"Jurnal de divort"
Raspunsuri - Pagina 7
strumfi2004 spune:
Va rog, explicati-mi, cum e posibil ca doi oameni care candva s-au iubit, isi spuneau vorbe frumoase, de apreciere, admiratie, se ajutau, se RESPECTAU sa ajunga acum ca unul sa suporte jigniri, amenintari, si tot felul de rautati din partea celuialt, si tot eu, cea singura, care am in grija copiii, care ma zbat cu greutatile, grijile, datoriile, care nu mai stiu de unde sa iau sa pun in partea necesara, cu sanatatea subreda, singura cuc, doar cu copiii de care trebuie sa fii om in stare, in putere, sa-i hranesti, speli, ingrijesti, sa zambesti, sa te joci, sa-i bucuri, sa-i plimbi, si tot ce le trebuie unor copilasi nevinovati, grozavi, minunati, destepti, de 4 si 2 ani jumatate - tot eu le suport! De ce? Nu pot inca sa nu ma intreb de ce? Si cat voi mai putea oare suporta? Am ajuns sa nu ma mai simt bine in casa, simt ca ma sufoc, imi iau copilasii si ne plimbam mult, mergem prin parcuri, iar cand vine momentul intoarcerii acasa simt un nod in stomac! casa pe care am iubit-o atat, unde alta data de-abia asteptam sa ma intorc de oriunde, servici, concediu.. Acum e plina de amintiri dureroase, de urme adanci care nu cred ca vor trece vreodata.
Spuneti-mi, va veni vreodata ziua in care voi intelege de ce? Nu ma simt vinovata cu nimic! Doar am dat, tot ce aveam mai bun.. Simt ca ma sufoc, si nici plansul, asta infundat, pe ascuns de copiii, nu ma mai ajuta la nimic. Si l-am tot rugat pe Dumnezeu sa ma ajute, dar cred ca l-am suparat f tare, nu ma mai aude. Stiu ca nu trebuie sa spun asta, insa..
simali spune:
Uite vezi, problema ta este ca nu jignesti (dar suporti jigniri), nu ai parasit (dar ai fost parasita), nu ai tradat (dar ai fost tradata), mai precis esti o victima de fata buna. Cea mai proasta combinatie posibila.
Si vorba proverbului "Fetele bune ajung in rai si fetele rele AJUNG UNDE VOR."
Tu ti-ai programat Raiul. Necazul e ca pana la el mai ai niste ani in fata si doi copii de crescut. N-o sa mai ai lacrimi in ritmul asta.
Te intrebi cum de este posibil ca doi oameni sa ajunga aici? E perfect posibil. Unii se si omoara. Asa ca ai scapat ieftin.
Sa-ti spun povestea matusii mele.
Ei doi informaticieni de prima clasa. Ea mai buna decat el. Doi copii de 2 ani - gemeni. Decid sa emigreze in Australia. Isi dau demisia de la o mare uzina de stat, iau ordonanta si decid sa plteasca cu toti banii un bilet numai pentru el - ca sa aranjeze totul acolo si apoi s-o cheme si pe ea cu copiii. Pleaca omul. Trec un an, doi, trei. Ea nu mai primeste nici o veste. Doi copii de crescut, fara nici un sprijin din partea lui care s-a evaporat. Ea isi gaseste servici usor (mai prost platit decat in locul de unde a plecat). Apoi afla ca "sotul" vine in tara sa divorteze ca si-a gasit pe altcineva acolo. Si vrea si 1/2 din apartament!!!! Cum se poate sa nu-l intereseze de copii? Cum se poate ca un om sa-i faca altuia asa ceva? Uite ca se poate.
Si acum?
alice
Miluna spune:
Din pacate se poate. Si nu are importanta de ce, si nici cine e de vina. Important e sa se termine. Nu-ti risipi energia in incercarea de a intelege "de ce", sau in auto-condamnare. Focalizeaza-ti energia pentru prezent si viitor, pentru ce poti face acum ca aceasta stare de lucruri sa se schimbe.
Nu cred ca o sa intelegi vreodata de ce. Dar daca reusesti sa te desprinzi si sa-ti refaci viata, o sa poti sa ierti si, cu timpul, sa uiti.
daiana_raluk spune:
Strumfi=daca te ajuta cu ceva....si eu sunt exact in situatia ta si ma intreb cand o sa se termine toate jignirile,amenintarile,rautatile.Si eu am 2 copii,ii cresc singura cuc,el si-a luat bocceluta,amanta si....s-a evaporat in alt oras si de acolo ataca.Asta e.Nu ajuta cu nimic lacrimile,suferinta si plansul de mila.Trebuie sa-ti vezi de viata ta,de copii si sa nu te uiti in urma.Stiu ca e greu,si mie cateodata imi vine sa ma urc pe pereti,dar traiesc cu gandul ca voi razbii pana la urma
szivarvany spune:
Nu merita sa ti risipesti energia intrebandu te dc.
Gandeste te ca acest tip de om, oricat de ne-om este, va regreta amarnic la un moment dat toata prostia de a nu si vedea copiii crescand !
Pe mine acest gand ma intareste pur si simplu.
