un exercitiu prin care se pregatesc sa stranga, curete, profeseze
si vreau sa vad copilul care a fost invatat sa se joace
nu exista, pentru ca tendinta de-a juca este innascuta


Simali, am doi, pe nici unul nu l-am educat, am in vedere educatia in acceptiunea voastra (ca tot exista si un noi :D)
si amandoi saluta spontan (veci nu am incercat sa-i invat sa salute), spun "grazie", "prego"
Felix foloseste formulele de politete c-o naturalete care ma incanta.
au invatat sa manance singuri, eficient la masa, cu lingurite, furculite inca de cand aveau un an
nu-mi aduc aminte sa-i fi invatat vreodata ceva in mod expres decat daca ei au cerut-o*, au copiat si din ceea ce-i cunosc prietenii, cunostintele noastre spun ca-s prodigii :D (oricum eu is convinsa ca-s superextrafenomenali si numai un autocontrol (ne?)sanatos ma fac sa nu zbor deseori de incantare)
si ca porneam de la coaja, amandoi in marea majoritate a cazurilor arunca ambalajele la cosuri, iar cand nu se intampla nu fac o tragedie, culeg si ei ma vad ca culeg, atat
astfel au invatat si astfel sunt convinsa ca vor invata si-n viitor



quote:
Adultii trebuie sa castige respectul copiilor si copiii trebuie sa castige respectul adultilor. Un singur lucru nu trebuie sa castige un copil de la parintii lui (si este bine sa stie acest lucru si copilul): dragostea lor imensa.


dragoste fara respect nu exista
e doar nebunie, dupa mine
dragostea n-are valoare decat acompaniata de respect
si copiii au nevoie sa-si construiasca convingerea ca sunt respectati, ori asta se face prin a da credit acestora
(deci nu poti sa-i conditionezi la modul "daca strangi coaja castigi respectul meu")
mi-aduc aminte de mine cand eram copil, cand se indoia cineva de mine, de capacitatile mele ma simteam umilita, simteam ca nu sunt vazuta asa cum ma vedeam eu, adica frumoasa, demna, inteligenta, capabila sa ma descurc in ceea ce-mi asumam in termeni de actiune

*felix incep sa fie tot mai fascinat de anumite argumente (focul, tunetul, sunetul, etc) destul de complexe si cere sa-i explic si caut s-o fac
bendis deocamdata e interesata doar de "bimbinii" si animale
toate "de ce" -urile ei sunt in directia asta
ba am uitat un ursulet magic, dar acum s-au trezit, musai dispar



Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dianocica spune:

ileana esti o draguta :) eu tot incerc sa mai dau inapoi cand imi pare ca simt oaresce impunsaturi (care uneori sunt doar din cauza ca nu stam fata in fata si ca oricate fete zambitoare ai pune, sau nu :), tot nu-ti dai seama exact de ce-si-cum), dar recunosc ca mi-a luat mult timp sa incep fac asta. si,mai ales, nici nu-mi reuseste mereu :))))

simali, mi-a ramas in cap o chestie dar iar nu mai gasesc pe unde e s-o citez (deh, daca vorbim ca niste mori stricate :))) ).aia cu jungla si cu aruncatul cojilor de banane pe jos. in jungla n-am fost, da' m-am mai uitat la survivor :))))). si daca-si lasau resturile de mancare pe langa zona de somn ii cam invadau dihaniile noaptea :). deci poate nici asta nu-i un aspect intalnit numai in lumea civilizata.




I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.

Mergi la inceput