Rolul religiei
Raspunsuri - Pagina 3
b.nica spune:
Rolul religiei ORTODOXE nu este de a apropia credinciosii de Dumnezeu prin frica, ci prin dragoste si cine Il iubeste incearca sa nu incalce poruncile pe care El le-a dat pt. ca oamenii sa traiasca frumos si sa se urce la El cat mai curati sufleteste.
Cand am spus "frica de pacat" nu m-am referit la pedeapsa lui Dumnezeu ci la neplacerile pe care le aduce pacatul;eu nu cred ca daca gresim incalcand cele sfinte "Ne bate Dumnezeu",NU, suportam consecintele faptelor noastre de care am fost atentionati si nu am tinut cont.
columbiana spune:
quote:
Originally posted by b.nica
Rolul religiei ORTODOXE nu este de a apropia credinciosii de Dumnezeu prin frica, ci prin dragoste si cine Il iubeste incearca sa nu incalce poruncile pe care El le-a dat pt. ca oamenii sa traiasca frumos si sa se urce la El cat mai curati sufleteste.Cand am spus "frica de pacat" nu m-am referit la pedeapsa lui Dumnezeu ci la neplacerile pe care le aduce pacatul;eu nu cred ca daca gresim incalcand cele sfinte "Ne bate Dumnezeu",NU, suportam consecintele faptelor noastre de care am fost atentionati si nu am tinut cont.
frumos spus despre ORTODOXIE si 100% corect, b.nica;
eu am inteles oricum ce vroia Irina sa spuna, e ca trebuie sa existe o cunoastere a faptului ca pacatul infaptuit atrage consecinte; si "frica" aceea se refera la consecincele unei vieti in pacat.
http://www.floriinro.ro/
denizel spune:
quote:
Cand am spus "frica de pacat" nu m-am referit la pedeapsa lui Dumnezeu ci la neplacerile pe care le aduce pacatul;eu nu cred ca daca gresim incalcand cele sfinte "Ne bate Dumnezeu",NU, suportam consecintele faptelor noastre de care am fost atentionati si nu am tinut cont.
Nu vad de ce concluzia logica a faptului ca orice greseala pe care o facem are drept efect niste consecinte, ar trebui comunicata oamenilor de catre felurite fete bisericesti (indiferent de orientare).
Asta ar trebui sa fie rostul unei biserici? Sa ma anunte ca, daca violez o sa fac puscarie, o sa am mustari de constiinta la 70 de ani si o sa ma arate lumea cu degetu'? Mersi, stiam asta!
Mai interesant ar fi sa fiu invatata de ce nu trebuie sa violez pe cineva si ce consecinte asupra altora are aceasta actiune a mea.
Asta inseamna sa fiu civilizata si ne-egoista. Sa-i apar in primul rand pe altii de actiunile mele vatamatoare.
quote:
cine Il iubeste incearca sa nu incalce poruncile pe care El le-a dat
hm! Deci, nu facem rau oamenilor, nu pentru ca asa trebuie, ci pentru ca iubim pe Dumnezeu care ne-a rugat sa nu le facem rau semenilor nostri.
Daca ne moare toata familia intr-o secunda si devenim atei din aceasta cauza, nu mai avem pe Cine sa nu mai suparam si incepem sa facem prapad in jurul nostru
.Concluziile voastre:
1. ca sa poata omenirea asta sa nu mai faca rau, trebuie ca o biserica, prin oamenii ei, sa ii spuna ce consecinte va suporta daca alege sa faca totusi raul.
2. ca sa poata omenirea asta sa nu mai faca rau, trebuie sa aiba pe Cineva acolo Sus, pentru care sa merite sa se osteneasca.
Daca ar fi sa ne luam dupa rezultatele obtinute de credinciosii din ultimele mii de ani, parca le lipseste ceva teoriilor astora
.
columbiana spune:
te cam pierzi in concluziile altora pe care le presupui in locul interlocutorilor, ca de obicei.
http://www.floriinro.ro/
irina.c. spune:
quote:consecinta pacatuluinu are ca drept consecintainchisoarea, ci despartirea de Dumnezeu. Si cand vom fi constienti de aceasta consecinta a pacatului, ne vom feri de el, si altfel nu vor suferi nici altii.Sfintii Apostoli nu au predicat "fiti buni, ca sa nu suparati sau sa faceti pe altii sa nu sufere, etc. " ci au spus "pocaiti-va de pacat si ascultati de Dumnezeu". In Scriptura este pomenita frica de Domnul ca fiind inceputul intelepciunii.
Originally posted by denizelquote:Nu vad de ce concluzia logica a faptului ca orice greseala pe care o facem are drept efect niste consecinte, ar trebui comunicata oamenilor de catre felurite fete bisericesti (indiferent de orientare).