Cand ma uit la fie`mea, atat de frumoasa (deh, doar e a mea) si ma gandesc ca tatal ei nu ne-a sunat de mai bine de o luna, ma apuca toate alea ... dar important e ca eu sunt alaturi de ea, eu o vad zi de zi, cum creste, cum se uita la mine si cum ne imbratisam noi in fiecare seara de noapte buna, imi da puterea de a privi inainte cu incredere !
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3 
maru spune:
draga mea, incearca sa nu te lasi inecata de amar...stiu ca suna rece, sec, dar o sa iti fie bine, totul o sa fie de o mie de ori mai bine decat ti-ai imaginat!
una din prietenele mele cele mai bune de aici a divortat cu cativa ani inainte de a emigra. Si ea, ca si tine, a fost pusa in fatza faptului implinit. Singura, fara copii, a decis sa plece, acasa totul ii amintea de el, Fat Frumos! Eu am cunoscut-o aici, si cateodata ma suna si imi spunea: nu o sa mai intalnesc pe nimeni ca el, facea si dregea! eu incercam sa o consolez. Mai mult, regreta ca nu a avut un copil cu el...ca e singura, ca anii trec...
Uite ca de cateva luni a aparut adevaratul EL, frumos de pica, de casa, aproape vegetarian ca ea, exact ce isi dorea ea, ce visa ea. Au plecat intr-un vartej in tara, sa o ceara de sotie de la parintii ei, sa o prezinte parintilor lui. Si cu amareala imi povestea ca s-a intalnit cu o cunostinta comuna a exului, care afland ca ea e pentru 3 zile in tara, tinea sa ii transmita prin intermediari ca o vrea inapoi, ca e plin de bani, ca vrea sa fie a lui din nou.
Mi-e mi-a inghetat inima cand imi povestea, dar prietena mea mi-a zis calma: doar o privire catre logodnicul meu si ma intrebam: care ex?
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
strumfi2004 spune:
Am primit azi prin posta 2 mil jumatate de la tatal copiilor, cica "suma de bani pt intretinerea copiilor"!
Asta dupa ce sapt trecuta ne-am intalnit intamplator pe strada si mi-a spus, in prezenta lor, ca el nu ii mai cauta si nu le mai da nimic pana la hotararea judecatoreasca. Maria a bufnit in plans in parc dupa asta! Mi-a spus ca ea s-a saturat sa-l vada plecand si ca nu mai vine acasa! Parca a inteles adevarul, era de parca ar fi renuntat la iluzia cu care a trait pana acum, alimentata de el. Am linistit-o, i-am reamintit pactul nostru (nu vom mai fi tristi, nu vom mai plange niciunul niciodata), am inveselit-o cum stie mami si apoi a mers la joaca bucuroasa, linistita.
Ieri a trecut pe langa parc, probabil ii e de ajuns sa-i vada de la distanta, din mersul masinii.
Iar azi am primit banii! Doar se apropie urmatoarea infatisare, nu?
www.youtube.com/watch?v=LfYAfqDYQbo" target="_blank">Crede in ochii copilului tau!
maru spune:
strumphi, fruntea sus!
hei, banii sunt bine veniti oricand, asa ca tine un jurnal cu datele si sumele. Tine si un jurnal cu ce cheltuiesti tu
si cu datoriile facute in timpul casniciei, care ar trebuie sa se imparta ca si bunurile acumulate
crede-ma ai sa te simti atat de bine cand totul o sa se termine...ai sa te intrebi singura de ce ai suferit atat...
incearca sa nu-l vorbesti de rau in fata copiilor, pentru ei trebuie sa ramana tata, fereste-i de mizeriile inerente unui divort
Cand te intreaba unde e tata, spune-le cinstit ca nu stii, nu incerca sa acuzi, sau sa miti pentru el
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/
strumfi2004 spune:
Citesc la sub cu casnicii in impas. Si imi trezesc multe ganduri, intrebari. Acum..mai pot doar incerca sa fac ceva pt mine, sa incerc sa-mi fie bine macar pt copii, dar parca nici asta nu-mi iese!
As vrea sa spun tuturor care au probleme din astea marunte sa le rezolve cu multa atentie, sa nu le lase sa ia amploare, sa inlature cat e inca devreme pentru ca suferinta despartirii e groaznica, chiar daca realizezi ca nu ai avut langa tine omul pe care l-ai/in care ai crezut. Poate cu atat mai mult doare!
Am fost impresionata de ce au scris unele fete acolo, mi-as fi dorit sa fi reusit si eu sa gandesc astfel, sau sa fi primit sfaturile astea atunci, sau..nu stiu! Eu consider ca am luptat, ca am facut tot ce se putea si cu toate astea, pt faptul ca nu s-a treminat cu bine, pt faptul ca mi-e atat de greu, ca nu am nici un ajutor, ca sunt atat de singura, eu cu copiii, nu pot sa nu gandesc ca poate nu am facut totul, sau asa cum trebuia. Sau poate ca mi s-a spus asta de prea multe ori incat am ajuns sa cred...
Aveti grija de voi, de familiile voastre!
filofteia spune:
Gratiela 
, eu stiu ca ai facut tot...stiu ca lucrurile nu mergeau bine de cel putin un an.
Apoi..de ce trebuia sa faci numai tu?? El nu trebuia sa faca tot ce se putea???
Batranii spun despre casnicie ca este o loterie...si cu cat trece timpul incep sa le dau dreptate.