Trucuri pentru optimism!
Raspunsuri - Pagina 4
catalina2307 spune:
L5845 esti o draguta si o finuta. :)
Catalina
L5845 spune:
catalina 
, nu mai mai lauda, ca ma 
...
Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! Cu DD inainte!
Lau-Meli 
si 
" Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fii invins cu adevarat, daca nu te ridici!...G. Funakoshi"
Spre tzel!
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste
Doi zapaciti!
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=5" target="_blank">Poze in concurs
asi spune:
Lau fii linistita ca doar impartasim niste impresii.Motivele pentru care o femeie isi da copilul (sau face altceva cu el, Doamne fereste) sunt multe, diverse si nu intotdeauma cu cele mai bune intentii.Nici sa nu credeti ca eu aduc elogii adoptiei.Sunt convinsa ca fiecare face cat poate mai bine pentru ea si familia ei.Ceea ce vreau eu sa spun e ca adoptia nu e un fel de ultima solutie, o solutie de compromis.Adoptia e un alt tip de tratament de fertilitate o spun cu mama pe suflet.De ce sa fie compromis, sau o ultima solutie?La fel putem spune ca sunt un compromis si despre fertilizarile cu donatori sau donarea de ovule si embrioni.Cu ce sunt mai diferite?Ca nu faci niste acte in plus?
Adoptia nu e o poveste trista, cum imi spunea o fata de pe forum care nu stia ca Razvan e adoptat iar cand a aflat mi-a spus "vai ce trista e povestea ta".M-a surprins foarte tare gandirea ei.Si asa gandesc mai multe fete ca daca nu sunt gravide si totusi au un copil e trist.Nimic nu poate fi mai neadevarat.
Eu am vrut sa fiu foarte la subiect si sa spun ca dorinta si credinta ca intr-o zi o sa fim mame asta trebuie sa ne mentina optimismul.Stiu ca e greu , uneori pare aproape imposibil dar gandul acest trebuie sa ne ridice.
Mami de Razvan(07 martie 2004) si de 
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
catalina2307 spune:
Asi cand am ramas insarcinata o colega mi-a spus ca sarcina mea nu este dorita de Dumnezeu....(nu stiu daca imi cunosti povestea dar sarcina mea a fost obtinuta pri FIV)
Noi ne dorim sa adoptam un bebe indiferent de situatie. Chiar daca eu o sa am natural gemeni. Sau tripleti. Vrem sa salvam un sufletel si sa ne salvam si pe noi. Avem multa iubire de oferit. Iar copiii sunt ingerasi indiferent de cat de tampiti sunt parintii naturali. Si noi ne dorim cati mai multi ingerasi. Dar de data asta sa ne ramana alaturi...
Catalina
L5845 spune:
asi ma simt bine ca impartasim impresii si ca "punem pe tapet" niste subiecte pe care unii le evita. La modul cel mai sincer cu putinta, iti spun ca eu personal admir mult pe cei care devin parinti prin adoptie, pentru ca e un gest nobil si curat. Cand spuneam ca ne-am gandit la FIV si adoptie ca ultime solutii, ma refeream la ele nu ca la niste concesii, Doamne Fereste! ci din contra, ca la niste colace de salvare, pentru un sufletel nevinovat de copil, precum si pentru sufletele noastre dornice de realiza ceva in viata asta. Spun asta, deoarece eu consider ca cea mai mare avere a unui om, sunt copii, fara ei, esti ca un copac fara frunze si rupt in doua, copii sunt ceea ce lasi in urma ta, sunt semnele trecerii tale efemere pe pamant, prin viata. La fel ca si tine, nu pot sa inteleg de ce unii considera ca avand un copil infiat, e o poveste trista...oare e trist cand cresti un copil, cand il indrumi in viata, cand te straduiesti sa faci din el un OM? Ciudata mai e si gandirea umana...cel putin a unora dintre noi...
Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! Cu DD inainte!
Lau-Meli si
" Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fii invins cu adevarat, daca nu te ridici!...G. Funakoshi"
Spre tzel!
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste
Doi zapaciti!
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=5" target="_blank">Poze in concurs
filadelf spune:
buna,tuturor.Ma numesc Delia,33 ani din Cluj si sint in asteptarea celui mai frumos dar din partea D-LUI Dumnezeu.
Acum o luna m-am intors cu sotul meu din Italia.Sunt in saptamana a 21-a.
de cind suntem in tara am facut 2 vizite la dr NANU.(DOUA ECOGRAFII FARA NICI O ANALIZA ETC)dar nu am fost mutumita.Sunt putin ingrijorata ca nu stiu la ce medic sa merg.VA ROG DATI-MI O SUGESTIE.Va multumesc
KoraPop spune:
Buna seara tuturor!
Nu s-a mai scris demult la acest subiect...
Ce mai faceti fetelor, cu ce ganduri priviti spre ziua de maine,de poimaine...?
Eu cand aflu de pe forum ca inca o fata a reusit sa ramana insarcinata dupa mai multe,sau mai putine lupte cu infertilitatea prind mari sperante...