Cand am spus "frica de pacat" nu m-am referit la pedeapsa lui Dumnezeu ci la neplacerile pe care le aduce pacatul;eu nu cred ca daca gresim incalcand cele sfinte "Ne bate Dumnezeu",NU, suportam consecintele faptelor noastre de care am fost atentionati si nu am tinut cont.
Asta ar trebui sa fie rostul unei biserici? Sa ma anunte ca, daca violez o sa fac puscarie, o sa am mustari de constiinta la 70 de ani si o sa ma arate lumea cu degetu'? Mersi, stiam asta!
Mai interesant ar fi sa fiu invatata de ce nu trebuie sa violez pe cineva si ce consecinte asupra altora are aceasta actiune a mea.
Asta inseamna sa fiu civilizata si ne-egoista. Sa-i apar in primul rand pe altii de actiunile mele vatamatoare.
quote:hm! Deci, nu facem rau oamenilor, nu pentru ca asa trebuie, ci pentru ca iubim pe Dumnezeu care ne-a rugat sa nu le facem rau semenilor nostri.
cine Il iubeste incearca sa nu incalce poruncile pe care El le-a dat
Daca ne moare toata familia intr-o secunda si devenim atei din aceasta cauza, nu mai avem pe Cine sa nu mai suparam si incepem sa facem prapad in jurul nostru
Daca ar fi sa ne luam dupa rezultatele obtinute de credinciosii din ultimele mii de ani, parca le lipseste ceva teoriilor astoraZero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
In Evanghelie scrie:"Avand deci aceste fagaduin#355;e, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu." (2 Corinteni 7:1)Iar despre dragoste se spune ca este "legatura desavarsirii".Ca sa ajungi la desavarsire( dragoste) trebuie sa pui intai inceputul, adica frica de Dumnezeu si de pacat, care ne desparte de El.Cand vom avea acestea doua, vom ajunge si la roada Duhului, si nu vom putea face rau nimanui, fiindca vom vedea chipul lui Dumnezeu in toti semenii nostri.
cat despre rolul fetelor bisericesti, aceasta este indatorirea lor, sa ne vesteasca Evanghelia si sa ne invete despre Dumnezeu, pacat si consecintele lui (in viata aceasta si in cea viitoare),sfintenie, etc. Irina, mami de
bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007) am blog
denizel spune:
quote:
consecinta pacatului nu are ca drept consecinta inchisoarea, ci despartirea de Dumnezeu. Si cand vom fi constienti de aceasta consecinta a pacatului, ne vom feri de el, si altfel nu vor suferi nici altii.
Consecinta pacatului (adica a unei greseli ca violul, ca de la asta s-a pornit) este, in primul rand ca, cineva sufera din pricina raului pe care altcineva l-a facut.
quote:
Sfintii Apostoli nu au predicat "fiti buni, ca sa nu suparati sau sa faceti pe altii sa nu sufere, etc. " ci au spus "pocaiti-va de pacat si ascultati de Dumnezeu".
Da, asta este una!
dar, mai important decat ceea ce au spus Apostolii, este ceea ce a spus Isus: cea mai de seama porunca este sa va iubiti unii pe altii!
Iubirea nu inseamna neaparat ca eu trebuie sa mor de dragul tau sau ca tu trebuie neaparat sa mori de dragul mei ci, ca eu trebuie sa ma abtin de la a-ti face rau tie, iar tu trebuie sa te abtii de la a-mi face rau mie.
Si, nu numai ca eu si tu trebuie sa ne abtinem de la a face rau una alteia, dar trebuie sa incercam sa ne facem bine!!! una alteia.
Nu pentru ca iti e frica de pedeapsa lui Dumnezeu
si de pierderea vietii vesnice ci, pt. ca asa trebuie sa fie oamenii!!!!quote:
In Scriptura este pomenita frica de Domnul ca fiind inceputul intelepciunii.
Repet, eu nu fur si nu omor oameni, nu pentru ca mi-e frica de Domnul, ci pentru ca sunt convinsa ca nu trebuie sa fac rau altora.
Dar, accept aceasta, sunt oameni care nu fac raul doar din frica :-( (frica de lege, frica de Domnul etc).
Mi se pare degradant pentru o fiinta umana sa fie educata in frica de ceva/cineva.
O fiinta umana trebuie sa stie de ce e rau sa fure, de ce e rau sa violeze sau sa bata un copil.
Iar constiinta asta a raului pe care un om il face, nu ar trebui sa aiba legatura cu teama ca va ajunge in iad sau mai stiu eu ce alte temeri.
In acest caz, nu mai vorbim despre educatie, vorbim despre dresaj al unor fapturi inferioare, care nu pot reactiona la altceva decat la amenintare.
Recunosc insa, multi dintre oameni sunt fiinte inferioare dar, sincer, nu cred ca teama de Dumnezeu ii va inalta. Dimpotriva!!!!.
Si, repet intrebarea: daca un copil a fost educat doar cu amenintarea ca, daca face rau cuiva, va pierde legatura cu Dumnezeu, ce va face acel copil/fost copil in momentul in care decide ca Dumnezeu nu exista????