Deocamdata ma bucur pentru ca peste o zi plec o saptamana in concediu ,ne vom relaxa la maxim sper si dupa aceea promit ca ma voi apuca din nou cu forte proaspete de o noua lupta.Asta imi da speranta ca TREBUIE sa reusesc.Nu se poate altfel.
Cate un si o pentru fiecare fata optimista!
Kora
CARPE DIEM!
lara20 spune:
buna,
nu stiu ce trucuri exista pt optimism pt ca in situatii de genul acesta optimismul cam dispare in fiecare luna cand vine "IUBITA" menstra!in fiecare luna ti-se pare ca te dor sanii altfel decat te-au durut luna trecuta,ti-se pare ca ti s-a facut sila de un anumit aliment,ti-se pare ca ti-e mai mult somn,etc,ai tot felul simptome care iti spun sigur "LUNA ASTA SIGUR AM REUSIT" spui asa cateva zile si apoi observi o pata pe........si te apuca iarasi o stare de neimplinire si de frustrare!apoi te mai intalnesti cu X si vezi ca a facut si el bebe si iarasi te apuca o stare pe care nu o intlege nimeni....decat TU!si stai si iti spui tot felul de intrebari,cu ce ai gresit,ce ai facut si te uiti la icoana de pe perete si te buseste plansul si iti spui "DE CE DOAMNE MIE NU-MI DAI SI DAI ALTORA CARE II ARUNCA LA GUNOI,LE TAIE GATUL,II ARD CU TIGARA...."si dupa ce te umfli de plans incerci sa te incurajezi spunand ca luna viitoare o sa fie bine......
eu sunt fffffffff constienta de faptul ca s-ar putea sa nu simt niciodata in burtica cum misca ceva mic si frumos dar nu concep sa nu am un bebe care sa-mi spuna mama,aici ma refer la adoptie si cred ca multe ne-am gandit si la ea!asa cum spunea catalina salvam un suflet si ne salvam si sufletele noastre!
desi mereu incerc sa par optimista in fata altora,rad mereu,sunt o fire vesela,cand vin acasa si pun capul pe perna nu adorm pana nu ma mai gandesc la copilul meu pe care nu-l am......
va pup
marryan spune:
De multe ori credeam ca sunt fr optimista...insa asa cum scrieti fiecare cind vine ziua X cu CM...cad de durere in suflet si deprimare...e greu sa faci anumite lucruri ca sa te simti bine stiind ca intradevar nu este asa...eu cel putin nu pot purta o masca in care sa ma ascund de lume...sa nu ma vada ca eu sufar....
Daca este cineva are toate admiratie din partea mea
Maria
http://mt.lilypie.com/2wCqp3.png
'Love is an act of endless forgiveness, a tender look which becomes a habit!
la Dumnezeu sa primesc in dar un 
rubia spune:
A mai scris cineva ca de ce ti-e frica nu scapi asa mi s-a intamplat si mie:cel mai mare cosmar al meu dintotdeauna era ca nu o sa am copii,pana acum n-am reusit sa inving in lupta asta .Dupa 2 FIV-uri nereusite ne indreptam spre urmatorul.
Eram o persoana optimista intotdeauna vedeam partea plina a paharului insa am devenit o persoana pe care am ajuns sa o urasc uneori :sunt trista ,deznadajduita,parca fara nici o speranta.
Mai am momente din acestea dar ma salveaza sotul si parca,parca redevin ce am fost odata dar intotdeauna am caderi .
In legatura cu ce a spus catalina trebuie sa spun ca o admir ca a avut puterea de a trece catusi de putin peste pierderea suferita,nu stiu cum as reactiona dar nici nu vreau sa aflu.
Intotdeauna am crezut ca Dumnezeu are grija de noi ,si inca mai cred dar de cand am aflat ca nu pot avea coii natural nu ma pot impaca cu Dumnezeu.Inainte ma rugam zilnic ii multumeam lui Dumnezeu pt tot si ma rugam sa fie totul bine pt toti cei care au nevoie de ajutor dar si asta s-a schimbat ,acum ma intreb:DE CE DOAMNE ?DE CE NOUA NI SE INTAMPLA ASTEA?Nu pot sa inteleg si de atunci ,nu este vorba ca nu mai cred in Dumnezeu,CRED dar nu reusesc sa ma impac cu EL.
Si mie mi s-a intamplat ca sa vina o prietena care nu-mi cunoaste situatia sa ma intrebe de un dr care sa faca avort,ca tot ma duc eu pe la dr, ca ea nu ia AC pt ca o ingrasa si vrea sa faca avort,imi venea s-o strang de gat dar asta e...
Am ajuns ca pe strada sa plang cand vad o femeie gravida ,simt invidie ,nu cu rautate-ma bucur pt ele dar eu de ce nu ma pot bucura de aceleasi lucruri.
M-am lungit cam mult dar dupa ce am gasit subiectul am cazut in butoiul cu melancolie si am simtit nevoia de a exploda.
Ce as dori acum este sa ma pot duce la biserica sa ma spovedesc si sa simt ca Dumnezeu este langa noi ,nu este ocupat, si ca are grija de toate si de toti.
Va doresc tuturor taria de a merge mai departe si ca sa inchei intr-o nota optimista VOM REUSI TOATE SA AVEM COPII
Pupici!