Ingrid S spune:
Denizel, cei care nu cred in Dumnezeu, se bazeaza pe notiunea de morala. Ca altfel, toti ateii ar avea liber la ucis, violat si furat, nu?
Rolul religiei? Sa ne invete sa fim mai buni, mai iertatori, nu din frica fatza de un Dumnezeu nemilos, ci din dragoste pentru El. Asa vad eu lucrurile.
Mie nu mi-e frica de Dumnezeu. Mi-e teama de oamenii care au o alta viziune despre El...aceia care te ameninta cu focurile vsnice ale iadului daca ai facut o greseala. Nu-mi plac bigotii si cei care cred ca detin adevarul suprem.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
denizel spune:
Ingrid, sigur ca da, asa cred si eu!
Moralitatea e definita atat prin raportare la sine, cat si prin raportare la cei din jur.
Vad totusi ca exista un tip special de morala, care se vrea crestina, si a carei raportare se face numai la sine.
Se sustine ideea ca raul nu trebuie facut fiindca, atentie!, ne vatama in primul rand pe noi insine si afecteaza relatia noastra cu Dumnezeu. Ca exista si alte victime in afara de NOI, marii NOI, intereseaza mai putin...
daniela_b spune:
Eu am mai scris si pe la alte subiecte de la Credinta Sufletului ( ma incapatinez sa numesc astfel sectiunea asta) ca unul dintre lucrurile care ma tin departe de religie (nu si de Dumnezeu, desi ar spune unii ca asta e imposibil) este frica pe care se presupune ca ar trebui sa o am fata de pacat, greseala.
Ei bine, dupa multe framintari am ales sa nu o accept (frica, ma innebuneste!) deoarece pentru mine asta nu inseamna ca ma lepad de credinta ci ca o imbratisez in felul in care eu o inteleg si mi-e draga, buna sufletului.
E bine pentru mine ce mi se potriveste mie, e bine pentru mine ce imi aduce echilibrul si cel mai frumos dar al lui Dumnezeu este acela ca El stie asta si n-o sa ma pedepseasca si nici n-o sa ma certe. In miezul meu, eu si cu El am ajuns la asta concluzie si nicicind nu am fost mai fericita!
Mi-e greu sa va explic ( si chiar de n-ar fi, fiind o experienta personala, intima, nu v-as explica-o, stiti si voi, mai bine decit mine ca "revelatiile" se traiesc si nu pot fi revelate celorlalti) dar va pot spune doar ca am inceput sa-l consider pe El ca pe un Tata de care nu vreau sa-mi fie frica pentru a ma comporta bine ci pe care vreau sa-l fac mindru de mine!
Iar cei care au copii stiu foarte bine ca nu exista bucurie mai mare pentru ei decit aceea ca vad cum copilul lor se dezvolta minunat, se joaca, ride, obtine rezultate cu care se mindresc, aduc lumina si dragoste celorlalti din jur! Le creste inima, nu?
Asa de mindru vreau sa fie si El de mine, sa-I creasca inima!
Sa stie ca, oricit de greu mi-ar fi sau oricit de tulburata de pacat, greseala as fi, eu tot spre EL o sa vin, increzatoare ca ma va ierta si nu ingrozita ca voi fi pedepsita.
Sint copii pe care posibilitatea unei pedepse ii arunca in "ghearele" unei capcane interioare din care nu mai pot iesi, abia atunci li se slabeste spiritul, se simt parasiti, neintelesi.
Eu sint unul dintre ei.
Adeseori mintea mi-e slaba si chiar si trupul...dar avind de ales intre a-mi fi teama sa merg mai departe in slabiciunea mea, cu "sabia" deasupra capului si a ma scutura de frica, punindu-mi toata increderea in El ca ma va intelege si ocroti, eu aleg calea asta cu increderea.
Refuz in continuare sa cred ca doar fiindu-mi frica de pedeapsa divina voi fi un om mai bun.
Daca El m-a facut, atunci a stiut ce-a facut! Daca El este lipsit de rau iar eu sint dupa chipul si asemanarea lui inseamna ca sint in esenta doar bine!
Si o sa incerc sa fiu facuta doar din bine, nu pentru ca mi-e frica sa fiu "trasa de urechi" ci fiindca asa cum am scris si mai sus, vreau sa fiu si eu mindra de mine si cei care ma iubesc cel mai mult iar EL este cel mai important dintre acestia, o simt in fiecare zi ( si ma emotionez ...).
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
eugcem spune:
Postez si eu cateva cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt:
"Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea. Ori din dragoste: cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine. O teribila rusine, asemanatoare cu a fi facut un lucru necuvincios in fata unei persoane delicate, a fi trantit o vorba urata in fata unei femei batrane, a fi inselat un om care se increde in tine. Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine."
Eugenia si Nicolae mic (18 iulie 2006)